379 matches
-
Autorului Beriere intangibile veghează Să fim străini de orice sentiment; Prejudecăți absurde cer cu insistență În fața lumii să sfârșim decent. Departe vei rămâne deci, de mine, Pierdută într-o lume de artiști. Vei completă un cerc de figurine Cu demoni vlăguiți și îngeri triști. Eu voi rămâne undeva, deoparte, Ascuns după hârțoage prăfuite; Te voi uita lipind imagini sparte Și murmurând cuvinte nerostite. Rigidă și lipsită de instinct, Alegi o cale fără nici o rază. Când eu aprob, tacit, acest verdict - Bariere
BARIERE INTANGIBILE de MARIUS NANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_nanu_1411967727.html [Corola-blog/BlogPost/353135_a_354464]
-
legile-omenești”. Dar iată că în viața omului există un moment de cotitură care-l schimbă radical. E clipa când, încetează a mai privi în pământ și-și ridică ochii spre cer: “Ajuns undeva, / Fără să știu unde sunt, / Cu trup vlăguit, / Cu suflet adânc sfârtecat / Mi-am ridicat privirea spre ceruri” (Floare de colț). Este clipa când aripa Duhului te atinge. Și această atingere este, dincolo de mângâiere, o străfulgerare de conștiință. Ca un fulger sau ca o limbă de foc, spune
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Pe_aceeasi_struna_de_vioara_marian_malciu_1381769101.html [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
Acasă > Poezie > Familie > FETIȚEI MELE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului te-am așteptat la fereastra anotimpurilor ore în șir poate ani ai apărut lapidar în mijlocul ușilor întredeschise când vlăguita de speranțe viața trecuse de mult de amiază ți-am deschis ușile sufletului să intri când vrei împreună spre a colinda bucuriile vieții am invatat amândoi să urcăm să strivim dorințele de tâmplele vrerii și când am ajuns cel mai
FETITEI MELE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1422807395.html [Corola-blog/BlogPost/375971_a_377300]
-
mă mai recunoșteam. Traversam o perioadă obscură, mă vedeam lipsit de randament, de eficiență, de claritate, de inspirație, nu mai reușeam să scriu nicvi o pagină, nici o frază, să-mi continui proiectele. Eram în cea mai proastă pasă. Devenisem psihotic, vlăguit, inutil... Imaginam, nopțile mai ales, scene, capitole întregi, fluvii de descrieri și mulțimi de personaje, se făcea că îmi scriam și îmi citeam simultam propriile pasaje din cărțile viitoare... Dar în fața colilor albe nu mai reușeam să aștern un cuvânt
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Regasire_proza_scurta_romeo_tarhon_1328086458.html [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
îi era făcută / din două bucăți într-o parte trupul bolnav / într-alta spiritul lui zburând liber în înălțimile cerului” („Pacientul nr. 834.484 ratează operația”). Spiritul devine mai puternic și preia întrutotul puterea asupra viului și responsabilitatea pentru trupul vlăguit. Arma de luptă o constituie cuvântul. Spiritul creator are ca arsenal o sumă de cuvinte: „voi lupta cu moartea / dinăuntrul propriilor mele cuvinte” („Omul lui Dumnezeu”). Semnele vindecării se găsesc în cuvinte. Trupul este înscris ca temă poetică. Poezia trupului
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ion-zubascu-cum-moartea-se-ispaseste-traind-de-stefan-vladutescu-sri-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
pe Woka și să fie iarăși împreună ... Simțea și-acum căldura bărbatului lăsată când își alăturase fruntea de-a ei. Woka se dezlipise greu și de băiat. Despărțirea-și făcuse-ntre dânșii regat... Și Anyu ațipi visând la cei dragi. * Vlăguită, ursoaica înainta încet. Deodată se ridică în picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459667175.html [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
cu guvernanți ticăloșiți, ce pus-au țara pe butuci prin dedesubturi de hainiți.) De fapt, în lumea poleielii nu-s vinovați cei care pleacă, ci toți acei nelegiuiți care i-au obligat s-o facă. Când țara-i mult prea vlăguită ca fiii toți să și-i hrănească, este normal ca unii rostul printre străini să și-l găsească. Vina unor migranți se cheamă, că-n noua țară adoptați, de românism de-abia-și mai amintesc, ba chiar nițel sunt agasați: Trăind în
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1491897301.html [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
trecut de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu-și privirile. Amândouă aveau lacrimi în ochi și nu doreau să-și etaleze slăbiciunea. Iuliana se întorcea de pe o parte pe alta în pat, încercând să adoarmă. Se simțea vlăguită, stoarsă de energie, cu moralul deteriorat și înfricoșată de toate relele ce se abătuseră pe casa familiei sale. Erau oameni serioși, cinstiți și muncitori, apreciați în colectivele de muncă și societate. Părinții se adaptaseră mai greu la noile standarde de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1428941716.html [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (21) IUNIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_alexandru_stanciulescu_barda_1371436654.html [Corola-blog/BlogPost/346095_a_347424]
-
o furtună i-ar fi legănat cu putere într-un scrânciob nevăzut. Ajunsese la capătul aleii și mai avea de urcat cam o sută de metri până la blocul prietenei și apoi de urcat câteva etaje. Dar se simțea atât de vlăguită, încât îi părea că, dintr-o clipă în alta, urma să se prăbușească acolo, pe trotuarul slab luminat. Și dacă din întâmplare, absolut din întâmplare, ar mai fi trecut cineva la ora aceea, ce ar fi putut să creadă văzând
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte de filme idioate și adrenalină în vinele lor vlăguite, în mare nesimțirea lor, se îndoapă cu tot felul de porcării de nu mai putem să ne atingem de sângele lor spurcat, fără primejdie de moarte. Mă rog, vorba vine, deoarece noi suntem nemuritori, dar feriți de suferințe și boli
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ultimul_bal_al_vampirilor.html [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
să se ridice sprijinindu‑se de coajă, lipicios și străveziu. După trei zile în eclozionator, vor fi toți ghemotoace galbene, cu ochii gămălii negre. Am ieșit după vreo oră, la pauză de apă; scanaseră poate jumătate de incubator. Eu eram vlăguită, ele, neclintite. Am întrebat‑o pe doamna Antoaneta, care de 30 de ani lucrează cu păsări, de 13 cu familia Oprea, dacă mai poate să mănânce ouă sau pui. S‑a uitat la mine încurcată. Sigur că da, mănâncă de
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi by https://republica.ro/scurta-si-curioasa-viata-a-puiului-de-craiesti-o-poveste-adevarata-despre-ce-mancam-azi [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin bolovănișuri, / plângând în arșiță / ori pe colțuri de stânci pustiite. Ajuns undeva, / fără să știu unde sunt, / cu trup vlăguit, / cu suflet adânc sfârtecat, / mi-am ridicat privirea spre ceruri. [...]Am privit îndelung, / de jur împrejur, / să înțeleg / și m-am văzut singur. / - Unde mă aflu, Doamne? / Care izvor îmi va răcori / fruntea-mi înfierbântată de gânduri? / Ce fulger ori
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Margaritare_lirice_margar_marian_malciu_1380666136.html [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (20) OCTOMBRIE 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_oferta_alexandru_stanciulescu_barda_1351833400.html [Corola-blog/BlogPost/368599_a_369928]
-
mâinile de care fire nevăzute te leagă, sunt mâinile din care ți-ai luat, cu timpul, zborul, sunt mâinile care au-ndurat, în dragostea nemărginită, și răni, și frig, dureri și-atâtea greutăți. În calmul lor, mâinile mamei, tăcute, reci și vlăguite, pe ultimul ei drum le simt, mâini adormite pe care râurile fierbinți de lacrimi și suspine nu le mai pot trezi la viață, acum, aici. ARIPILE NOASTRE UITATE Într-o particulă misterioasă încape întregul univers. În noi s-a creat
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464377240.html [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
început a vieții unde copilăria este inexistentă în creația sa. Poezia bacoviană este strâns legată de boala trupului său iar versurile sale, în marea majoritate exprimate în catrene, smulg albul îndoliindu-l pentru că sufletul său a pătruns cu greu în trupul vlăguit și a gemut neîncetat până când clipa părăsirii a venit. El a plâns ca un introvertit neînțeles, pentru că glasul lui a fost înecat încă de la naștere în suferință: În haine negre, întunecate, / Eu plâng în parcul de mult părăsit ... / Și-a
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Actul_de_depeizare_in_scanteile_galbene_bacoviene.html [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Când untdelemnul se încingea îndeajuns, moș Cioran spărgea ouăle unul câte unul de marginea tigăii, le desghioca cu grijă, conținutul lor alunecând pe fundalul negru al tigăii care încetul cu încetul devenea alb iar gălbenușurile păreau a deveni sori galbeni, vlăguiți, căzuți în zăpezile unei ierni atotputernice. Copii salivau iar moș Cioran înfuleca cu poftă sporită. * Nimeni nu va întâlni, niciodată, un băiat mai cumsecade decăt Titi “Lipiciuc”. Este singurul dintre copiii dimprejur, care niciodată nu i-a trântit în obraz
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467524018.html [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viața și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții că mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisfera, care este dispusă să te primească și după ... Citește mai mult CaruselulDin copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/suzana_deac/canal [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
închipui că ești pe Lună, pe Marte, în rai, să-ți imaginezi că este viața și dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereții că mai apoi să te ageți cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisfera, care este dispusă să te primească și după ... XXIV. TIMPUL ASCULTA, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011. Timpul asculta durerea omului care trece printr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/suzana_deac/canal [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
exploatat peste 300 000 de tone de uraniu de cea mai bună calitate, cantitate de minereu care ar fi ajuns reactoarelor de la Cernavodă peste 300 de ani. Preluat azi de oamenii de afaceri Ioan și Viorel Micula, orașul stins și vlăguit până mai ieri își caută căile de revigorare pentru a intra în pulsul actual al țării, schimbându-și înfățișarea de la zi la zi. Primarul actual, un om al locului, așezat, tenace, serios și ambițios caută mereu împreună cu ceilalți colaboratori soluții
PRIMARUL ȘI...POEZIA, ARTICOL DE GAVRIL MOISA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1491028372.html [Corola-blog/BlogPost/343130_a_344459]
-
e posibil! Fănel nu a reușit niciodată sa înnădească un număr... Nu mai rezist, dar e fantastic de plăcut!" Când au terminat, cearșaful de sub ei era ca scos din apă. Ei, asudați în întregime, suflau din greu și se îmbrățișau vlăguiți și fericiți...
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
brațul cu lemne, roșie ca focul, la înapoiere simțind că îi este chiar cald. Apoi avea grijă de cea mică, dându-i să mănânce și având grijă să nu se lovească, să nu cadă de pe pat. Seara, după teme, cădea vlăguită. Pica de somn... Uneori nici nu mai reușea să se gândească la faptul că a doua zi va trebui să o ia de la capăt, dar era atât de fericită că mama are bază pe ea, încât uita de oboseală. ... Timpul
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1456931496.html [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
că era seară și căminul era aproape. Și nenoroc (mare) că intrasem într-o lungă și neagră noapte a amorțelii simțului civic, a minciunii răscolioare și gogoșate și a delațiunii infame și dizolvante de concordie. Ai cărei zori plânși și vlăguiți se întrevedeau, mai mult de un sfert de veac mai târziu. Dar, mai bine mai târziu... P.S. „Miștocarii” de-atunci, la tinerețe, sunt printre cei care ne conduc, după „nufărul” din decembrie, destinele!... Referință Bibliografică: Crochiuri din vremuri...parșive! / George
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 by http://confluente.ro/Crochiuri_din_vremuri_parsive_.html [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/alexandru_stanciulescu_barda_1487974047.html [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]
-
BOGDAN ȘI TITUS SUCIU (2) Autor: Viorel Român Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Vasile BOGDAN: Se întâmplă însă un fenomen, la această oră poporul român, în care investim atâtea speranțe, este un popor vlăguit, iată, cinci milioane au plecat în Occident. Noi facem scandal în lume vizavi de un milion de musulmani care au venit în Europa, dar faptul că cinci milioane de români sunt pierduți pe undeva pare un lucru normal. Aceștia reprezintă
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 by http://confluente.ro/viorel_roman_1492165320.html [Corola-blog/BlogPost/381569_a_382898]