808 matches
-
e tratat de autor într-o accepțiune mai largă. Nu doar îmbrăcămintea, tema celui de-al doilea capitol, ci și modul în care e aranjat interiorul casei boierești, felul în care se călătorește cu trăsura, înfățișarea acesteia și cea a vizitiului, sau modul în care se stă la masă, ori protocolul servirii. Farmec au și micile întîmplări relatate de autor. Ion Heliade Rădulescu purtînd fes, pe cînd se afla în suita lui Omer Pașa, fapt care-i determină pe cunoscuți să
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
precum nbci.com și Oracle. Le indică ce să facă și cum să procedeze. Lituania.com se lansă oficial pe 5 noiembrie. Un baner cu rezoluție mare - DEMOCRAȚIA ADUCE DIVIDENDE MARI - se defășura în acompaniamentul a șaisprezece măsuri din Dansul vizitiilor și grăjdarilor din baletul Petrușka. Una lîngă alta, în spațiul de un albastru intens de dedesubtul banerului, erau o imagine în alb-negru Dinainte ("Vilniusul socialist"), înfățișînd fațadele găurite de obuze și teii măcelăriți de pe Gedimino Prospektas, și una în culori
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Până la urmă, ne-am urcat trei inși; cu pas domol, calul s-a pus în mișcare. Nu se mai auzea decât zgomotul copitelor lui, înaintam lent, înconjurați de o liniște încărcată de mister. În fața mea se profila spatele uriaș al vizitiului tăcut, care dirija monotonia calmă a ritmului. Ici și colo, câte un felinar își împrăștia lumina câțiva metri de jur-împrejur... călătoria "trăsurii fantomă". În întuneric, se întrezăreau vag în depărtare clădiri amenințătoare și stranii; am dat ocol unui lac, apoi
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
pădure de soare și apele-n fântâni de răcoare vor fierbe, copile, vor fierbe? Și dacă se pierde? Se va pierde? Cai înhămați la carul ce mă duce Cai înhămați la carul ce mă duce în straie negre și cu vizitiu, opriți-vă ca și cum aș fi viu să zvârlu bani la fiece răscruce. De-atâtea ploi copacii nu-i mai știu. - Ștergar cu flori să-mi dați să mă usuce. Cai înhămați la carul ce mă duce în straie negre și
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
-vă ca și cum aș fi viu să zvârlu bani la fiece răscruce. De-atâtea ploi copacii nu-i mai știu. - Ștergar cu flori să-mi dați să mă usuce. Cai înhămați la carul ce mă duce în straie negre și cu vizitiu. Țărâna grea grumazul să-mi apuce - îmbrățișarea mamei cu-al ei fiu - Și liniștea în palmă să o țiu până m-ajunge somnul de sub cruce. Cai înhămați la carul ce mă duce.
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
nostru, unde se aciuise un singur balaoacheș, potcovar, pe strada Episcopul Radu, uliță care cândva s-a numit Birjari. Prezența negustorilor de toate națiile înmulțise numărul trăsurilor, pe vremea când tramvaiul cu cai nu apăruse, iar automobilul era un moft. Vizitiii, mai toți ruși - muscali cum li se spunea -, se așezaseră în enclave ce le puteai ușor distinge după porțile înalte, bine zăvorâte, în spatele cărora se aflau curți lungi, cu clădiri modeste, ouate aproape la fel, nelipsite de un chioșc de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
am adresat unui funcționar de-al gării, rugându-l să-mi găsească o birjă. Acesta dădu însă din cap și-mi propuse să merg la Brofft, pe care îl recomanda cu multă căldură. O nouă tentativă lingușitoare de apropiere din partea vizitiului de omnibus. M-am adresat atunci unor inși în uniformă, ce păreau să fie de la poliție, dar abia dacă m-au considerat demn de vreun răspuns, arătând, laconic, cu degetul omnibusul, ceea ce îl făcu din nou pe vizitiu să înceapă
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
apropiere din partea vizitiului de omnibus. M-am adresat atunci unor inși în uniformă, ce păreau să fie de la poliție, dar abia dacă m-au considerat demn de vreun răspuns, arătând, laconic, cu degetul omnibusul, ceea ce îl făcu din nou pe vizitiu să înceapă să tragă de cufărul meu. Ce să fac? Pe de o parte nu puteam rămâne acolo toată noaptea, pe de altă parte îmi era ciudă să cedez și să trag la Brofft, cu atât mai mult cu cât
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
lucruri de preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe cazuri, locul bunului gust și al eleganței autentice. O mulțime de trăsuri boierești cu vizitii în livrea treceau încoace și încolo, iar pe ambele trotuare circula un val de plimbăreți, cu toții îmbrăcați cu un anume chic, astfel încât întreaga imagine a străzii făcea o impresie plăcută. (...) Viața la Argeș (...) E minunat să trăiești aici șîn Carpațiț
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
copilului său, chiar și numai să atingă un cuțit, spre a-l feri de riscul de a se tăia cu el. Curiozitatea ochilor aprinde focul poftei păcătoase ca un incendiu. Cel ce își lasă privirile să rătăcească se aseamănă unui vizitiu care nu își are ochii ațintiți asupra cailor și din care cauză caii vor sfârși prin al târî în prăpastie. El se aseamănă cu o fortăreață cu porțile nepăzite și care din această cauză, poate cădea lesne în mâinile inamicului
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
trasee care depășau 3 000 de mile, circulau 5 000 de diligențe și poștalioane, la ca- re erau folosiți mai mult de 150 000 de cai; o jumătate de million de oameni trăiau de pe urma acestei afaceri: constructori de diligențe, grăjdari, vizitii, birjari, vânzători de bilete, pielari și curelari etc. Randamentul sistemului transport se baza pe calitatea drumurilor, care erau concesionate unor asociații de oameni de afaceri, interesate de întreținerea lor. Desigur, pentru a-și recupera investițiile au impus „taxa de drum
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
înveliș protector, impermeabil, pe care diligențele aleargă ca-n palmă. (Mai multe elemente tehnice găsim în studiul semnat de Paul Teodoru - „De la roată, la farfuria zburătoare“, 1985). Datorăm, însă, lui Charles Dickens descrierea, pe viu, a unei călătorii cu diligența: „... vizitiul urcă pe capră, călătorii își trag redingotele peste picioare și șalurile peste nas, în timp ce rândașii ridică păturile de pe cai, iar surugiul strigă vesel: „Gata, domnilor! “ - și pornesc(...); caii gonesc în trap mărunt, ca și cum povara din urma lor - diligența, călătorii, butoaiele
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
iar călătorii coboară și „bat din picioare să se încălzească, trăgând cu ochii lacomi la focul ce sclipește în cârciumă și la crenguțele de ilic cu bobițe roșii, care împodobesc ferestrele hanului“. N-apucă să se bucure mai mult, că vizitiul strigă: „Haideți, domnilor“, și diligența se năpustește din nou la drum deschis. Pe astfel de șosele, diligențele, la care se înhămau cai puternici și rezistenți, distanța de la Londra la Oxford (90 km) era parcursă în galop în numai 6 ore
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
nu aveau ferestre), cu patru roți de aceeași mărime, în care puteau să călătorească, oarecum comod, 6-8 pasageri, la care se înhămau, de regulă, 6 cai, trei de o parte și 3 de cealaltă a oiștei. În față era bancheta vizitiului, alături de care, la nevoie, se mai puteau înghesui „la aer“ 1-2 călători. Sub banchetă, într-o ladă închisă ori pe acoperișul diligenței, temeinic legate, se așezau bagajele, inclusiv pachetele și baloturile de mărfuri pentru „destinatarii“ de pe traseu. Pentru un bilet
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
delimitau de restul câmpiei. Pământul din aceste rigole era aruncat pe mijloc, înălțând drumul. Desigur, după o ploaie zdravănă totul se transforma într-o mare de noroi în care, poștalioane și căruțe deopotrivă, se împotmoleau, nefiind rare ocaziile în care vizitii și călătorii treceau la lopată ca să nu înnopteze pe coclauri. Romantic, nu-i așa? De fapt, încă în 1660 Evliya Čelebi amintea că „dacă plouă, în mlaștinile din afara orașului se poate scufunda chiar și un elefant”. Nici înlăuntrul zidurilor, lucrurile
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
restul țării. La 1842, călătorul german I.G. Kohl găsea întru totul corespunzător realității ceea ce auzise despre drumurile bănățene - noroi fără fund între două șanțuri - „îndeosebi spre seară, când părăsești și ultima parte a «drumului făcut», ce pleacă din Timișoara; cu toate că vizitiul atent strigă încontinuu la caii obosiți ce se luptă eroic, căruța înaintează prin mâl cu viteza melcului. În sfârșit se întunecă și plouă necontenit”. Drumul pietruit avea să reprezinte o primă realizare importantă a prefecturii, care reușea să aducă cantitatea
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
Constantin Țoiu Vizitiul cu șapca de piele pe care un sas i-o pusese în cap într-o zi și pe care el n-o mai scosese de atunci de pe cap și trecuseră treizeci și trei de ani de cînd i-o dăruise... Nu se
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
nou, greco-catolic, din sat, pe care îl chema exact Ionescu, si pe lîngă această, si Ion, nume ce părea mai mult o declinare, cum declini un substantiv, - asa se înțelege de ce acest preotel crezuse că omul cu șapca era neamț, vizitiul satului. Acest Capătă ar fi putut deveni șofer cu timpul, cu mutra lui dominată de cozorocul tras pe frunte nu putea fi luat decît neamț, iar preotul, prima dată, văzîndu-l, după ieșirea din biserică, într-o duminică, îl ascultase că
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
de istorie literară (Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul Ed. Eminescu, 1981; Introducere în opera lui Zaharia Stancu. Ed. Minerva, 1985), Mariana Ionescu a dat și proză originală: Exerciții de fidelitate - roman (Ed. Cartea Românească, 1987; Două părți cal și una vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-și volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniță, am zice interdisciplinare, la confluența monologului nesfârșit cu introspecția morală a acelui Tu mărturisitor și narator
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
tăiat toate legăturile între noi și ei. Habar n-aveam cine sunt, de unde provin, cât sunt de inteligenți, de cinstiți, de competenți. Ne-am înhămat la căruță și i-am tras doar pentru că se așezaseră pe capră și făceau pe vizitiii. Ne-am trezit la realitate doar când au început să ne croiască zdravăn pe spinări cu bicele pe care, în inconștiența noastră, le-am dat în grijă! Pe nebăgate de seamă, am intrat în cel mai dramatic dintre scenarii: ajungem
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
referindu-se la relația lor veche de la călător la casieriță... Călătoria alături de poet în această parte atît de civilizată a țării este pentru mine un prilej de noi și surprinzătoare întîlniri... Așa l-am cunoscut de exemplu pe Ion Capătă, vizitiul cu șapcă de piele, - șapca pe care i-o îndesase pe cap pe vremuri un sas și pe care de-atunci nu și-o mai scosese. Avea 73 de ani, părea un șofer de moșie, și dacă îl confundai cumva
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
puterii. Scriitorul și omul de știință De câtăva vreme, revista franceză „Le Point” publică la sfârșitul fiecărui număr un concis „dosar” intitulat „Le Postillon”, un arhaism care înseamnă conducător de trăsură de poștă (poștalion) sau de diligență, mai pe românește vizitiu. Dosarul e cultural și științific. Sunt publicate texte vechi sau inedite, dezbateri sau interviuri. În numărul din 3 iulie, scriitorul Jean d’Ormesson și astrofizicianul francez Trinh Xuan Thuan, descoperitorul celei mai „tinere” galaxii, se întrețin pe tema universului și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului", de ultimul tramvai cu cai, "care oprea grațios la scară în fața casei, cînd cucoanele noastre, cu rochii împiedicate și cu pălării "cloche", îi făceau semn vizitiului, ridicînd umbreluța lor de mătase și cu mîner lung de baga", de ultimii sacagii, "cu lumînărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigînd: "Apă de pomană, apă!"", precum și de ultimii spoitori, "în șalvari arnăuțești, tăbărîți
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
plan politic, au totul de pierdut? Un Mugur Isărescu înhămat la trăsura lui Emil Constantinescu nu mai e independentul, tehnicianul sau "omul providențial" așteptat de români: el e doar un căluț de povară ce trage, după puteri, în hamul unui vizitiu disperat ce nu va ezita să-l cravașeze până la sânge. Pentru că dacă, prin absurd, domnul Constantinescu va fi reales, e dincolo de orice dubiu că C.D.R.-ul nu are nici o posibilitate de a se plasa în poziția de a impune un
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
din august 1889). "Ce ziceți de novela lui Caragiali? Eu o găsesc slabă, cu o invențiune absurdă și cu o totală lipsă de estetică. Jidanul, dintr-un ridicul hangiu ce e, devine o monstruozitate inaccesibilă formulei mele de ethică literară. Vizitiul, dintr-un vagabond foarte posibil ce e la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic respingător. Știu că sunt rău
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]