117 matches
-
sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să rupă prețul. O doamnă cu voaletă intră la „Mobila”. Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli el cu glas astmatic. Știm noi ce-i place lú domnu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dai garnitură ? - Ci sî fac ! Am să vând și cu bucata. Parcă azi mai cumpără cineva garnitură ? Cu obrazul lucios împestrițat de vinișoare și ochii atenți la tocmeală, de câtva timp se strecurase în ușă bunicul lui Leonaș. Doamna cu voaletă îl observă și zise calculat, cu ton de veche prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai fost bolnav ! Bătrânul încuviință grav : - Așa a vrut Dumnezeu. După asta m-am făcut bini. - Vrea să cumpere șifoniera, aruncă repezit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe faimoasa actriță? De ce, încă de când le văzuse la fereastra casei învecinate, râzând obraz lângă obraz și strîmbîndu-se, aruncând frimituri la porumbeii de pe caldarâm, actrița, tocmai coborâtă dintr-un Packard masiv, se oprise, dîndu-și pe spate capul cu pălăriuță și voaletă, și rămăsese așa, siluetă în taior, decupată parcă dintr-o revistă de modă, cu palmele în mănuși șofranii strângând la piept un buchet de violete? Soarele îi picta fața în culori intense și pastelate, incendiind mătasea rară a voaletei și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și voaletă, și rămăsese așa, siluetă în taior, decupată parcă dintr-o revistă de modă, cu palmele în mănuși șofranii strângând la piept un buchet de violete? Soarele îi picta fața în culori intense și pastelate, incendiind mătasea rară a voaletei și punând o stea arzătoare pe gămălia mare, de onix, a acului de păr. Le privise pe ucenicele de la etaj câteva minute, ca fascinată, pentru ca apoi să intre în gangul întunecat al casei de-alături, pierzîndu-și treptat culorile în umbra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un așternut încrețit de satin, un minunat revolver de damă, cu șase țevi și minuscul mâner de sidef; în altul se afla un lingou mic de aur; în al treilea, un pion de șah, din cristal strălucitor -, peste pălării cu voaletă și plăci fotografice din sticlă mată, unse din belșug cu nitrat de argint. Parcă toate secretele unei lumi aparent lenevoase ieșiseră deodată la iveală, și lumea aceasta devenise acum transparentă și pasionantă ca un motor de demonstrație dintr-un muzeu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar și un lift cu pereți de sticlă. Cu el îi plăcea mult lui Mircea să meargă, pentru că urca foarte lent și vedeai cum vin către tine etajele, ca într-un vis. Și magazinul "Victoria" era frumos, și "Romarta", și "Voaleta"... Toate erau atât de luminate, atât de mărețe! Da, chiar mărețe. Erau cele mai mari și mai frumoase clădiri pe care băiatul le cunoștea. Adevărate fortărețe ce răsăreau deodată, cu vitrinele lor largi și reclamele lor de neon, din marea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către Marius cu o mișcare bruscă, care face să zăngăne paharele aflate pe masă. Nu-i așa domnule locotenent erou? Răspunsul vine sec. Nu am informații proaspete asupra acestui subiect. Încetează, Iorgu. Ești beat, nu te mai poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență peste toca mică, luminile întunecate ale ochilor Smarandei se transformă în stilete. Și crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie să-mi alung plictiseala așteptării într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după care, înaintea prânzului, cu părul ei alb și privirea semeață (din același tablou), ascundea pachetul în șifonier și-și închidea ușa camerei cu cheia. Mătușă bătrână, nu cu brâul de lână, ci cu umbrele de soare și pălării cu voaletă, Eufrosina poseda un simț aparte al pericolului, știa prea bine ce înseamnă copiii într-o casă de profesori tineri și exclama deseori „les barbares!“. Pe atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au fost înzestrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o uit niciodată, a fost Ester. M-am mai întîlnit cu ea acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă oprește o femeie cât un cal, cu vulpile pe ea grămadă, cu o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sărăcia, ce-i închisoarea, ce-s umilințele... Știu și eu... răspunsese Muti în șoaptă. Răspunsul ei obișnuit, când se gândea la altceva. Era cu pălăria pe cap și își trăgea peste față voalul negru și lung ; cu totul altceva decât voaleta cu picouri pe care obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Duncan Încercă să-i prindă privirea și să se strîmbe la el. La cîteva mese era Fraser: mama și tatăl lui veniseră să-l vadă. Duncan abia dacă-i distingea. Maică-sa era Îmbrăcată În negru, cu o pălărie cu voaletă, de parcă ar fi fost la Înmormîntare. Fața tatălui era roșie-cărămizie. Duncan nu putea auzi ce-și spuneau. Dar, de unde stătea, putea vede mîinile lui Fraser pe masă, cu degetele bășicate mișcîndu-se neliniștite. Tata a fost mutat la alt atelier, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fel cum trăise. Părintele Lurant îmi povesti că a avut parte de o înmormântare de ministru, cu tot ceea ce regiunea avea mai important și mai frumos. Bărbații erau îmbrăcați în negru, femeile în culori închise, cu chipul acoperit de o voaletă cenușie. Episcopul venise și el, precum și prefectul și un sub-secretar de stat. Cortegiul se îndreptă spre cimitir, unde fu ținut un discurs, de către succesorul lui Destinat. Apoi Ostrane își jucă rolul. Așa cum trebuie. Cu lopata și cu mania lui. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la cricket, Shaw? Capitolul 15tc "Capitolul 15" În noaptea aceea am visat-o pe Belinda Fine. Stătea în grădină, purtând pălăria ei neagră, deși acum avea un văl negru lăsat peste față, prin care nu se vedea foarte clar. Prin voaleta neagră care îi umbrea chipul, ochii albaștri ardeau ca flăcăra de gaz, iar privirea era vicleană și de om nebun. Cu degetul pe buze, îmi șoptea: „Secrete! Ssst! Secrete!“ și apoi chicotea. Chicotelile erau din ce în ce mai nebunești, cu ritmul regulat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi, sau pălăriuțe cu voaletă sau bascuri simple, cu pămătuf sau pene, toate în rochii coborând două palme sub genunchi, strânse pe corp, ca și pardesiele sau togile pe care le purtau deasupra; dar și mulțime de bărbați de toate vârstele, nu numai trecuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi era acoperită de o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de multă vreme că tind să reduc prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de spaimă, și alunecând. Ar fi căzut, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
își dă silința să-l provoace. Fata mai mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care a asistat, Liliane îl întreabă: — Te rog, spune-mi, ce s a ntâmplat? — Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Ce ți-am făcut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Am vrut să te salvez! Nu cred în ghicitoare, cred în organizații criminale în stare să-i lichideze pe imigranții fără apărare! Lionel începe să-și strângă hainele de la moștenitoarele lăsate cu apa-n gură, pentru că, să fim serioși, prin voalete s-ar fi văzut tot. De câte ori își recuperează câte-un articol vestimentar, Lionel își cere scuze. În timp ce vorbește, se îmbracă. Sunt trist, Liliane. Vă rog să mă scuzați, doamnă, i se adresează el văduvei. Azi am vrut să mă sinucid
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Atunci erau și mulați. Vreau să spun muiați. — Pot să vă ajut cu ceva? — Cu multe. Dar o să mă mulțumesc și cu mai puțin, nu sunt pretențioasă. După atâta doliu... Țineți-mi puțin asta. Văduva îi dă pălăriuța neagră, cu voaletă. Pe urmă îi dă haina de la taior. Pe urmă fusta, bluza, pantofii, colanții, furoul, sutienul și, la urmă, chiloții. Văduva seamănă acum cu o femeie goală, iar Lionel cu un garderobier. Situația devine penibilă pentru că Lionel e doar în chiloți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]