20 matches
-
zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...!” Nevoie acerbă de aer, aerul care vivifică și care trezește din visare, din somn, din boală și moarte... Se cuvine aici o adăugire despre marele poet Nichita Stănescu, consemnată într-o pagină de neasemuită frumusețe intitulată: „Alergând după curcubee”. Starea eternă: „Murind, sau mai exact renăscându-se
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
a acesteia, deoarece aceasta „nu se poate să nu te atragă prin noblețea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnate, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrățișare (fie ea și virtuală) în stare să te vivifice atunci când nu mai poți suporta provocările vieții”. Este o chintesență a trăsăturilor de caracter ale unei Doamne a scrisului românesc de înaltă ținută morală și spirituală, care a iubit mai presus de orice Frumosul, Adevărul, Dreptatea și Binele. Exegeza Cezarinei
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1474714439.html [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
dacă nu Dumnezeu, ne poate oferi apa vieții, cea care învie și ridică morții din morminte, motiv preluat și de basmele populare. Măcar un strop din această apă vie e de ajuns. Transfigurat în vers pentru spirit, care alină, mângâie, vivifică și întremează. Medicament pentru suflet luat, fie și cu pipeta. Pic lângă pic se poate ajunge la o doză. Ce ne facem însă, dacă izvorul e prea îndepărtat? Ne spune autoarea volumului „Izvorul îndepărtat” (poezie ortodoxă), Editura PIM, Iași, 2009
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1414940266.html [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
în spatele liniei orizontului. Și omului nu-i rămâne de făcut decât să alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare să te ridice din amorțire. Dar șoapta e tainică, bine timbrată și mai ales, personalizată. Ai ciudata senzație
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Un_poet_al_toamnei_imperiale_ioan_gabudean_se_anunta_fericire_poeme_de_dragoste_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
personalitate cum este Elenă Buică nu se poate să nu te atragă prin noblețea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnat, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrățișare (fie și virtuală) în stare să te vivifice atunci când nu mai poți suporta provocările vieții” Între cele două prietene, prozatoarea Elenă Buică și criticul și istoricul ei literar, doamna Cezarină Adamescu, legătura este mult mai profundă, comunicarea este una empatica, ținând de stratul profund al personalităților lor, de
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1476607344.html [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
a acesteia, deoarece aceasta „nu se poate să nu te atragă prin noblețea discursului, prin dăruirea jertfelnică, prin toate aceste gesturi aparent neînsemnate, o strângere de mână, o vorbă caldă, o îmbrățișare (fie ea și virtuală) în stare să te vivifice atunci când nu mai poți suporta provocările vieții”. Este o chintesență a trăsăturilor de caracter ale unei Doamne a scrisului românesc de înaltă ținută morală și spirituală, care a iubit mai presus de orice Frumosul, Adevărul, Dreptatea și Binele. Exegeza Cezarinei
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1476489823.html [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
griji, de îndatoriri, de neajunsuri. Câteva ceasuri petrecute în inima naturii, într-o grădină japoneză, amenajată cu migala de artizan, cu cascade și lac străjuit de pietre, locuit de neamuri de pești aurii și roșii, de toate mărimile, te pot vivifica și-ți pot oferi motivația ca să mergi mai departe. Muzeul de Științele Naturii “Răzvan Angheluță” din Galați, cunoscut sub numele de Grădină Botanica, în incinta căruia, Grădină Japoneză îți oferă cadrul mirific în care poți să-ți petreci câtva timp
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_nipona_in_cezarina_adamescu_1374222724.html [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
în cunoașterea istoriei patriei mă conving din ce în ce mai mult cât de adânc a concrescut creștinismul în orice fibră a națiunii noastre; necredința chiar, daca nu degenerează în persiflaj frivol, nu e-n stare a părăsi cu totul terenul creștinismului. Idei creștine vivifică arta și știința noastră; spirit creștin trăiește în toate instituțiile sănătoase ale statului și ale societății noastre. Jidovismul însă e religia națională a unui neam prin origine străin nouă, jidovismul e în esență defensiv nu convertitor, deci prin natura lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestui tip de sistem. Dar acest scop este dependent de alți factori și constituie un fel de armatură retorică a discursurilor propagandiste, al căror fundament conformizator se sprijină pe o cultură tradițională, cîteodată mistificată, și o memorie comună, vie și vivificată în toate felurile. Contrar raționamentului integrator al propagării, propaganda implică o schematizare voluntară, menită să declanșeze reacții pasionale, și o înțelegere dihotomică, finalizată intelectual. "Astfel, a vorbi despre psihanaliză nazistă, mistificatoare, a apropia teoria instinctelor și rasismul hitlerist sau anti-negru
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
autem caput Christum nemo poterit, nisi in ejus corpore fuerit, quod est Ecclesia". 8 Sfântul Irineu, Contra haereses, liber tertius, praefatio, în Migne, P. G., VII, col. 843, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11: "resistes eis pro sola vera ac vivifica fide, quam ab apostolis Ecclesia percepit, et distribuit filiis suis". 9 Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catech., XVIII, cap. XXVIII, in Migne, P. G., XXXIII, col. 1049, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11. 10 Sfântul Eusebiu din Pamfilia, De vita beatissimi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
legate de teroriști nu avea însă cum să diferențieze între gruparea pro-revoluție (securiștii „buni”) și cea anti-revoluție (securiștii „răi”), așa încât s-a acceptat (sau s-a negociat) formula unei demonizări generale. Dar, după ce a plătit acest preț, Securitatea a fost vivificată prin crearea Serviciului Român de Informații. * Există și alte lucrări, mai puțin importante, care mizează pe ideea unei conspirații interne - dar argumentația lor este expediată și, în unele cazuri, autorii respectivi citează martori care doresc să-și păstreze anonimatul. Voi
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care lăsase urme durabile în moravurile locului. Stocul de date - recognoscibil până la detalii asimilabile, azi, aspectelor numite de Fernand Braudel structurile cotidianului - ni se precizează de către pasionatul, aproape posedatul răscolitor de vechi documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în ochii lui, fixați în prezentul sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când Gorgias, în calitate de spițer, însă cu misiune diplomatică secretă încredințată de Casa
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
la a-l preschimba într-un sinonim deplorabil al falsificării. În realitate, mistificarea e regimul interior de viață al unui mistic. A falsifica un lucru înseamnă a-l face fals, a pietrifica o substanță însemnă a o face piatră, a vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu orice verb care se termină în „ificare" (din latinescul efficio-ere) cu sens de act culminînd într-un rezultat. Orice verb
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
În complex, ele formează statul. Haina instituțiunilor născute instinctiv sunt părerile ce le au oamenii despre ele, spiritul public, opiniunea publică, organismul conținut idealiter în stat, ca posibilitate de esistență și dezvoltare, este religiunea și simțământul aparținerei laolaltă. ["EGOISMUL CARE VIVIFICĂ ACESTE FORME"] 2287 Interesul întovărășit de minte (sub forma minciunei), interesul fără minte (sub forma neroziei), interesul bine înțeles față cu cel rău înțeles, iată cel[e] două părți a unui ș-aceluiași sâmbure ce mișcă istoria: egoismul. Cu cea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de pasiune, de înamorare specifică în fetișurile naționalismului - citirea acestor fapte va face asupra lor impresia romantică care asupra noastră o face răzbelul cruciaților și cavalerismul de-atuncea. Cumcă în fond este sâmburele vecinic al tuturor acțiunilor omenești - egoismul, care vivifică aceste forme, asta nu va interesa pe nime, acest sîmbure-l vor avea și strănepoții noștri cine știe sub ce formă, dar bogăția de forme esterioare ale vieței noastre, mulțimea de colori prismatice, de limbe varii și multe, de poezie și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
autem caput Christum nemo poterit, nisi in ejus corpore fuerit, quod est Ecclesia". 8 Sfântul Irineu, Contra haereses, liber tertius, praefatio, în Migne, P. G., VII, col. 843, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11: "resistes eis pro sola vera ac vivifica fide, quam ab apostolis Ecclesia percepit, et distribuit filiis suis". 9 Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catech., XVIII, cap. XXVIII, in Migne, P. G., XXXIII, col. 1049, apud George Racoveanu, op. cit., p. 11. 10 Sfântul Eusebiu din Pamfilia, De vita beatissimi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care [vine] din credința în Cristos» (Fil 3,8-9). Primul pas al acestei transformări de credință pare să fie acela al adoptării unei viziuni de progres, de peregrinare, a unui deja și nu încă, care nu mortifică, ci stimulează și vivifică. Această viziune ne obligă să nu ne fie frică de schimbările interne și externe ale vieții și să nu ne lăsăm afectați de noutate, ci să recunoaștem în ele semnele necesare pentru a ne putea continua calea până ce vom putea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ne gândim în termeni de «carismă regenerabilă», pentru a nu cădea în ispita de a reanima în mod artificial carismele care și-au trăit viața și nu mai au un impact profetic asupra istoriei ori o incontestabilă șansă de a vivifica frații și surorile. Există carisme care se extind, din diferite motive, pe o durată istorică de o anume amplitudine și există altele care sunt expresia unui determinat har, cărora nu li se pot jertfi persoane care, în calitate de creaturi botezate, au
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Renaștere încoace. I se substituie o pictură care prin precizia detaliului, a prezenței fizice a anatomiei, insuflă un fel de viață păgână unui repertoriu care era în cursul secolului XIX fixat în formalism. [...] Böcklin, literalmente, dă un corp mitului, îl vivifică..."70. Acest revival aflat sub semnul Secesiunii, atât în Imperiul Austro-Ungar, cât și în Germania, insuflă culturii greco-latine, circumscrisă valorilor apolinice, spiritul dinonisiac al unei modernități care poartă amprenta sensibilității simboliste și decadente. Această metamorfoză subtilă era excelent dramatizată de către
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altceva de factură secesionistă în câteva din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina (1936) al lui Mircea Eliade un personaj, pictor, îi atribuie lui G.D. Mirea portretul defunctei fiice de boier, un portret daimonizat eminescian, vivificat de prezența inefabil-malefică a moartei. Scriitorul îl considera pe pictor potrivit să transmită senzualitatea morbidă cu care-și înzestra personajul. IV.2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor În "Cronica artistică, A XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]