113 matches
-
sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniți? Atât de egoiști am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conștiința morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia vântul voaleta? Oare cum e mai bine? Sărac și bolnav, în grija statului depășit de sarcini și care mai presus de orice vrea să fie lăsat în pace, sau bogat și sănătos, cu abonament la cea mai scumpă clinică particulară? Dumneavoastră nu
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
Doamnele mai în vârstă aveau pălării cu jet, crosă sau pene scurte de struț; seara mergeau cu capișon la teatru. Apoi a apărut moda pălăriilor enorme, care trebuiau prinse cu ace lungi și primejdioase pentru... bărbați. De pălărie ținea, uneori, voaleta, care acoperea tot obrazul, de trebuia s-o ridici când doamna îți îngăduia s-o săruți; se purta, însă, și voaleta cu picățele, care ajungea numai până sub nas și lăsa liberă gura... Mult mai târziu au început femeile să
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
a apărut moda pălăriilor enorme, care trebuiau prinse cu ace lungi și primejdioase pentru... bărbați. De pălărie ținea, uneori, voaleta, care acoperea tot obrazul, de trebuia s-o ridici când doamna îți îngăduia s-o săruți; se purta, însă, și voaleta cu picățele, care ajungea numai până sub nas și lăsa liberă gura... Mult mai târziu au început femeile să umble fără pălării. Coco Chanel a fost prima femeie din lume care și-a tăiat părul scurt, a inventat costumul sport
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
se poate vorbi, în Banatul Timișoarei, doar de 170 de ani, adică de la pietruirea drumului ce duce la Jimbolia În tablourile de altădată apar uneori poștalioane trase de cai, frumos vopsite, pe fereastra cărora domni cu joben și doamne cu voaletă privesc șesurile nesfârșite. Despre astfel de călătorii amintește și o cruce mare, albă, care stă de mai bine de un veac și jumătate la hotarul Timișoarei, ridicată pentru a da de știre marea realizare care era într-adevăr ceva nemaipomenit
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
către EL și EA, iar pentru că momentul să fie cât mai romantic, am pregătit o mulțime de cadouri original personalizate. Dacă EA este o fire romantică și îi place să fie chic, va aprecia cu siguranță o pălărie delicată cu voaleta sau o băscută ”Paris style”. La fel de potrivită ar fi și o ținută cum găsești doar în fashion boutique-rile de pe străzile Parisului, delicat accesorizată cu bijuterii originale hand made. Simțurile amorțite de puterea iernii, pot fi revitalizate de produsele SPA venite
Deschiderea Târgului de Valentine’s Day in Galeria Dalles [Corola-blog/BlogPost/98868_a_100160]
-
niște întâlniri și va trebui să găsesc o soluție să nu sperii oamenii. Oare să mă duc cu o pungă pe cap? Să mă dau răpită de extratereștri și să nu mă duc deloc? Să port o pălărie mare, cu voaletă? Sau să-mi pun pansamente la ochi și să pretind că pe unul tocmai mi l-am scos, din greșeală, cu o furculiță, iar la celălalt m-am operat de miopie? Voi ce ziceți? Dați-mi idei, oricât ar fi
Primele 2 zile de chin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20784_a_22109]
-
Arhanghelul Mihai. La 11,05 sosește Simplonul, iar soarele, până atunci zgârcit, răsare. Coboară regina Elena: „Un sobru ansamblu de lenaj bleu îmbracă silueta-I sveltă. În cap poartă o simplă pălărie de pae conotier, puțin închinat în față, cu voaletă. Două mari perle ornează cerceii M. Sale, un colier «tour de cou», din alte splendide perle și o discretă broșă, cu diamante sunt bijuteriile M.S. Reginei, care poartă la piept un mic buchet de camelii. M.S. Regele Mihai I își
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care a asistat, Liliane îl întreabă: — Te rog, spune-mi, ce s a ntâmplat? — Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Ce ți-am făcut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Am vrut să te salvez! Nu cred în ghicitoare, cred în organizații criminale în stare să-i lichideze pe imigranții fără apărare! Lionel începe să-și strângă hainele de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă pentru că Lionel e doar în chiloți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poșeta-n poală și ascultă teatral, cu bărbia ușor ridicată, ca și cum toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fi fost scris În van. Devine invidios și răzbunător. Îl bate măr pe Van Damme În câteva filme, Îi taie biciul și-i Înlocuiește lui Indiana Jones pălăria ba cu o cipilică, ba cu o pălărie de damă cu voaletă. Lui Columbo Îi râde În nas când acesta nu reușește să-l demaște ca asasin, determinându-l să-și dea demisia din poliție. Îi pune piedică lui Al Pacino În scena tangoului din Parfum de femeie și Împrăștie gaz ilariant
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au fost înzestrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind să reduc prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de spaimă, și alunecând. Ar fi căzut, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de goluri. Aveți cuvântul, domnule Cain.. Cain făcu un pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând de ascultători. Și dacă s-ar auzi bine, tot n-am Înțelege ceva. Ce limbă vorbesc ei? O limbă cu miros de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
detaliată cu fast verbal: "Femeile ies din baie. Auzindu-le intrând deschide ochii și în momentul de surpriză care urmează, se examinează reciproc. Femeia Fleur poartă pe cap o pălărie neagră cu boruri largi de care atârnă, tot neagră, o voaletă scurtă până deasupra nasului. În negrul intens al pălăriei sclipesc câteva strasuri luminoase. Un maiou roșu scurt și larg îi atârnă pe trup până sub buric lăsând la vedere torsul gol, plin, rotund. Un ciorap de mătase neagră îi îmbracă
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
care întîi chezășuiește literatura. O literatură anume, în care realitatea izgonită prin pact vine, prin pact, înapoi. Adică jurnalele, biete hîrtii ude, culese din sticle undeva lîngă țărm. Despăturite ca mai modernele calendare, foaie în lungul altei foi, fac o voaletă prinsă peste veac. Dindărătul ei, chipuri de doamne. Nu mai vorbesc de viziere și de domni, deși - o! - țin și ei jurnale, fiindcă doar despre diariste, șase la număr, e, sub un titlu sobru, alb, Confesiuni ale eului feminin, studiul
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
alăturea cu drumul, un cal bălan ca tinerețea, care-i vine și-i pleacă de sub fereastră. Așa o stampă, scoasă din timpul vacanțelor la moșii, cînd se putea scrie, fără grijă, despre melancoliile între două halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi de-amoruri
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]