373 matches
-
compensatorii", ca și cum falimentul întreprinderii ar reprezenta un triumf personal, încep să-și pună problema unui nou loc de muncă. De regulă, se întorc, amnezici, la poarta uzinei pe care-au fericit-o cu înalta lor competență muncitorească și încep să vocifereze c-au fost dați afară pe nedrept. Protestează ei ce protestează, mai dau c-o piatră în director, mai blochează o șosea națională, mai aruncă vina pe străinătatea care-a ruinat înfloritoarea economie națională, mai ridică amenințător pumnul și promit
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
și pensionarii. Și totuși, mă înșel. Pe una din banchete, iată și o tânără. Citește dintr-o carte format mare (o fi studiul lui Gail Kligman?) și pare cu totul absorbită de lectură. De câteva minute, „veteranii" începuseră să cam vocifereze: că e nădușeală ( nu e, pentru că, miraculos, aerul condiționat funcționează impecabil), că de ce nu vin mașinile mai des, că sigur șoferii beau la capăt de linie, că primăria fură banii poporului... Treptat, una din femei, cu evidente calități de „lider
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
mie de cauze din nou voi fi prof de gumilastică Să tipăresc Sperietoarea fără să fiu obosit să intrăm undeva să ieșim de undeva să joc tenis într-un amurg agonic omul cu glugă poate să mai aștepte Să nu vociferez mai tare de cinci decibeli Într-o beznă ca asta generală câte un mic incendiu de rochii agită pompieria marxistă Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului Văd oameni cărându-și groapa în spate Iar au pus lozincile în frigider să se
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
Întunericul era deplin, electricitatea fiind prompt întreruptă, ca și alimentația cu gaze (acesta a fost un mare bine, veți vedea îndată de ce). Toți locuitorii cartierului ieșiseră buluc în stradă cu ce bruma aveau pe ei, îngroziți, plângându-se, strigând, gesticulând, vociferând, gemând, chemându-se unii pe alții, încercând să înțeleagă la ce au fost supuși și ce va urma. Cea mai bună comparație rămâne aceea a mușuroiului răscolit, din care miile de furnici înnebunite aleargă pretutindeni, încercând să se salveze și
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
din spațiul nostru cultural de astăzi. ,, Rațiunea ei (a revistei, n.n.) de a fi, scrie Patapievici, este speranța că acest blocaj poate fi depășit printr-un efort de construcție, de autodepășire și de obiectivare. (...)Într-o lume în care toți vociferează, în care tot mai puțini se pot smulge din orbire ideologică, într-o lume în care prea puțini mai știu să asculte și altceva decît sunetul propriei voci și în care nimeni nu e dispus să cedeze la argument, sperăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l și contrazicându-l pe interlocutor, amestecând probleme grave cu bancuri de toată mâna, făcând glume și rating, domnul acela purtând numele de Mircea Dinescu a fost odată un mare poet.
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
Nu este exclus ca pe o masă să se afle o farfurioara cu dulceața de cireșe amare și un pahar cu apă de fântână, aburit. Pentru scriitor, publicistica este un taifas. Iar publicistul - un amfitrion, care nu are voie să vocifereze, cu venele de la gât umflate, așa cum fac atâția alți "amfitrioni" din presa de azi, speriindu-si musafirii. Atmosferă este aceea din scrisorile lui Vasile Alecsandri sau Ion Ghica. Ceea ce nu înseamnă că scrisul lui Costache Olăreanu are ceva bătrânesc. Scriitorul
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul statuii,/ într-un cerc conspirativ./ Încep să cînte pe trei voci,/ mai mult vociferînd:/ ăPoetul este un impostor!/ Nu descrie realitatea!/ Îl vom sfîșia, îl vom sfîrteca!a// E aproape media nopții, în Europa" (Statuia lui Eminescu, noaptea). Sau această amplu întristata deschidere geografică, aidoma unei îmbrățișări: "În zare, e Ciricul.Pe unde poetul
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
școlar cu fast și oaspeți de la Ministerul Învățământului. Deși, nici asta n-a ținut. Fostul ministru Hârdău este o mărturie. Nu s-a cântat nici Imnul României și i s-a tradus, la ureche, în românește. S-a înfuriat, a vociferat, a plecat, i-a trecut, s-a uitat. Citește și:
Scrisoarea unui român din Ţinutul Secuiesc: Noi românii ne întrebăm dacă mai avem o patrie sau dacă mai suntem cetăţeni ai României () [Corola-journal/Journalistic/25161_a_26486]
-
icoane?// Pămînt furat: popor dus ca o turmă,/ Acestea-s bogățiile-așteptate?/ Acesta e fiorul de dreptate,/ Care v-a dus spre somnul cel din urmă?” etc. (Umbra roșie). Și mai tare combate pentru România (e cu Goga și mai că vociferează ca el), voind luptă pînă la capăt (poezia a circulat și printre soldații de pe front, după semnarea armistițiului însă): „Noi vrem război, de-o fi să dăm tot ce iubim!/ Și dacă astăzi visul ce se curmă,/ O, suferință, va
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
constrîngătoare au dispărut, pătruns de o căldură mîngîietoare, de flăcări și incandescențe vizionare. E un exotism reparator: "Îmi place să mă plimb prin țările calde (astfel fiecare țară se ridică la orizont). Ușile caselor rămîn deschise și fotograful se dezlănțuie vociferînd ponegrind blîndețea exagerată a conturelor. Îmi place să mă plimb prin țările calde căci regula celor trei unități lipsește. Acoperișurile se înalță dînd binețe anului nou și suspendate rămîn, refuzînd să coboare. În fiecare revărsat de zori simt oboseala iminentă
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
acte de arbitraj ale unui spirit echilibrat și integru. Ele nu provoacă scandal, ci impun respect și îndeamnă la reflecție. Criticul rămâne calm chiar și când se pronunță în probleme de multă vreme litigioase, care pe alții îi fac să vocifereze și să piardă simțul măsurii. în asemenea momente, el seamănă cu un pirotehnist care dezamorsează o bombă rămasă neexplodată din al doilea război mondial. Iată-l, de pildă, făcându-și cunoscut punctul de vedere în legătură cu disputa din jurul lui Eminescu: " Deci
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
vânătoare. Ajuns la poarta casei, se prăbuși. Nu mai putea să se miște. Cineva îl văzu. Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
arborii de Sequoia... A doua zi, vizitam Alcatrazul. Am stat în el cîteva ceasuri. Un ghid ne făcuse să intrăm într-o celulă mai largă. Ne înghesuisem în ea vreo 30 de inși. Peste nici un minut, lumina se stinse. Toată lumea vocifera. O voce diabolică, în beznă, ne captă numaidecît atenția. "Doamnelor, domnilor, - spunea vocea ce se recomandase a fi a directorului închisorii, - vă aflați în celula lui Al. Capone. Veți locui cu amintirea lui 5 minute, adio!" O luasem ca pe
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
că e decent să se retragă, înainte ca slugoiul de-anțărț al lui Eugen Barbu să verse peste ei zoaiele din Groapa lui Ouatu. Nu același lucru se poate spune despre lumea lipsită de educație care-l vede pe Vadim vociferând la televizor. Faimoasele lui costume albe și oribilele cămăși bicolore (gusturi de chelner!) iau privirea analfabetului și-a țoapei, încântați că morișca umană "le-a zis-o". Așa s-a ajuns ca instituția politică cea mai importantă a statului să
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
într-o parte, mai mult dintr-un gest reflex. Și cum, tocmai în momentul acela, o femeie în vîrstă, sărăcăcios îmbrăcată, ca o cumătră de la noi din Balta Albă și ținînd în mînă un carnet, s-a apropiat de mine vociferînd furioasă. La început, crezusem că e o Pena Corcodușa locală; ori vreo sectantă. Încremenisem. Traducătorul, tînărul chinez care mă însoțea și care studiase la București, începuse să rîdă. Rîdea altfel decît ai lui; rîdea ca la noi. Pe urmă, se
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
XXII. STRĂINUL, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014. Străinul ... Mi-e sufletul candela vremii ce vine când strâng în poeme singure așteptarea... Străinul din mine, cu un rânjet de zile mari pe fata scris, vociferează. Pe toate vocile. Îl îmbrâncesc în încăperea cu nimicuri de tot felul și trântesc ușa. Aprind o țigară. Ca să visez iar și scriu mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Se duce singur în încăperea cu nimicuri de tot felul Și trântește ușa. Citește mai mult Străinul... Mi-e sufletul candela vremii ce vinecând strâng în poeme singure așteptarea...Străinul din mine,cu un rânjet de zile maripe față scris, vociferează.Pe toate vocile.Îl îmbrâncesc în încăpereacu nimicuri de tot felulși trântesc ușa.Aprind o țigară. Ca să visez iarși scriu mai departe :... mă leagănă dulce pe brațe visareași nicăieri, nicăieri nu-i mai binedecât în poeme...Străinul a venit iar
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
vârste. Poate fi eșecul unei paradigme, sau de fapt răsăritul încă crepus cular, paradoxal, al uneia înnoi toare, sofianice, în cea a Fiului, cel născut ci nu făcut? * La celălalt capăt, Cioran și Eugen Ionesco, palid instabil imitați de Paler, vociferează. Iar Eminescu (totuși, Emi novici!) străluce și năluce acolo, invizibil ziua, si rotindu se că și Luceafărul „ nemuritor și rece”, în sensul invers celor lalte planete ale Sistemului.
Eseu despre mistica artelor sau maieutica psihedelica. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_118]
-
accepta mai mult, totul i se părea teatral și prea grăbit! S-a uitat în oglindă. Era albă ca o hârtie... iar el roșu, roșu aprins. Se bătea în piept ca un sălbatic din pădure. Tic de maimuță declanșat subit! Vocifera, devenea gângavit...(mai ales în discuții legate de mine sau, de anumite lucruri care ni se întâmplau nouă, odată cu readaptarea scurtă la noile condiții de viață, într-o casă închiriată, pe care trebuiau, „ai mei” să plătească 500 de dolari
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
îi brăzda fața, obrazul drept, de la colțul exterior al ochiului, până aproape de colțul gurii. - Ei, uite, lua-i-ar naiba de nenorociți, mă duc la patron, păi cum e posibil, aproape mi-am scos ochiul într-un cui! începu să vocifereze, când mai erau vreo 5-6 metri până la masă. Uite ce-am făcut, ce m-am schimonosit, spunea pipăindu-și fața. - La dracu! Să te tot ia!, mormăia, încet, mai mult ca pentru sine, Emi în timp ce Fluturele, impasibil, se așeză, după ce
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
spus din cu totul alte motive, extrem de pragmatice: 1. Ca să îți demonstrez că, tratându-mă ca pe sclava ta personală, ești nu numai egoist și lipsit de respect față de mine, ci și foarte prost. 2. Ca, data viitoare, când mai vociferezi, să scap de corvoada de a purta discuții cu tine, dându-ți direct link la textul ăsta. 3. Ca să te anunț că, dacă mai vociferezi și după ce ți-am dat link-ul, o să-ți dau direct ban pe IP. Asta
Nu sunt Sclava Isaura sau despre publicitatea pe bloguri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20317_a_21642]
-
lipsit de respect față de mine, ci și foarte prost. 2. Ca, data viitoare, când mai vociferezi, să scap de corvoada de a purta discuții cu tine, dându-ți direct link la textul ăsta. 3. Ca să te anunț că, dacă mai vociferezi și după ce ți-am dat link-ul, o să-ți dau direct ban pe IP. Asta înseamnă că n-o să mai poți accesa deloc blogul, ceea ce te va ține departe, pe viață, de adierea pestilențială a vreunui advertorial! De ce o să-ți
Nu sunt Sclava Isaura sau despre publicitatea pe bloguri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20317_a_21642]
-
Nici n-am observat că domnișoara Iulia își retrăsese gingașa-i mână și doar se făcea că îmi dirijează mânuța, exclamând mirată: - Vai, ce bastonașe frumoase a scris băiatul acesta! Și a arătat tăblița la toată clasa. Însă invidioșii au vociferat: - Dar, nu le-a scris el! este un stângaci! - Cum nu le-a scris el? s-a prefăcut supărată domnișoara Iulia. Hai, șterge tăblița și scrie din nou, să vadă toți ce bastonașe frumoase faci tu! Am șters tăblița și
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
mai visează și azi cu inconștiență, e numit "fascismul roșu". Tirania face ca intelectualii să nu-și mai găsească locul nici măcar în calitate, vorba lui Zarifopol, de "muncitori decorativi". La procesul lui Rusakov (o înscenare odioasă în stil sovietic) se vociferează cu insolență de către acuzatori: Nu avem nevoie de intelectuali în U.R.S.S." (s.m.) în schimb, e cultivat asasinatul, marele dezamăgit Panait Istrati ajungând la concluzia, ca și autorul Registrului ideilor gingașe, că mult lăudatul comunism pe care o bună parte
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]