29 matches
-
să ne regândim propria viață și propria sărăcire. Puterea lor, poate resemnarea lor de a îndura, este ca de dincolo de firea omenească, de grija cea lumească. Transparența lor, ștergerea lor din lume, pe nesimțite, bolile și lentoarea lor într-o vlăguire atât de dură... Unul dintre aceștia, cucerit și credincios cu adevărat, mi-a spus cândva: -"Cu mărul acesta roșu în brațe și cu colacul acesta aburind și bine rumenit te voi aștepta în Rai. Ai grijă să nu te rătăcești
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
fără întrerupere, atîta vreme cît, și ori de cîte ori, textul își găsește cel puțin un cititor, un ascultător: practic, atîta timp cît subzistă, în caracterele ei esențiale, cultura în sînul căreia și în funcție de care a fost "scris" textul. După vlăguirea și dezagregarea acestei culturi nu mai rămîne decît un "text mort", așa cum se spune o "limbă moartă". Ne aflăm deci în fața unui cerc vicios: singurul drum sigur spre cunoașterea unei epoci revolute este contactul cu produsele ei (în cazul de
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
le-ai împrumutat sub convingerea că au fost verificate de alții înaintea ta. Altfel spus, un concept nu e decît o ficțiune utilă a cărei intenție de a organiza experiența și-a găsit confirmarea. Cînd însă intenția e atinsă de vlăguire, conceptul devine carcasa inertă a unui entuziasm mort, și acesta e cazul dogmei trinității, o sintagmă sleită pe cale de a deveni vorbă goală. Dacă occidentalii nu-și vor recăpăta imboldul din al cărui entuziasm învățații de la Niceea au formulat tiparul
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
o aduc cimitirele, obiceiurile ciudate, teatralitatea gesturilor cu care îi deconcertează pe ceilalți, lipsa unor alte ființe umane de care să se simtă realmente apropiați, trăind neomenește de singuri, conștiința propriei valori, halucinațiile, înclinarea către visare, sentimentul înfrângerii, confuzia ori vlăguirea nevrotică. În ciuda acestor numeroase pattern-uri atitudinale care se suprapun și care îi plasează în zona marginalității și a eșecului, cei doi se situează la extremități diferite. Deși entuziast lăuntric și capabil să găsească frumusețea în lucruri aparent insignifiante, eroul
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
n-ar putea pune în scenă vorbe "mari", redundante, n-ar putea monta patetisme mai mult ori mai puțin teatrale. Un "gol vibrant", o paloare a melancoliei, o elegiacă tandrețe sînt însemnele zonei d-sale sentimentale, ceea ce nu înseamnă o vlăguire, o compromitere a intensității, ci dimpotrivă. Cu cît tonul pare mai rezervat, mai resignat, cu atît stăpînirea de sine a eului confesiv se accentuează, cu atît sporește forța lăuntrică a discursului ce se supune la probe sieși impuse: "ispitită/ trecând
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
două adevăruri triste privitoare la Europa: că rasa albă este în regres deplin (demografic, religios și politic) și că democrația nu se instaurează decît la acele națiuni care, încheindu-și un ciclu de evoluție, au intrat într-un platou de vlăguire. Cînd o forță imperială se stinge, ea îmbrățișează soluția democrației, ceea ce înseamnă că națiunile care acceptă tiparul democratic ori sunt în declin, ori au fost dintotdeauna prea slabe ca să aibă tendințe expansioniste. Ca Uniunea Europeană să fie și altceva decît un
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
poeții mari pe care îi citesc la ceai/ zgîrii însă geamurile/ dincolo de geamuri e lumea cu șosele/ pe care fac afaceri cerșetori înalți cît Statuia Libertății” (Pămînturi negre de spaimă). Așa-zicînd normalul nu e abolit, ci suspectat fiind de-o vlăguire ce l-ar putea împinge în inautenticitate, e pus sub protecția unei cupole a imaginarului. Acest imaginar exaltat, însă nu mai puțin metodic, de-o inefabilă pedanterie, reprezintă o generozitate a poetului care acordă obiectelor o mereu surprinzătoare proiecție în
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
se va stinge. În materie de poezie convențională, spusese tot ce se putea spune: își cîntase cîntecul și inspirația îi atinsese fundul sacului. A fi continuat pe același drum era nu doar o repetiție fadă, dar și un semn de vlăguire cronică. Urmarea e că Nichita o rupe cu „poezia de cap“ și trece la „poezia de duh“, precum un solist care, sătul de vocea de cap, începe să-și exerseze corzile vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
tip onomatopeic. Ne exprimăm în semnale și ne facem înțeleși prin prescurtări verbale. Schimbăm sunete și emitem zgomote. Și culmea este că ne înțelegem. Dar ceea ce este uimitor și oarecum paradoxal este că, odată cu trecerea timpului, sărăcia lexicală provoacă o vlăguire a imaginației. Imaginația nu poate avea eficiență decît în măsura în care, prin cuvinte, putem forma distincții în cadrul imaginilor. Nu poți să-ți păstrezi fecundă imaginația dacă cuvintele de care faci uz sînt tot mai puține și tot mai sleite în forța lor
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
anilor ce mi-au mai rămas de trăit, nu pot așterne pe hîrite tot ceea ce gîndesc, simt, sufăr și observ în jurul meu" (1984). Oare în lumina acestui ultim obstacol, celelalte nu ni se înfățișează ca un efect al dezgustului, al vlăguirii la care l-au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
invidioasă. Deochiul este o vrajă care poate fi provocată și involuntar de către persoane care dețin această “putere”. Persoanele deochiate încep să se simtă rău, să aibe dureri de cap și senzații de somnolență, stări de vomă, de febră și de vlăguire. Pe scurt, o stare generală foarte proastă. Se mai spune că unele deochiuri nu trec de la sine și, fără rugăciuni și descântece, pot duce chiar la moarte, în special la bebeluși și copii. Unii îl consideră pur și simplu un
CE ESTE DEOCHIUL ŞI CUM POŢI SCĂPA DE EL? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378311_a_379640]
-
sfințeniei, un scop în sine. Prin aceasta el poate ajuta societatea să iasă din viața superficială, saturată de o continuă plictiseală și permanentă monotonie, care sunt două din cauzele slăbirii credinței și a rugăciunii, urmări ce duc, În fond, la vlăguirea și la secătuirea noastră duhovnicească; cu alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
sfințeniei, un scop în sine. Prin aceasta el poate ajuta societatea să iasă din viața superficială, saturată de o continuă plictiseală și permanentă monotonie, care sunt două din cauzele slăbirii credinței și a rugăciunii, urmări ce duc, În fond, la vlăguirea și la secătuirea noastră duhovnicească; cu alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a favorizat supraviețuirea sublimului și nuanțarea lui într-o epocă în care Occidentul îi simțea vlăguirea. Sublimul depășind „lăuntric” valoarea estetică strictă, frumosul și arta, înspre valoarea etică, situarea conceptului în zona „interdisciplinarității” convenea gânditorului dual, solicitat îndeobște de perechi de interese mereu coexistente (literatură-muzică, artă-filosofie, estetic-etic), dar și de un exces de patos. Germanității îi
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
al șaselea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, vlăguită parcă, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret din Cyr a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei pe măsură, ci prin repetarea acestora la nesfârșit. Importanța mai scăzută a producției exegetice creștine din secolul al cincilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
VI-lea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, parcă vlăguită, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei, ci prin repetarea acestora la nesfîrșit. Importanța mai scăzută a producției exegetice creștine din secolul al V-lea are
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și pace. Ai dreptate. Când cardinalul se întoarse într-un târziu către mine, pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când Caiafa, da. Toți cei care conduc o orânduire vor spune întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se aud din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulți dintre (stră)nepoții celor care, altminteri, s-au vindecat de mult de virusul anarhiei, în favoarea sfintei îmburgheziri confortabile, elitiste, antisindicaliste. Mai prost e că bietul conservatism, centrismul cumse cade, rațiunea liberală și ehosul creștin sunt condamnate la storcire și vlăguire, prinse, cum sunt, între fălcile menghinei neobolșevizante. Adică între junimea castristo-guevaristă, care cochetează cu pieptoșenia „suav“ leninistă a lui Putin, și fostul proletariat („forța politică conducătoare“, în limbajul ceaușist, făuritoarea „omului nou, constructor conștient al...“ etc.), devenit terorism sindical sadea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
părea că aud glasul unui străin destrămându-se în propriul său vuiet, ca vântul în pustiu. Continuam, firește, să caut sunete independente, dar îmi dădeam seama că ascultam ecoul propriei mele destrămări. Singurul punct de sprijin, marcat și el de vlăguirea perfectă a sensurilor, consta în faptul că, și atunci, orice fapt pohetic mi se părea a fi mai mult de nathură ethică, iar nathura ethică, și așa mai departe... Altminteri, vorbitul de unul singur nu rezolva nimic. Mecanismul fizic al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stare proasta, si ne periclitează echilibrul emoțional. O persoană care a fost victimă a unui vampir energetic, prezintă următoarele simptome: oboseală acută in cazul unor atacuri repetate, starea de oboseală devine cronică, iar persoana atacată simte nevoia unei odihne prelungite; vlăguire se simte o lipsă acută de energie. Persoana În cauză devine vampir energetic involuntar; nervozitate stări de enervare fără motiv aparent; dureri de cap ("deochi"); amețeli; grețuri; lipsa poftei de viață; pierdere temporară de memorie acest simptom, apare Într-o
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
necrezut că am dus-o atâta” (II, 126). Or, surprinzător, poate că tocmai boala l-a salvat pe Cioran: neputând să scape de beteșuguri, el le investește cu sens. Notează la un moment dat: „A doua gripă în trei luni! Vlăguire totală, sufocare, neputință cvasitotală de a respira. Am trecut deja de cealaltă parte? De ani de zile trupul mi-e povară! Dacă am înțeles vreodată ceva, o datorez bolilor mele!” (I, 31). Cam așa stau lucrurile și cu eșecul: „Dacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
erau obsedați de ajunul morții, de acel taedium, care, desi îmbracă alte forme lingvistice în secolele următoare acedia creștinilor, melancolie, spleen, cafard, depresie conține un secret dureros: "există inefabil, iar inefabilul este realul, realul nefiind decât numele de taină al vlăguirii în adâncul descreșterii"7. Înseamnă lipsa de interes pentru orice, cu depresia care amplifica în ochii românilor, deveniți creștini, trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest flagel interior, de nimicirea voinței, față de pierderea oricărei atracții, "culminând în voluptatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
livrării produselor (subl.ns.)”. Exact cum anticipam, structura birocratică a acestei instituții urma a fi de tip „caracatiță” dar nu cu opt tentacule (octopodică) și cu mii de astfel de organe ce vor fi contribuit și ele din plin la vlăguirea totală a resurselor țării dar, vorba ceea, neamurile comuniștilor cocoțați la putere nu trebuiau să se nutrească și ele cumva?! w. Departamentele Administrației Livrărilor Iată ce prevăzuse legea, referindu-se la acest departament: „(...) va fi condus de un Consiliu de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
moliciunea imperială a cetinișului și găsește, În plan secund, forța mirifică de a recalifica Încrîncenarea Înnegurării, Îmblînzind-o. Veste cu tîlc, zvonul brumelor ce pică basculează dinspre tristețea astenică, convalescentă a precarității către sunetul tonic al picurilor desprimăvărării. Accentul moral al vlăguirii furtunii crepuscular ostenite se mută pe zarea proaspătă a Înseninării. Iar tot ce era regret fără de leac se Însuflețește de un nobil farmec rănit. Climatul prielnic al acestei fericite mutații de sens și de regim existențial este chiar acela al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]