379 matches
-
omenirii pe durata ultimului secol european. Există în lume spații spirituale dense și spații cu densitate scăzuta sau difluențe, după cum și generațiile se diferențiază în raport cu același criteriu, ceea ce ne îngăduie să delimităm generațiile spirituale de cele cu o viață spirituală vlăguită. Epoca sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, de pildă, este marcată de o creștere a densității spirituale a generațiilor în Europa dinspre nord spre sud, creștere atestată de emergența unei noi configurații stilistice numită stilul 1900 sau
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este atrasă de joaca neostoită a copiilor urmăriți de privirile protectoare ale 409 părinților. Cei cu posibilități Își duc odraslele La Duma Fantasi un vestit parc cu numeroase mijloace de distracție, un fel de Disneyland. Agale, abia târându-și picioarele vlăguite, trec câțiva bătrâni Împovărați de griji și de ani, cu privirile stinse de indiferența și abandonul celor din jur. Ei simt, nu fără regret, că ceasul biologic ca și nisipul clepsidrei se apropie de sfârșit... Și oricâtă credință ar avea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de luat vederi, Înfometați și bolnavi. Până și tramvaiele, propulsate șovăielnic pe șinele distruse de un curent electric ce se Întrerupe des, par În stare de șoc. Toți și toate - cu excepția notabilă a trupeșelor forțe de ocupație aliate - sunt obosite, vlăguite, extenuate. Dacă vrem să Înțelegem cum a reușit același continent sfărâmat să se refacă atât de repede În anii care au urmat, trebuie să nuanțăm această imagine. Dar ea transmite un adevăr esențial despre starea Europei În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aici - condiții ca În plin război, aglomerație, sărăcie. Cât despre comunism - dragă Theodore, o scurtă vizită aici te va convinge de meritele capitalismului. O fi el sumbru și pătat de sânge, dar tot nu-i așa de trist, arid și vlăguit ca un stat polițist sinistru și apatic”. În primele luni de după ruptura cu Stalin, Tito a devenit chiar mai radical, mai „bolșevic”, vrând parcă să arate că poziția lui e legitimă, iar criticile sovietice - nejustificate. Postură care nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]