183 matches
-
vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o lună aburind de melancolie Mă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
au fost smulși din pasivitatea senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură, a platoșelor pentru picioare, a vizierelor și a coifurilor de oțel, căci numeroși pairi tineri au insistat să asiste la încoronare în ținuta completă de luptă, indiferent cît de caldă ar fi fost vremea. Cei din industria textilă au instituit un schimb suplimentar în toate fabricile
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
care și-a învins destinul la modul tragic al eroilor elini.” După cum E. Lovinescu, cunoscut în ultimele luni ale vieții, „ș...ț pare o efigie ștearsă, un fel de Don Quijote al literelor române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe jucăușe peste un profil sobru, de-acum canonizat. Cine ar bănui, bunăoară, în: „Un băiețaș de
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
grijă laolaltă într-o construcție sobră, în care orice frază pretinde o anumită semnificație, de obicei refractară percepțiilor nemijlocite. Declarațiile, teatralitatea, gesticulația generoasă îl frustrează, forțîndu-l să se baricadeze în parabole, în care însă are grijă să taie cîte o vizieră prin care să putem vedea, de ex., ce s-a putut întîmpla într-un "august istoric" și ce mai are loc după aceea: "august caligrafiind definiții // peste desișuri de agrișe și coacăze / zumzet domol de coleoptere se-aude / iar în
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră și umblu, cu viziera trasă bine pe figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni rotunzi!). Ce-o fi să fie, numai să pot, din cînd în cînd, dormi un secol! * Strada. Un om mic, „umilit și
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
în România și nu sînt de origine etnică română. Evident, nu exclud agitațiile a tot felul de nimeni, eternii paraziți și profitori ai tuturor turbulențelor, frustrați, veleitari, ratați, complexați, nulități patente ce-și trag peste figurile lor de estropiați cultural viziera de cruciați ai cauzelor nobile și ai principiilor generoase, aliindu-se din pur și jalnic oportunism fie unora, fie altora dintre cei prinși în vîltoarea carnagiului, ațîțîndu-l în mod iresponsabil, făcînd și făcîndu-se ecou, în speranța nemărturisită că vor cîștiga
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
produs efecte obscure și uneori silnice. Și totuși există cel putin 50 de texte ce atestă talentul lui C. Th. Ciobanu, inventivitatea, proteismul sau archimboldesc și vocația reală a insolitului. Este vorba de poeme scrise cu garda jos și cu viziera trasă, arătând față umană a cavalerului inexistent: "Liane de legi găsesc pânză păianjenului/ despre cum n-aș ieși/ pe surpare-ncetinind cauza/ lovită de sunetul unui lanț,/ încă-i zic cerc aparent/ să-l încerc sau să-l ocolesc,/ oricum apărâmdu-mă
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
pe lîngă lampadarul aprins, elegant, odihnitor, deranjează ochiul lumina de neon. Cît mai albă, lipsită de "irizări", e, cam tot timpul, în opoziție de fază. Farmecul ei, dacă putem găsi vreunul, este că, neavînd, ca să-i mai îndulcească tăria, o "vizieră" de mătase, te obligă, orice-ai face, s-o iei în seamă. Pe modelul, care nu începe, nici pe departe, cu această carte, al echilibrelor mereu instabile dintre "canon" și "reacțiune", concluzia e, de multă vreme, aceeași: "nemulțumiții pentru totdeauna
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
nu o auzea? Dintre copaci apăru un bărbat atletic care parcă semăna cu Sebastian, numai că era într-o ținută de cavaler medieval. Era îmbrăcat ca un războinic, cu platoșă și haine din zale metalice, purtând un coif pe cap. Viziera era ridicată și reușise să-i vadă ochii întunecați care inspira mânie și dorința de răzbunare pentru ceva rău ce i se făcuse. La un moment dat în fața sa apăru alt războinic, mai firav ca fizic, dar tot la fel de bine
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
în rame subțirele nu se mai vedea, poate că nici nu fusese vreodată acolo, cu toate că ar fi putut să bage mâna în foc că o văzuse și o citise, în grabă de străjeri înalți, cu atitudine morocănoasă, coifuri țuguiate, argintii, vizierele ascund ochii (vigilenți sau, poate, doar plictisiți în fața afluxului de cavaleri, târcoveți, circari și vânzători ambulanți), însă el ridică din umeri și se întreabă în gând dacă are filme de rezervă, are, în rucsac așteaptă și un aparat digital, de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spre ieșire, îl întreb pe bibliotecar despre exemplarul lor din cartea de poezii. E împrumutat. În legătură cu bibliotecarul, detaliile ar fi următoarele: are șuvițe blond-cenușii în părul înțepenit cu gel sub forma unei copertine care-i umbrește fața. Un fel de vizieră blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
simplă librărie - e casa mea.” Ar fi teribil de impresionat, și de asemenea mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de asemenea mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat la biroul de la intrare tîrziu În noapte, ocupîndu-mă de hîrțoage - aduceam destul de bine cu Jimmy Stewart În O viață minunată. Știrile din afara micii noastre lumi erau foarte proaste. Conform ziarului The Globe, generalul Logue Își Înaintase consiliului municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar fi foi de calendar. Din lac în puț, spune el. - Nu mai iese nici un roman care să stea în picioare. Sau programul trebuie revăzut, sau cititoarea nu mai poate fi folosită. Privesc la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și din cauza tampoanelor din urechi și a suportului care-i imobilizează bărbia. Care va fi soarta ei?“ Nu găsesc nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în cartea lui Laurențiu Orășan. Tot aducând în discuție cuvinte care încep cu „vizi“, autorul explică la un moment dat, cu o seriozitate de om de știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o seriozitate de om de știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori vesticilor prin faptul că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale, Gabriel Otavă este un tânăr
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că nu am purtat vizieră: „În bătăliile de la Nicopole, sau de la Marienburg, cavalerii apuseni n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Și asta din cauza vizierelor lor înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale, Gabriel Otavă este un tânăr inteligent, cultivat și dezinvolt. Din nefericire, nu este și... el
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al forțelor terestre, scrie. "Bereta este un acoperământ elegant, pe care vom continua să o purtăm cu uniforma de serviciu (pantalon albastru cu dungă galbenă și cămașă albă), dar utilitatea sa într-un mediu de lucru este limitată. Nu există vizieră, nu protejează de soare și nu absoarbe bine transpirația", a subliniat colonelul Thomas Collins. "Nu-mi place să port un ciorap mulat pe cap, care, în plus, îmi irită scalpul", a declarat un ofițer, Mark Vino, pentru cotidianul Army Times
Armata americană renunţă la beretă şi revine la caschetă () [Corola-journal/Journalistic/60317_a_61642]
-
Sort de piele. 147. Sort de piele scurt. 148. Sort de piele pentru sudori. 149. Șoșoni electroizolanți. 150. Șoșoni pîslari cu talpă de lemn, cauciuc sau pîslari cu talpă de pîsla. 151. Șuba lungă. 152. Șuba scurtă. 153. Umerare. 154. Viziere (scuturi de protecție). ECHIPAMENT DE LUCRU 1. Bluză de doc. 2. Bocanci cu talpă de cauciuc sau de piele. 3. Bocanci cu talpă de piele și elastic lateral. 4. Bocanci de tip mîner. 5. Bocanci de munte cu masele metalice
HOTĂRÎREA nr. 795 din 2 iulie 1960 privind acordarea echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106198_a_107527]
-
al scriitorului Mihail Sebastian. Or, pentru asta, ar fi trebuit ca multe dintre aceste comentarii să aibă un real caracter analitic, dezvăluind continuitatea de jurnal dintre Fragmente dintr-un carnet găsit, De două mii de ani și Jurnalul asumat direct, cu viziera ridicată. În loc să conțină asemenea eseuri analitice, dosarele menționate conțin pe deasupra tot felul de fandoseli narcisiste ale unor comentatori, care, luînd ca pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
vine, prin pact, înapoi. Adică jurnalele, biete hîrtii ude, culese din sticle undeva lîngă țărm. Despăturite ca mai modernele calendare, foaie în lungul altei foi, fac o voaletă prinsă peste veac. Dindărătul ei, chipuri de doamne. Nu mai vorbesc de viziere și de domni, deși - o! - țin și ei jurnale, fiindcă doar despre diariste, șase la număr, e, sub un titlu sobru, alb, Confesiuni ale eului feminin, studiul cel mai recent semnat Liana Cozea, de curînd publicat la Paralela 45. Să
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
de ev mediu. Stau impasibili. Unul sprijinit pe picioarele răschirate, cu mâinile În șold. Celălalt, un războinic cu sabie și cruce bătută cu diamante. Însemne heraldice? Nu are importanță podoaba vesmântului sfânt, doar față nevăzuta, obrazul ascuns sub apărătoarea cu viziera lăsată. Un bărbat În carcasa din fier. Mărțina Sâmbure se mișcă, face pași, iese din bazilica. Trece pe sub turnul rotund, prin sacristia cu lespedea criptei pe care scrisul este Încă lizibil: Hic somno dormientem Maximus Mariscalli Hierusalem, Johanes de Herseny
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
și mă gândisem în treacăt că pasiunile mele nu sunt dintre cele mai profitabile. Viața rămâne doar cu armura ei invizibilă, pe care o poartă ca să se apere de ea însăși. De fapt, ea se retrage tot mai mult în spatele vizierei, până când nimic nu se mai poate vedea. Cât privește poezia, ea devine cu timpul din ce în ce mai complicată și trebuie pur și simplu trăită. întâmplare Ieri m-am întâlnit cu poezia pe malul plin de pietre al Loch Long. Locul era pustiu
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
Dante nu pierduse din vedere mâinile acestuia, una ocupată cu un opaiț, iar cealaltă dezarmată, pe lângă trup. Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură de un deget. Iar deschiderea frontală a vizierei, deși mai greu de atins, oferea un spațiu prin care se putea administra o lovitură mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]