75 matches
-
în Al- Andalus. Începând cu sec. VIII, arta muzicală originară din Orientul Mijlociu și Apropiat se deplasează odată cu populația în Peninsula Iberică, aflată deja sub dominația arabo-musulmană. Având în vedere că marea masă a populației locale de origine hispano-romană sau vizigotă nu a părăsit teritoriul ocupat, muzica acestor comunități a intrat în contact nemijlocit cu muzica venită din Orient. Să nu uităm că arabii au adus cu ei în Al-Andalus o întreagă armată de mauri, în egală măsură deținători ai unui
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
teritoriul spaniol. Muzica acestor reprezentanți ai triburilor maure a avut de asemenea o influență asupra contextului muzical din Al-Andalus. Influențele cele mai puternice pe care le-a suportat muzica venită din Orient au fost cele provenite din muzica de factură vizigotă, creștino-gregoriană, precum și din muzica evreilor spanioli. O altă sursă majoră de influențe muzicale a constituit-o în sec. X migrarea comunității evreiești din Babilon către Al-Andalus. Această structurii fenomenului muzical din Spania musulmană a fost extrem de mare. Odată cu trecerea timpului
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
complet diatonice, similare modurilor gregoriene. Se schimbă de asemenea și structura poemelor, precum și felul în care sunt repartizate silabele pe sunete. Deși muzica originară din Orient era una preponderent giusto-silabică, în Al-Andalus ea devine extrem de melismatică, sub influența muzicii vizigote, fiind cunoscut gustul vizigoților pentru ornamentarea bogată a fiecărei silabe. Pentru a se evita pierderea totală a patrimoniului muzical oriental, au fost aduși muzicieni din Orient, în majoritatea lor sclavi, care au circulat în tot bazinul Mediteranei, încercând să păstreze
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Tunis și care descrie viața muzicală din Al-Andalus, aduce clarificări extrem de importante în ceea ce privește amploarea fenomenului muzical din acea perioadă. footnote>), Ibn Bajja de Saragoza transpunând repertoriul muzical cântat provenit din Orient pe o arhitectură muzicală de tip vizigot. Structurile muzicale vizigote s-au dovedit a fi împrumutate din muzica gregoriană. Această teorie poate fi confirmată prin examinarea scărilor muzicale diatonice lipsite de micro-intervale, existente încă în muzica arabo-andaluză de pe teritoriul Algeriei. De asemenea, structurile muzicale modale ce se regăsesc în unele
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
revin și o să corectez aici), într-o librărie. Ești în vacanță. În Spania. Citești despre Omalissan cea cu gâtul lung. Era povestea mea, dar ți-o dau ție. Asta ți dau de ziua ta. O po veste cu o prințesă vizigotă. Îți place? Bun. E la Sevilla librăria ta. Omalissan s-a lăsat și ea să alunece leneș pe un divan căptușit cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne inerte. E frumoasă, dar nu e ce vrea Tariq. O să-i taie gâtul, ca și Safyei, când o să vadă că nici una din ele nu e vizigotă. Că nici una nu e blondă. În spatele zăbrelelor, giuvaierul lui Musa sticlește în noapte. Ce-o fi făcând-o atât de prețioasă? Omalissan se roagă, pe limba ei, pentru sufletele berberelor care mor în locul ei. Cuvintele ei curg în șoapte din ce în ce mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căutaseră mâna străină, aducătoare de alinare, încredințându-i numele ei adevărat, cel răpit de Musa și îngropat adânc în sipetele cu nestemate. Nu, nu-i tăiaseră limba. Cumva, cu greutate, silabele își croiseră drum printre dureri, în timp ce degetele ei, degetele vizigotei, băteau parcă aerul, încercând să atingă brațul din întuneric, să și-l apropie de buze, să-i arate cum se deschid și rostesc, stins, ca din altă lume, cuvântul care închidea în el taina botezului ei. Isabel... ... Tot ce știa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă care, uite, stă să-și dea duhul chiar aici, unde ea, în sandale și fustă colorată, a intrat să și ia o Cola rece de la supermarket. Cadrul 5 Ivan pe mări. Dominique în impas financiar. Alioșa/Ale xandre pe bicicletă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ți-ar fi plăcut? Mmmm... nu, poate că nu. Oricum, am s-o iau de la capăt. Cu Omalissan? Nu, cu Musa. Musa ibn Nusayr, cel mai de preț giuvaier Omeiad, spaima Ifriqiyei, podoaba Magrebului, cuceritorul Lusitaniei, stăpânul lui Omalissan, prințesa vizigotă pe degetul căreia a pus nestemata regelui Solomon (îți place cum sună? E puțin prețios... Ca și cum te-ai pricepe... Să continuăm... ...asta e expresia mea! Îmi place. O Galatee tâmp-ig norantă trebuie să aibă măcar o replică bună. Altfel nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prințesă arabă. Omalissan o chemase. Dar dacă nu era arabă, dar dacă eu nu eram Alex, dar dacă picioarele mesei nu erau picioarele mesei, dar dacă, dar dacă, dar dacă... Așa a început. Cu ea. Cu Omalissan. Cu o prizonieră vizigotă și cu un băiețel speriat. Avea nevoie de mine, de frânturile astea de destin romanțat pe care i-l tot învolburam, pe măsură ce creșteam și eu, creșteam cu ea, creșteam închipuindu mi-o, creșteam dedicându-i nefericirile mele preadolescentine, creșteam hrănindu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
melodramă. Și ai dreptate. Numai că o știi pe Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei. Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă atacul lui Tariq, când îl surprind, îl înfrâng, îl umilesc, îi ucid fiii, îi iau aurul, îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e asta. Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu arma. Musa îl ascultă și vede dincolo de cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai adâncă. Da, și capul lui se poate rostogoli oricând pe o altă lespede de marmură, din alt serai... Nopțile se umplu de coșmaruri în care vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-acum fără viață. Zorii vin încăr cați de o căldură mută
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la zece ani. Devenise repede eleva favorită a lui Aabid și vocea ei unduia leneș într-o arabă fără greș. Era neîntrecută la desen. De sub degetele ei răsăreau arcade, bolte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Splendoarea Lisabonei are caracteristici de palimpsest. Înainte de a "exporta" către alte continente știința locuirii frumoase și civilizate, urbea Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa epocă a descoperirilor, patronată de Regele Manuel Întâiul, pe colinele urbanizate de lângă estuarul râului Tejo s-a distilat o sinteză arhitecturală fără precedent și fără ecouri imediate în restul Europei: așa-numitul stil manuelin, un
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când spun „nimic“, chiar la „nimic“ mă refer. Gustav doar zăcea, umplând spațiul cu el Însuși. În locul lui putea fi un ursuleț de pluș, o arbaletă vizigotă sau o cută a cuverturii, dar, de parcă așa se nimerise, era el. Părea că asta era singura sa rațiune de-a exista: să pună În locul aerului pe care-l substituia ceva aflat Într-o altă stare de agregare, mai densă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Coaliția de triburi condusă de huni a reușit în decurs de un an, 375-376, să cucerească întreg spațiul dintre Don și Nistru, apoi s-au oprit pentru organizarea teritoriilor cucerite. Dar, între timp, a izbucnit un conflict violent în interiorul conducerii vizigote din Dacia, între grupul păgân tradițional condus de regele Athanaric și cel pro-roman, în frunte cu prințul Frithigern, convertit la creștinism și sprijinit de împăratul Valens. În fața pericolului hun, doar amânat și nu îndepărtat, o parte a vizigoților conduși de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al cincilea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începând cu a doua jumătate a secolului al șaselea, cultura vizigotă produce personalități cu o anume greutate, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai târziu, după cea din regatul franc, însă va continua cu energie și vivacitate pe toată durata secolului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bazilică a Sfântului Martin de la Bracara. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ed. M. Naldini BPat 19, Firenze 1991. 2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori (sau mărunți) din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagena, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. Într-adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Cassian referitoare la educația călugărițelor. A murit în 600 sau 601. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72. Traduceri: BTP 66, 1987 (Lettera alla sorella Fiorentina: O. Giordani). Studii: L. Navarra, Leandro di Sevilia..., Japadre, L’Aquila 1987. 3. Exegeți În Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza biblică, într-un mod nu foarte original, bineînțeles (dar aceasta înseamnă oricum că în această țară începuse renașterea unei culturi atente la aceste probleme „științifice”): avem, așadar un Comentariu mistic (deci cu un conținut tradițional
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vestiți. BIBLIOGRAFIE Ediția: MGH, Auct. Antiquiss., 11, 1: Chronica Minora 2, 1, 1893 (Th. Mommsen). 5. Isidor de Sevilia Fără îndoială, dintre toți scriitorii aceștia, cel mai important este Isidor de Sevilia, a cărui personalitate, încadrată în contextul culturii Spaniei vizigote, este emblema acesteia și constituie, în același timp, punctul de sosire al culturii precedente și momentul crucial al civilizației epocii sale; grație lui Isidor, grație autorității sale, respectate chiar și de regii vizigoți, cultura creștină din Spania s-a dezvoltat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și compune o operă Despre datoriile privitoare la Biserică (De ecclesiasticis officiis): titulul Despre datorii ne trimite la Ambrozie și poate chiar la Cicero; e prezent în această scriere și Tertulian ce pare să fi fost relativ citit în Spania vizigotă. Isidor e și autorul unei Rânduieli monastice (Regula monachorum) al cărei conținut e legat de cel al cărții a treia din Despre datorii: avem de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli care devine aproape
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Séville et la naissance de l’Espagne catholique, Beauchesne, Paris 1994 (cu trimitere la studiile precedente ale aceluiași autor). Alte studii: B. Blumenkranz, Juifs et chrétiens dans le monde occidentale (430-1096), Moutar, Paris 1960; B. Saitta, I Giudei nella Spagna Vizigota da Reccaredo a Sisebuto, în Studi Visigotici..., „Quaderni Catanesi” nr. 2 (1980), 221-263 și nr. 5 (1983), 79-146; J.N. Hillgarth, La conversion de los Visigodos..., „Analecta sacra Tarraconensia”, nr. 34 (1961), 21-46. Dacă Grigorie cel Mare, așa cum am văzut mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
depășite și, dacă în secolul al V-lea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începînd cu a doua jumătate a secolului al VI-lea, cultura vizigotă produce personalități, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai tîrziu, după cea din regatul franc, va continua cu energie și vivacitate pe toată durata secolului al VII-lea, cînd în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]