14 matches
-
bine intenționat, dar mediocru - ci cu un Bogdan Petriceicu Hasdeu. Din punct de vedere politic, poate fi egal dacă un articol e semnat Tocilescu sau Hasdeu. Din punct de vedere istoric diferența e enormă. De o parte mediocritatea sterilă și vociferantă. De cealaltă parte geniul creator, viziunea profetică a destinelor neamului românesc... E timpul să ne întrebăm dacă ne șade bine să alegem întotdeauna porțile din dos ale istoriei. Dacă e frumos să amestecăm și aici politica. Dacă oare, destinul României
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
dispariție anonimă. Dar evacuarea pastorului din parohie nu se produce cu discreția pe care oficialii și-o doresc. Ba, mai mult, se pare că nu se poate produce deloc, Tökés e apărat de o masă aparent inofensivă de oameni, dar vociferantă, care Îi străjuiesc locuința. CÎnd primarul Timișoarei apare pentru a lămuri lucrurile, e Întîmpinat cu huiduieli - din sînul grupului de oameni agitați se aud chiar și cîteva lozinci anticomuniste. Pare o situație minoră, dar cu potențial. În orice caz, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
operele de după Moarte pe credit, tensiunea dintre "discurs" și "povestire" va face loc unei dezmembrări generalizate a articulațiilor sintactice naturale, datorită punctelor de suspensie care perforează narațiunea. În aceste condiții, asigurarea continuității textului într-un univers sfârtecat îi revine enunțării vociferante a naratorului. 2.11. Prezentul narațiunii Până în prezent am asociat "povestirea" folosirii prezentului simplu. De fapt, această asociere nu corespunde decât celei mai clasice întrebuințări. Dacă definim "povestirea" ca un mod al narațiunii care presupune ruptura de situația de enunțare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înaintării spre socialism: „Camioanele gonesc spre socialism. Înainte!”. În mijlocul unui vacarm de versificări puerile, unele stihuri bat, chiar în epocă, recordul emfazei și al bombasticismului: „Republica: hectare de nădejdi, / Hambare largi de pâine și de viață”. Având gustul formulărilor patetice, vociferante, T. cultivă - și va cultiva toată viața - stihul lozincard. El însuși va preciza, cu mândrie: „Nu umbre cu migală-n ele țes, / Ci versuri cu lozinci și salopete.” Temele sunt, conform normativelor ideologice, construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
tip de literatură autoreflexivă cu priză la public, pe care îl atrage de partea ei creând un cadru de lectură destins cu ajutorul ironiei, umorului și al plăcerii ludice, lucrările de specialitate mai noi1 care-i sunt dedicate readuc în actualitate vociferantele dispute privitoare la acest subiect, contribuind la depășirea acutului complex al marginalizării pe care l-a trăit mult timp, alături de creatorul ei, această formă de expresie artistică. În lucrarea de față ne-a interesat îndeosebi modul în care, adjudecându-și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
realiste, dar și a celor venind dinspre romanele sentimentaliste ori de analiză psihologică la modă în literatura română interbelică, în plus denunță și automatizarea limbajului însuși, care va risca să-și abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou, postmodernism, Paginile bizare s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
până la fund și fără „cruțare”, fără scrupule, acele „leviere” abisale care, se pare, zac, În străfundurile noastre, ale... tuturor?!... Oricum, ale multora, s-a văzut, vai, cei care s-au și recunoscut ca atare și s-au constituit În „mase vociferante și entuziaste” clamînd unul sau altul dintre sloganurile de stânga sau de dreapta!... Deoarece atât sistemul nazist, cât și cel comunist nu pot fi declarate simplist ca „niște dictaturi” ale unor sanghinari și descreierați. Omenirea, de la Începuturile ei, a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unii comentatori îndeobște severi cu mine! Firește, acest al 7-lea volum nu e scutit de păcatele mele dintotdeauna. Un ne-suferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe un altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie: "Voi, lașilor, vânduților, năpaste / Din neștiut, de ce se abătură / Pe țărmul meu atâta spor de oaste / Atâta jaf și mincinoasă ură?" În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, întitulat "Caiet": nici una
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie. În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, intitulat Caiet; niciuna din cele șase piese din tinerețe nu merita transcrierea...” Mulțumit deplin de textele sale poetul va deveni odată cu „trezirea la conștiința
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
ineficiență, păcătuind prin publicarea câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care pornesc proiectele epice, impulsionate de o temă centrală, precedând forma, dar care, pe măsură ce Își dezvoltă surprizele, Își creează ea Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Pemán, episcopul de Salamanca, și soția lui Franco, Carmen Polo de Franco. Atmosfera din Aula Magna (Paraninfo) era însă tensionată de prezența generalului Millán Astray, mare mutilat de război, comandantul Legiunii și locțiitor al lui Franco, însoțit de escorta mecanic vociferantă a falangiștilor înarmați. Au început discursurile oficiale, pe care Unamuno le-a suportat cu stoicism, din rezerva sa politicoasă fiind însă smuls de cuvântarea ofensatoare a lui Millán Astray, plină de izbucniri de ură la adresa bascilor și catalanilor („tumori cancerose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
imperialismul URSS au fost stimulate de eșecurile umane, culturale și civilizaționale ale bolșevismului. Astfel, amenințarea pe care o reprezintă URSS pentru Europa occidentală este deopotrivă certă și incertă. Ea este imensă, difuză, imprecisă. Ea este literalmente incomensurabilă. Amenințarea hitleristă era vociferantă și confirmată neîncetat în acțiuni: remilitarizarea Renaniei, Anschluss, redobîndirea Sudeților, vasalizarea Cehoslovaciei. Amenințarea URSS nu comportă nici vociferări, nici revendicări. Ea vorbește de pace, de dezarmare, de denuclearizare. Singura realitate a amenințării constă în puterea absolută a partidului care ia
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
singulară și dificilă, fără început și fine, îngrămădirea aproape monstruoasă de imagini-cifru pe un text sărac în idei au motivat clasarea poetului printre dadaiști și "integraliști" (1903- 1946). RADU GYR Tot vitaliste sunt și poeziile lui Radu Gyr, însă pletorice, vociferante. Toamnă oltenească e o replică mai haiducească la Aci sosi pe vremuri a lui Ion Pillat: O, de-ați fi în Dolj cu mine și-ați uita cu toți de tîrg!... ...E-nceputul lui octombrie, când dă aurul în pârg
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
meditație paradoxală asupra limbajului, după care logica interioară a acestuia nu o mai constituie expresia, ci involuția, autoabsorbția, conștiința lucidă și sceptică în același timp a imposibilității sale, urmată de recunoașterea vidului și a absenței inevitabile. Excesul de cuvinte, mania vociferantă și scandaloasă (se poate vorbi de o adevărată febră a manifestului literar) vizează în ultimă instanță revalorizarea regresivă a limbajului. A spune totul își găsește echivalentul în totul despre nimic: „o poezie despre nimic în care se fabrică vidul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]