71 matches
-
de argint acasă, si cică să-i facă o supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare. Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de argint acasă, si cică să-i facă o supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare.Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
al locuitorilor urbei de pe Bega, acolo unde s-au născut povestioarele acestor locuri. Ele sunt indisolubil legate de carul de pe șine, mai cu seamă cel cu numărul 6, cu cel mai vechi vatman, „tramvaist” de când e lumea, și cea mai... voinică taxatoare, de aproape 100 de kg, văzută vreodată într-un vagon de tramvai. Povestioarele aveau să devină istorie... Timișorenilor le plăcea „șasele”, care ocolea orașul începând dis-de-dimineață și se retrăgea hodorogind la miezul nopții. În anii 1930 se putea ajunge
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
de puternic și nici nămeții atât de înalți...O părere doar, dată de bucuria că am un tovarăș de drum... Ajuns acasă, câinele s-a urcat pe prispă și mă privea într-un anume fel, ca și cum ar fi spus: „Ei, voinice! Nu te bucuri că te-am adus acasă? Hai, spune ceva!”... Ce era să-i spun decât să-l îmbrățișez ca pe cel mai drag prieten... Așa cum ar trebui să mă îmbrățișezi și pe mine, Pâcule - n-a pierdut momentul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu mirii spintecați pe mese, Pluti-le-ar măruntaiele peste sânge alese, Taie-le, taie-le, și seamănă-le prin curte, îmbată-te, voinice, cu luciul morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating. CĂMILA Greu, cu ohtături de drâmbă și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
românii șunt bețivi, cald, cald, iată că mă apropii, își bat nefestele și copii, rece, rece, nu l-am lovit niciodată pe fi-miu, nici macar cum l-a mîngîiat băsescu pa băiatu ăla, iar nefasta, nici gînd, că-i tare voinica. Uite domne de ce nu-mi place să merg cu mașina ajungi sa-nnebunesti de atîtea gînduri. Și Schopenhauer asta a început să mă plictisească, uneori ai impresia că toate vorbele dastepte s-au spus, si nu mai dau citate că
Şofatul şi Schopenhauer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18972_a_20297]
-
tot felul de clipe frumoase, în serile lungi de iarnă le spunea povești, le desena ori se juca ... IV. ROMÂNUL DIANEI -CONTINUARE, de Gigi Stanciu , publicat în Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016. Bunica era o taranca robustă și voinica, se născuse înaintea primului război mondial, se măritase de la șaisprezece ani, venise cu familia sa și cu cei din familiile de proveniență, a ei și a tânărului ei soț, în Dobrogea, unde fuseseră împroprietăriți cu pământ după primul război mondial
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
plecase să iși lase pe front oasele în al doilea război mondial...De la coarnele plugului pe front.. Apoi și- a crescut copiii, ajutată de mama ei, mai puțin și de tatăl ... Citește mai mult Bunica era o taranca robustă și voinica, se născuse înaintea primului război mondial, se măritase de la șaisprezece ani, venise cu familia sa și cu cei din familiile de proveniență, a ei și a tânărului ei soț, în Dobrogea, unde fuseseră împroprietăriți cu pământ după primul război mondial
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții și-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din țara lui Soare-Împărat, vasăzică! se încruntă împărăteasa. Și... cum ai îndrăznit să calci
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
de argint acasă, si cică să-i facă o supiză lu’ bărba-su. Cre'că o știț', ie aia de șa uită ia cam cruciși, de are ia strungăreața aia mare. Mă duc io, mă pune la bucătărie, une ierea una voinica, de-o cunoșteam io din școala, lucra că bucătăreasa la o cantină. E, si ierea grasă aia băgata pin' tigăi, zornăia de zor pe-acoloșa. Can’ o văd așa vrenică, mă pun și io să spăl nește vasă, mai încolo de
O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366207_a_367536]
-
mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se va preface într-o cască ce-
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se va preface într-o cască ce-
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
în ea. Nimeni, în afară de tine, nu o poate alunga din locurile noastre pe fioroasa vrăjitoare.De aceea, (și Mărțișor căzu în genunchi) din sufletul meu îndrăgostit, te rog mult...muult, să vii cu mine în țara mea! -Îmi nesocotești dorința, voinice! spuse tristă Primăvara, cu fața împietrită. M-ai dezamăgit! Și dădu să plece. Dar Mărțișor se agăță de rochia sa, implorând-o: -O, mărită prințesă, dacă din vorbele mele și din sufletul meu deznădăjduit n-ai aflat ce înseamnă durerea
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
mare!... Din friptură să nu-mi iei? Mustul spumegă-n căldare, Ți-l servesc vreo trei femei. Una-ți toarnă în ulcică, Iar a doua îți zâmbește... Și a treia, chiar de-i mică, Zână e și-ți ciripește: - „Ia, voinice, și-mi petrece, Nu lăsa timpul să treacă!” Dinspre munte iarna rece Cerne fulgi de promoroacă. Murmur..., veselie ca la nuntă, Vorba abia acum se leagă: Unul chiuie, cere-o bătută..., Cine poate să-nțeleagă?! Vec ina mea se aprinde
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
mele!... I V Bun e mustul și înțeapă, E ca gura de fecioară; N-aș mai bea un strop de apă, De m-ai picura cu ceară! Căci din nou pe trei corzi zice, Dor de codru-mi-e-a-pleca; Chirea cântă: „Măi voinice, Sus pe munte-i mândra ta.” Coarda groasă iar vibrează, Dealurile plâng și ele... Și Oltețu-mi lăcrimează - Murmurând în pietricele. V Trag cortina ca pe-o spumă, Totu-i viu ca altă dată: Amintirea de-i postumă, Crâșma n-o
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
aștept! - Mă uimești, sfințite părinte! Ești mai degrabă o vedenie și nu un om în carne și oase. Ești un înger, care iei formă umană, ca să ne îndrumi cu povețe înțelepte și să ne ocrotești cu rugăciunile tale. - Te înșeli, voinice! Sunt un simplu slujitor al Domnului! Sunt muritor ca și tine și în curând mă voi ridica, cu voia Lui, în lumea celor drepți. - Ești plin de mistere, zise și căzu în genunchi în fața bătrânului. Te-am căutat noaptea trecută
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
de seamă. Ochii lor erau ațintiți la intrare. Vistiernicul își revenea. Încăperea era plină de lumină și crescu în intensitate când în pragul ușii apăru Luceafărul. -Măria Ta! - salută cu o plecăciune Luceafărul. Sărut mâna, tată! -Fiule!... -Bine ai venit, voinice!... Ce vânt te aduce la împărăție și unde ai călătorit până acuma?...Hai, povestește, povestește!... -Vântstelar, căluțul meu năzdrăvan, m-a adus Măria Ta...și tot el m-a purtat în tot Universul pentru a găsi Gândul Fermecat - rosti Luceafărul
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
povestește, povestește!... -Vântstelar, căluțul meu năzdrăvan, m-a adus Măria Ta...și tot el m-a purtat în tot Universul pentru a găsi Gândul Fermecat - rosti Luceafărul prin vorbe ce împrăștiau zeci de steluțe în jur. -Și l-ai găsit voinice?...Unde e?...Te văd bucuros și plin de lumină. -Măria Ta, rogu-te să-ți povestesc!...Am ajuns, în călătoria mea, la al noulea cer, acolo unde sunt stăpâni bătrânii Quasari și zburam mai departe dar, când au aflat ce
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
ne-ai adus, nene Ovidule? Erau doi puradei frumoși, parcă erau două păpuși de ciocolată. Pe fetiță o chema Getuța și pe băiețel Gigel, erau adorabili, destul de curatei și cu hăinuțe curate. Mămică lor, Violeta, era o țiganca tânără și voinica, destul de frumoasă, bruneta și cu ochii că tăciunele, nu albaștri că cerul, cum erau ai soru-sa Brândușa. Bărbatu-su, Giusepi, era și el un țigan chipeș cu mustața-n furculița, care lucra în construcții, el zicea că e zidar și
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
anilor, dar erau vioi că și porumbeii. Erau bărbați și femei. Fiecare avea bordeiul lui pustnicesc. Printre cei mai tineri, se numără și maica Teodora (Elisabeta). O femeie trecută de 35 de ani, frumoasa, curajoasă, cu părul lung, șatena, înaltă, voinica, cu umerii lați și palmele mari că de bărbat, tăcută, cu o fată de înger și o voce divină: vocea lui Hristos. Cand vorbeai cu ea ținea capul în pământ, smerita, evlavioasa, milostiva, oricând gata să ajute pe cineva, cu
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
oameni arămii, înveșmântați în alb,cu turbane pe cap. Se apropiară de el, iar cel mai arătos dintre ei, cu un sceptru de aur în mână și un colan de pietre scumpe la gât, îi zise: - Mult am mai dormit, voinice; și am mai fi dormit încă, dacă nu ne izbăveai de căpcăun. Află că eu sunt împăratul Nisipurilor Fierbinți și stăpânul Grădinilor Fermecate. Servește din roadele grădinilor noastre! Și doi servitori apărură cu două tipsii de argint pline cu portocale
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
cu portocale, banane, pere, struguri și alte bunătăți, de-ți lăsa gura apă. Mărțișor nu rezistă la îndemnuri, mai ales că îi era foame. Înfulecă pe nerăsuflate bunătățile de pe tipsii, mulțumind frumos, așa cum îi era felul. - Și acum, spune-ne, voinice, cum să te răsplătim pentru binele ce ni l-ai făcut? - O, preamărite Împărat al Nisipurilor, mulțumesc pentru bunăvoință, dacă mi-ai spune unde s-o găsesc pe prințesa Primăvara, ar fi cel mai frumos dar pe care mi l-
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]