366 matches
-
de la alte dulci alinări. Interesant, îmi zic adesea, cum îi este dat omului să aibă bucurii revelatoare pentru fiecare etapă a vieții! Mă întreb totodată, oare eu produceam același balsam bunicilor mei, la vreme când declinam substantivul bunic la cazul vocativ? O, dar ce mult e de atunci! Vremuri imemoriale... Ei, nu chiar imemoriale, dar aproape uitate. Deși trăinicia nu a fost apanajul memoriei mele - la care se adaugă acum și inamicul care tulbură ținerea de minte la vârsta încărunțirii -, o
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1416293066.html [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
mi-e dor de tine știu că simți ce simt și eu, de un lucru să fii sigur că te voi iubi mereu. Voi veni la tine-n brațe dar aștept să îmi șoptești, sau să spui cu voce tare, vocativ, că mă iubești! Referință Bibliografica: Semnul de întrebare / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anișoara Gurău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SEMNUL DE INTREBARE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1477327118.html [Corola-blog/BlogPost/371414_a_372743]
-
putea „răcori” fără teamă. Pentru ea, era mai greu de îndurat „binefacerile” socialismului multilateral dezvoltat, cu care trebuia să se confrunte permanent. O zi, din viața ei, se desfășura într-un ritm alert, sub presiunea unor imperative susținute doar la vocativ. Programul unei zile era, în esență, acesta: Ora 5. Deașăteptarea! Fuga după lapte! Cu puțin noroc, găsea vreo cunoștință, reținându-și astfel, un loc la rândul ce era în plin proces de formare în fața magazinului de pâine. Reușea - nu întotdeauna - să
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
își pune mâna streașină la ochi, să-i zărească bine pe îndrăgostiți. Indiscreta! Putea să schimbe mai devreme Garda cerului... Surâd. Ba... râd de-a binelea.” Înger, îngerașul meu/ Care-ți fâlfâi aripioara”. (Fără zbor) Invocația, realizată din cele două vocative, crează impresia de prezență a celei dragi. Poezie melodioasă, plină de candoare. ”Cum se face, drac și înger/Steie-n brațe amândoi?” Chiar... În veci n-o să fie iertată o asemenea fărădelegere... Imaginea auditivă„Cu grație-mi bătea prin buzunare
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_volumului_de_poezii_arc_de_cu_valentina_becart_1330887343.html [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
Abandonând toate aceste lucruri, poezia devine pură libertate, pătrundere în noi înșine și depășire a imediatului. Motivul poetic se construiește ca un dialog: mai întâi, se citează textul ce îl declanșează, apoi, se dă răspunsul. De cele mai multe ori, se remarcă vocativele care creează reuniunea dintre opere, interacțiunea lor. Replica se naște dintr-o necesitate de a imagina și de a rememora stări. Până la urmă, la baza ei stă capacitatea de a intui și de a identifica atmosfera lirică, apoi de a
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
perioadă”, însă sensul se percepe din context, așa că nu este necesară dezambiguizarea prin adăugarea sintagmei „de timp”. Pleonasm este și „dar totuși”. Când scriem o formulă de salut urmată de nume, între cele două e necesară o virgulă, cerută de vocativ: Bună, Alina. „De asemenea” e locuțiune în două cuvinte. Se scrie corect „așază” (la fel, verbele „înșală”, „deșală”. Dar „greșeală”). Această grafie (șa) este excepțională, căci în rest, în contexte sonore similare, apare vocala „e”: detașează, înfățișează, îmbrățișează, trișează etc.
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți by https://republica.ro/de-ce-nu-este-recomandat-sa-corectam-exprimarea-celorlalti [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să-mi scoți biletele! scrâșnește d. Lefter; să-mi scoți biletele, hoațo! Că te omor, mă-nțelegi? Te omor!” Insinuările de furt devin acuzație directă prin folosirea apelativului în vocativ hoațo. Virulența furiei se manifestă la nivel sintactic prin repetarea aproape identică a propozițiilor „Să-mi scoți biletele” și „te omor”, iar la nivel morfologic prin folosirea conjunctivului cu valoare de imperativ. Personajul se află într-un mediu țigănesc și
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Zița, ci nu de Veta, Jupân Dumitrache își schimbă total atitudinea și exprimarea față de Rică Venturiano. El este tratat acum cu respect maxim prin folosirea pronumelui de politețe dumneavoastră, a persoanei a II-a plural a verbelor, a substantivului în vocativ onorabile „împrumutat din vorbirea parlamentară la începutul epocii liberale” (Vianu 1968: 255) „Da, tocmai astă-seară citeam cu nenea Nae, în gazeta dumneavoastră, cum scriți despre ciocoi [ ... ].”; „Mă rog, onorabile, eu îmi cer iertare, știți că poate, adineauri, cum țin eu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
o funcție de îndreptare și încurajare, ci nu de admonestare: „Bravo, mă! prostovane! (îi zic așe doară nu spre admonițiune, ci spre înghemn și încurăjare.)” În timpul orei la care asistă inspectorul exprimarea profesorului abundă în cuvinte injurioase la adresa elevilor folosite la vocativ singular: „Mă! prostovane!”, „No! Dar ornicul meu ... prostule!”, „Spania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăversa!, „Mergi la loc, boule!, „Dar pe Natura aia, cine au făcut-o, mă prostovane?, „Nu așa, loază.”, la dativ și nominativ plural, în aprecierile
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
injurioase: bou și măgar, folosite atât la singular, cât și la plural: „Închide gura, boule, că-ți intră musca ... ”, „Silențium, măgarilor!”, „[ ... ] apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile ... Exprimarea profesorului provoacă umor în rândul elevilor, dar nu din cauza vocativelor depreciative în sine, ci a plasării lor într-o expresie românească hazlie: „Închighe gura, boule, că-ți întră musca ... ” și a apostrofării unui elev care se lăudase că i-a făcut mamă-sa haine noi: „Ei! mă-ta! Că-z doară
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1412178172.html [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
și-a cruțat propria lui persoană. A fost un Episcop - misionar de vocație, mereu present și înrâuritor în miezul vieții bisericești din eparhie și în tumultul intereselor naționale” ... Altfel spus, “Episcopul Nicolae Popoviciu a fost un ierarh de o covârșitoare vocative pastoral și misionară. Și îndreptat mereu atenția spre toate problemele, cu care se confrunta atunci Biserica și nația română, căutând soluții și rezolvări sănătoase și durabile, luând măsuri energice, curajoase și eficiente ... Harul, darul și talentul ori talantul său de
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_pr_stelian_gombos_1358255786.html [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
magnat al petrolului sosit tocmai din Dallas. (De fapt, atenuează el, se născuse „într-o comună, lângă Dallas"!) Fiu de român și de scandinavă, bravează sub numele hibrid de Dagmar Stratulat. Cu asemenea ascendență, succesul profesorului de română e cert. Vocativul prenumelui acestuia nordic, asamblat in extremis de Mariana în clipele de extaz, e de un umor nebun. Din păcate, ce urmează după spectaculosul „Ah, Dagmare!" e, narativ vorbind, pasabil. Superioară e următoarea proză de care aminteam, în care inepuizabilul Nelu
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
deda Florarul. Cu puțină engleză pe care o știu îmi dă seama că celebrul poem al lui Radu Gyr, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane nu are aceeași forță în traducere, din simplul motiv că numele Gheorghe și Ion, la vocativ, elemente de bază în construcția poemului, sunt inevitabil lipsite de rezonanță afectiva în conștiința unor străini. Ștefan Augustin Doinaș figurează în sumar cu (probabil) singurul său poem scris într-o stare de grație, Mistrețul cu colți de argint. Nichita Stănescu
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alex_stefanescu_poezia_data_in_dar_alex_stefanescu_1354232274.html [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
I believe that Radu Gyr's famous poem Rise up you Gheorghe, rise up you Ion, could not possibly have the same force în translation, for the simple reason that the typically Romanian names Gheorghe and Ion, used în the vocative aș basic elements în the construction of the poem, must be somewhat bereft of their emoțional resonance and consciousness, for the foreign reader. Ștefan Augustin Donaș is represented with (perhaps) his one and only poem written în a state of
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Alex_stefanescu_poezia_data_in_dar_alex_stefanescu_1354232274.html [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
când sie-și, când unui interlocutor fictiv sau livresc: „Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva ?/ Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu...” Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1486101858.html [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul...”. Sau, o formă manuscrisă apropiată de versiunea finală: „Ce-ți pasă ție, din pămînt / Dac-oi fi eu sau altul.” Cât de departe sîntem astfel de acea trâmbițată culpabilizare a femeii... Vocativul este instituit, așadar, de Maiorescu - și păstrat în serie de toți editorii... săi. Dar Hyperion descoperă că dacă ar coborî în chip de lut, dacă ar accepta să se nască din păcat („Da mă voi naște din păcat...”), nu ar
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu by http://uzp.org.ro/cu-nicolae-georgescu-despre-reeditarea-antumelor-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
tristețea, nostalgia. Cratima marchează căderea unei vocale și rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite. De câteva zile, Marin învață mai cu viață. Sfârșitul vacanței. Mărci ale adresării directe din text: verb la modul imperativ - dați și substantiv în vocativ - domnule. O modalitate de caracterizare a personajului prezentă în text este caracterizarea directă: „ȘTEFAN (scuturându-se din melancolia care i-a cuprins pe toți): Bună treabă mi-ai făcut, domnule Bogoiu. Te felicit. În câte e azi? În câte e
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
încărcați de lumină,/ cu sufletul tremurat de tăcere” Am prilejul să aduc în atenție o poetă de epilog a generației optzeciste - este vorba de Cristina Emanuela Dascălu (nume lung, prea lung pentru ziua de azi, cînd la modă sînt prescurtările vocative), autoare provenită din nucleul legendar de poeți de la Tîrgu Neamț, de pe vremea cînd Gheorghe Simon, Daniel Corbu și Nicolae Sava erau vip-urile romantice ale orășelului de sub Cetatea Neamț și făceau „legea” aici în materie de succes, iar Fănuș Neagu, marele
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409485409.html [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
lui, omul din popor. În preocuparea de culegător de folclor poetul va conserva ca trăsătură esențială a acestor creații literare, oralitatea stilului, marcată prin adresarea directă a unui auditoriu imaginar, îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă, prezența dativului etic, a vocativelor, a expresiilor exclamative, a interjecțiilor și a comparațiilor de natură populară: ”- Măi femeie, tot o moarte-am să mor, ian să mă duc eu în pădurea ceea, să văd ce-oi găsi acolo.” (M.Eminescu, 2010:217). Eminescu își particularizează
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434397224.html [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
cum aș mai vrea să trag pielea/ de pe trupul drogat al transcendenței/ să privesc prin ea ca prin sticlă cu ochii cu degetele cu limba/ să te văd cum vei putea suporta atâta transparență”). Există în enunț numeroși indici textuali (vocativele, spre exemplu: doamne, iubito, tată), ce dau în vileag această nouă ipostază a scrisului. Afirmând sensul titulaturii, poetul îl dezice, totodată. Deși își aclamă solitudinea, el pare să caute un partener de dialog, un interlocutor: se adresează iubitei, contemporanilor, tatălui
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/_ascuns_in_poem_ca_sub_o_lespede_olimpia_berca_1353572084.html [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
ajută să se descopere și să intre în dialog cu divinitatea. În rugăciune caută și liniștea, deși în suflet se iscă un „război nevăzut.../ Gândul / Se zbate și strigă-ndelung!” (Nevăzut, războiul). Autorul are în unele versuri, scurte îndemnuri, la vocativ, ca niște lozinci: „Inspiră adânc!” „Mergi” ; „Intrați” ș.a., cu rol mobilizator, benefic. Versurile au, în mare parte, o tentă spirituală și chiar religioasă și unele au tentă aforistică, pilduitoare, pornind de la adevărurile evanghelice existente în cărțile de profil. Excluzând caracterul
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Lumea_vazuta_prin_cel_de_al_cezarina_adamescu_1367267094.html [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
Sunt omul înconjurat de lume! De ce ’naintea morții și-acum mă cauți, stâncă? O lume mă-nconjoară și lumea-aceasta multă Mă tot împarte-n clipe cu vise-ngenunchiate, Dar cum să știi tu, oare, când grija ta n-ascultă Un vocativ de lacrimi și patimi conjugate? În casa mea se cântă balada primăverii Și timpul cu o noapte necunoscută încă... Aici mă scrie versul, pe lacrima tăcerii... Eu, cel aproape nimeni... în veghea mea adâncă... Sunt doar un om. Și omul
FAPTĂ FĂRĂ NUME de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 by http://confluente.ro/Fapta_fara_nume_mariana_kabbout_1367769175.html [Corola-blog/BlogPost/348002_a_349331]
-
rafinare la care și-au adus contribuția cei menționați în caseta tehnică și în prefață au făcut ceea ce trebuie. Și mai mult decât atât. Arta poetică este în permanență servită cu meșteșug, inspirație și distincție. Cu scăpările inerente. De pildă, vocativul „domne” dintr-o poezie a lui Cristian Popescu, din cauza grafierii (ar fi trebuit scris „domn’e”, dar poeții comit adesea licențe), devine „My God” (confundat, probabil, cu „Doamne”, întrucât apare numai la început de frază, scris, deci, cu majusculă), ceea ce
FARMECUL ECLATANT AL ANTOLOGIILOR de RADU VOINESCU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/radu_voinescu_1447983827.html [Corola-blog/BlogPost/353280_a_354609]
-
unele excepții (de exemplu, poate fi scris "ż" sau "rz"). Poloneza este o limbă flexionară și păstrează sistemul protoslav de șapte cazuri pentru substantive, adjective și pronume: nominativ ("mianownik"), genitiv ("dopełniacz"), dativ ("celownik"), acuzativ ("biernik"), instrumental ("narzędnik"), locativ ("miejscownik") și vocativ ("wołacz"). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
ar fi motivul acestor analogii, similitudinea marcantă a sistemului flexionar al limbilor cu siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și la nominativ și acuzativ. Tabelul de mai jos prezintă
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]