1,062 matches
-
Alex nu prea merg la facultate, hoinăresc ore în șir pe străduțele vechi și pustii ale Lipscanilor, se înfundă în vreo bodegă retrasă unde bea și fumează, iau trenul cu destinații întîmplătoare sau, pur și simplu, petrec zile întregi în ,vizuina caldă a patului" dormind și lenevind sau, dimpotrivă, sporovăind nimicuri, privind la trecători, răsfoind cărți, bînd și fumînd mult, mîncînd puțin pentru că banii nu prea ajung. Amîndouă sînt la vîrsta cînd începe ,dezrădăcinarea", înstrăinarea de familie, cînd singurătatea este căutată
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după ani și ani într-un tablou" (Vizuina din tablou). Dumitru Chioaru e un sceptic grațios, un anxios amabil, un decepționat caligrafic. Deși "în surdina", existentă d-sale poetica e îndrituita că oricare alta.
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
pe de alta în protestul confidențial, consumat într-un spațiu ce se bucura de aprobarea tacită a dictaturii, util ca o supapă. Credem că se poate vorbi (evident, cu excepțiile de rigoare) de o "opoziție" de tip balcanic. Asemănătoare cu vizuina de vulpe care dispune de două ieșiri! Sau, în terminologia ontologică a d-lui Șora, e un compromis a lui a fi cu a avea, o cădere (prin pasivitate, prin omisiune ori măcar prin temporizare) a primei ipostaze în cea
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
și de viață între copertele unei cărți care merită toată atenția dumneavoastră. Există un subtitlu al acestui jurnal, absent de pe copertă și refugiat discret pe prima filă din interiorul volumului, care trimite cu gîndul la un superb jurnal-roman interbelic, la Vizuina luminată, titlu sub care Blecher nota "jurnal de sanatoriu". Jurnal de sanatoriu scrie Catrinel Popa sub Caietul oranj, iar din Blecher rămîne în versurile ei ceva din suprarealismul visului în care personajul din Vizuina luminată vede piațeta bucureșteană din fața Casei
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
la un superb jurnal-roman interbelic, la Vizuina luminată, titlu sub care Blecher nota "jurnal de sanatoriu". Jurnal de sanatoriu scrie Catrinel Popa sub Caietul oranj, iar din Blecher rămîne în versurile ei ceva din suprarealismul visului în care personajul din Vizuina luminată vede piațeta bucureșteană din fața Casei de Depuneri cînd în alb, cînd în roșu. Culoarea poemelor lui Catrinel Popa e oranjul, iar boala de care suferă personajul ei e mai degrabă bacoviană - o teamă abstractă, mai mult ghicită, fără înțeles
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
o închisoare light, un loft, ca în Big Brother poți ieși oricînd care te împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, în occidentul impersonal, masificat și globalizat și numai în acest Occident singura vizuină a sinelui, unică vatră a întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această întîlnire devine în deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul dar asta pentru că trecutul e mort, "inutil
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
Locuiește-ntr-un măr, în chiliile arcuite din sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
sînt betonierele, abatoarele și uzinele, gările, aeroporturile și sateliții intercontinentali, ele sînt instrumentele noastre de suflat, de corzi și percuție, împreună interpretăm aceeași bucată simfonică pentru urechi siderale, fiecare cum poate, cu creierul, cu picioarele, unii în păduri, alții în vizuina de bloc, alții în stații lunare. Sîntem un miceliu vast, cîntător. Acoperim pămîntul cu sputa noastră corozivă, fantastă, cu cultura noastră de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
cînd trupul bărbatului se ascunde în trupul femeii care-l vede pe Dumnezeu ieșind chiar prin acei nori pe care numai eu îi văd) - nu toți cei care privesc, așa cum privesc eu într-o gară călătorii care dispar într-o vizuină șerpuitoare, văd aceiași oameni din care dispare Dumnezeu, fie că și-a terminat treaba acolo, fie că nu mai are ce salva din ruina acelei femei din care toți au ieșit și acum toți o uită, ca într-o cîrciumă
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
haine de împrumut, om ca toți oamenii se face nevăzut și nevăzut rămîne - (această imagine stă ca o fotografie între alte o mie de fotografii, nimeni n-o vede, nici măcar eu, care am descris pînă acum orice detaliu din această vizuină în care s-a ascuns Dumnezeu ca în carcasa unui om oarecare, poate fi chiar trupul femeii care-și lasă bărbatul răstignit pe ușa de la ieșire plin de cuie și sînge, poate fi chiar bărbatul care-și udă buzele cu
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
îl văzută ieșind pe ușa prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva la care nici nu visaseră, nici ei și nici nimeni din București. Pe strada largă, printre oamenii înfășurați în blănuri și stofe colorate, coborî un glob uriaș. Nane și prietenul lui
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea unui abur în hățișurile ferite și întunecate ale ei, pe unde-și aveau săpate vizuinile. Băiețelul i-a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum îi era apucătura, s-a făcut, și el, nevăzut... Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcilă
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
prinse de oase, pe care pasărea, chemată fiind, venea să le devoreze, odată ce intrau în putrefacție. Corbul, la rîndul său, cînd avea norocul să fure din sat, de exemplu, o bucată de brînză, venea în zbor cu ea drept în dreptul vizuinii Vulpii și acolo o împărțeau frățește. Pe scurt - o mare prietenie! Dar să-ți spun ce s-a mai întîmplat: într-o zi, se întîlniră cu cineva care le vorbi cam în acest fel: - Prietenia voastră, Jupîn Corb și Coană
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
mă locuiește ca pe-o mânușă - o peșteră ziduri și focul din mijloc să-mi arunce trupul mlădiindu-se tot mai palpabil asemeni ideilor mature în ochii tăi fanta istoriei albastră intensă îmi prinde tresărirea-n dinți și pleacă la vizuină să o savureze în liniște cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
-mi fi tras, atunci, brusc de mână amica și să fi căzut amândoi în genunchi în fața tabloului azuriu, vizitele la Romancier s-ar fi repetat, cine știe, am fi devenit obișnuiți ai casei. Pe când așa... Gazda a rămas vulpea ocupând vizuina bursucului, iar noi, niște studenți nesimțitori. (Nesimțiți?) În Printre contemporani mai multe subcapitole sunt strict autobiografice, ele revelează un intelectual luptând să fie el însuși, prin vremi ce-l voiau matrițat. Ceea ce face farmecul acestor cărți este însă factorul de
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
alt gen decât socială" - Vi se pare neimportantă existența unui model literar sau existențial ? - Tot spun că n-am avut nici un model. Ba da, am avut ! Kafka mi-a fost model, de la o anumită vârstă încolo. Are el o nuvelă, Vizuina, în care e vorba despre o cârtiță pe care o pomenesc mereu. O cârtiță care își sapă în pământ un tunel, casa ei. Dar, la un moment dat, înăuntrul casei își construiește o altă casă, mai mică, în care să
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
însămi mi-am oferit-o, începe nebunia, devin capricioasă, isterică, nu mai sunt bună de nimic; într-o aceeași clipă se dau în capul meu lupte îngrozitoare, pentru că nu mă simt protejată. - Poezia e și un astfel de refugiu, o vizuină ? - E și un refugiu, dar și dovada faptului că sunt așa. Ea îmi urmărește viața și dovedește că nu mă simt în siguranță, din punct de vedere fizic și metafizic. Nu social. Pentru mine, povestea cu socialul, atâta timp cât de la 16
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Un nume foarte purtat, niște vieți banale, tramvaiele care, toate, seamănă, construiesc atent o ucigătoare monotonie, de care te salvează cea mai apropiată înmormîntare familială. Bucureștiul poate fi și el, iată, un tîrg în care nu se întîmplă nimic, o vizuină, o stație pustie de tramcar. Bîntuită de vise: "Mătușa: Am auzit de unul care, adormind, a coborît visul în el, cum coboară de obicei visele. Și adormitul a strîns visul în brate, l-a mîngîiat, se simțea bine, dar, în
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
de petunii, care se usucă; vară mai e, da' nu mai e vara dă la început, când nici nu știam cum chițăie Victorița mea scumpă; ...dar ce auz eu?!... Hector și cu Desdemona latră de răsună cu noi cu tot vizuina noastră de lângă țeava de apă prin care aflăm tot ce mai face Ifi în vizuina,... în casa ei. Chiar. Ce-o mai fi făcând? Victorița n-a apucat să vadă dulăii. Și nici să nu-i vadă, care cumva, de
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
început, când nici nu știam cum chițăie Victorița mea scumpă; ...dar ce auz eu?!... Hector și cu Desdemona latră de răsună cu noi cu tot vizuina noastră de lângă țeava de apă prin care aflăm tot ce mai face Ifi în vizuina,... în casa ei. Chiar. Ce-o mai fi făcând? Victorița n-a apucat să vadă dulăii. Și nici să nu-i vadă, care cumva, de răi ce sunt... Ea n-are experiență, n-are cum; de unde să știe ea că
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
dulăi din curtea vecină l-ar fi sfâșiat. Auzise și cum îi chema. Fără să-i fi văzut vreodată. Pe unul, Hector, pe celălalt, fată fiind, Desdemona... Nu auzise, de când se știa, câini să latre mai urât. Căsuța..., mă rog... vizuina,... gaura lui, destul de adâncă și de confortabilă, era bună, iarna, fiind călduroasă, ferită de stratul de flori, de deasupra, chiar și având tulpinele uscate... Vara, o grozăvie. Cum era udată zi de zi cu furtunul, când era căldura mai mare
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
călduroasă, ferită de stratul de flori, de deasupra, chiar și având tulpinele uscate... Vara, o grozăvie. Cum era udată zi de zi cu furtunul, când era căldura mai mare... Știa, constatase el însuși, că oamenii locuiau și ei în niște vizuini, dar mai mari, nu se compara... Ce nu putea el înțelege, însă, era că cei dinăuntru plăteau...chirie. N-ar fi crezut. Vizuina lui, dacă putem să-i spunem așa, se afla într-un petec de grădiniță, în centrul capitalei
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
furtunul, când era căldura mai mare... Știa, constatase el însuși, că oamenii locuiau și ei în niște vizuini, dar mai mari, nu se compara... Ce nu putea el înțelege, însă, era că cei dinăuntru plăteau...chirie. N-ar fi crezut. Vizuina lui, dacă putem să-i spunem așa, se afla într-un petec de grădiniță, în centrul capitalei, între două blocuri mici. Ieșirea lui Valerică, - fiindcă doar el mai rămăsese, - al paișpelea șoricel fătat de maică-sa, pe care o chema
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
colegi de cameră cu pictorul l-au anticipat pe Lenin și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
răi, iepuri domestici sau doar iepuri. Să ne edificăm puțin, pentru că apariția acestor animale în titlu și în roman este deconcertantă. Aici, iepurele ia sensul bolii, al putredului : "Boala era ascunsă în trupurile lor ca un iepure mort într-o vizuină părăsită". Acesta este imaginea inițiatorului comunismului, a comunismului însuși: În iarbă am găsit ceva alb. Un iepure mort cu schije în cap. Vladimir Ilici și l-a pus pe creștet: Priviți ce schije am în cap, sînt schije capitaliste!. Le
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]