41 matches
-
nu și cea adresată moldovenilor. Respingînd mai mult cu umor decît cu indignare legenda originii tîlhărești a românilor, autorul concede ironic: "însă și moldovenii de poftesc aceia ale aceluia povestite să ție și să crează, cum dintr-aceia ei pogoară, volnici vor fi. Și neamul și ijdereniia lor de la acei tîlhari și furi de vor vrea să-l mărturisească, încă în voie le va fi, doară zicînd că au și cevași cale de a mai crede" (sublinierile, aici și în continuare
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
Dar și alți creatori de geniu au făcut la fel, zugrăvind acele lumi care le erau familiare. Ce ar rămâne, de exemplu, din creația shakespeariană dacă am exclude din ea lumea Insulelor Britanice, trecutul Angliei medievale, seria sa de regi volnici ori nevolnici etc.? Mihai Eminescu a prețuit Evul Mediu ca oricare romantic, fără să iasă din tiparele genului. S-a lăsat pătruns de imaginea și de imaginația romantică, închipuind castele cu bolți falnice și domnițe care-și așteptau cavalerii, dar
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine e, jalnicul meu Pui de cerb. Siniliu-negriu, negriu - Siniliu ți-i penetul. Bătăioasă, zgârcită, înfocată Semințenie. Au mai fost doi De același neam - s-au stins ca fulgerul negru! - Lermontov, Bonaparte. Te-am volnicit în ceruri, Zboară în voia ta, zboară, durerosule! Smeriți, blagosloviți Porumbei fâlfâie argintii, Argintii deasupra ta. (1916) Tihon CIURILIN (1885-1946) MOZART ȘI FERESTRAUL La ușă, în patru mâini Se cânta arta lui Mozart Cu ardoarea unui chin de aur Se
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
le-am mai dat 10 stânjenila săliște; înspre dealurile cu viile care sunt pe pământul altora. Așa i-am mai scos să stăpânească înfundate, ei și copii lor și neam de neamul lor, iar a mai cere, să nu fie volnici, ci numai cât au cuprins cu gard, atâta să fie. Mai întărâtându-să moșnenii din Severinești și intrând în alt rând al gâlcevei în ființă am încălecat cu toții și într-acolo, cu capu nostru, am căutat apa de râu din Coșuștea
DOCUMENTE MEHEDINȚENE INEDITE DIN VREMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376350_a_377679]
-
cărăușiei, a pescăriei, a teslăriei, a pietrăriei i altele de acest fel rucodelnice [manuale] meșteșugărești, fără a fi siliți de a-și lua patente. Iar a deschide dughene prin târguri și a se strămuta cu locuința din sate nu sunt volnici decât după articul 127 a capului de finanț”. Ei se pot tocmi la lucru și „depărtat de satele lor”, dar numai cu știrea satului și a stăpânului. Așadar, meșteșugarul țăran fiind legat de pământ este legat de proprietar. Lui nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datú și zălogu acest satu anume Pateniine și cu toți rumânii, ca să fie de credință la mâna a lor. Iar cându va fi la zi, de nu le vom da banii, cum ne iaste tocmeale, iar acești neguțători să fie volnici cu acesta zapis al nostru oare să ție ei satul, oari să scumpiri pre rumâni, care să-l vânză altor boiari cum va fi voia lor...” Cum boierii n-au putut plăti, cojocarii bucureșteni au devenit stăpâni ai satului, iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Balica „s-au sculat în tăria lor și fără știre călugărilor de la Galata să mai facă și al triile roată”, dar vodă împreună cu sfatul au judecat și i-au dat rămași „pre călugării de la Balica ca să nu mai hie ei volnici a mai face a triile roată”. Lucrurile însă nu s-au liniștit nici după 14 ani. Așa se face că la 29 august 1692 (7200) Constantin Cantemir voievod judecă iar pricina dintre cele două mănăstiri și îi dă rămași din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
călugărițelor de la Socola? Despre două am vorbit, dar despre restul aflăm de la Ioan Theodor Calimah voievod, care la 21 iulie 1760 (7268) scrie: „Dat-am carte domnii mele rugătoarii noastre Susanii stareță și a tot soborul de la Socola, să fie volnici a-și stăpâni moșiile sfintii mănăstiri anume: Valea Socolii, i Dealul Coroiului, i Vișana, i Vămeșoaii ce sântu aproape împregiurul mănăstirii și Iezerenii, i Vale Lupului, i Balciul i Găurenii”. Și mai scrie vodă: „Să aibă a-și lua dijma
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai facă încă una, fără știrea gălătenilor, care „...în zilele domniei mele, au venit de au făcut jalbă...pre călugării de la Balica...” - cum spune Antonie Ruset vodă. „Și am dat rămas pre călugării de la Balica ca să nu mai hie ei volnici a mai face a treilea roată fără cele două roate ce sânt de vac făcute.” „Uite cum se purtau unii egumeni - fiindcă ei dădeau tonul - cu semenii lor, de asemenea rugători către Dumnezeu. Asta spre rușinea lor. Noroc însă de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cândva vremi fericite acestor părți de lume, atunce au fost (...). Oi putea dzice că săracu nu se afla pre acele vremi doară care nu-și vrea să aibă” (subl. I. S.). CAPITOLUL III LOCURI ȘI COMUNITĂȚI UMBRĂREȘTENE ASERVITE „...să fie volnici cu cartea domniei mele a lua de-a zecea din pâine și din fâneață și din grădini și din cânepi și din prisăci de stupi și din bălți cu pește și din tot locul cu tot venitul...” Fragment dintr-o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu robii țigani”, cu deosebirea că pe vecini „nu-i puteau vinde pe câte unul, ca pe țigani” ci numai „când se vindea vreun sat intra și vecinii câți era (sic) într-acel sat la prețul cumpărăturii și nici erau volnici a se duce aiurea”; în schimb, țăranii dijmași, „lăcuitori câți erau trăitori pe moșii stăpânești de se hrăneau, deși nu erau vecini, dar la toate trebuințele ce aveau stăpânii moșiei fără soroc lucrau”, adică oricând și oriunde stăpânul îi putea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1768-1774) nu le va cădea cu greu ca să lucreze la stăpânii moșiilor, pe care se hrănesc și se chivernisesc, din zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum în actul din 1749 se menționa ca obligație slujba, obișnuită, ceea ce ar fi trebuit să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din Iași” la 12 iunie 1685 (7193): „De a mea bună voie, am dat a mea dreaptă ocină și moșie,... o vie în Dealul Călugărițelor... Aceasta o am dat danie hinu-mieu, lui Pavăl, și Nastasii și cucoanelor dumnelorsale,... să fie volnici a-și face dres domnescu de pe acest zapis,... iară după moartea mea să aibă a mă griji”. Dar... după 22 de ani, adică la 25 mai 1707 (7215), căpitanul Pavăl scrie: „Adecă eu, Pavăl biv căpitan,... am dat danie svintei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să cutezăm a face pe pământul Moldovei lăcaș au sălaș pentru păstorii noștri, ce numai să aibă a-și purta păstorii noștri după obiceiul lor câte o oba în care; iară din oba afară pe locurile acele să nu fim volnici a bate par sau țăruș, fără decât vitele noastre, fiind la iernatec și fiind trebuință pentru vițeii noștri, să stea supt acoperământ, numai pentru vițeii noștri să avem voie, din ceputul iernii până în sfârșit, a ne urzi pe locurile unde
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
călugărilor de la Galata. „Si am dat rămas pe călugării de la Frumoasa.” Gâlceava pentru morile de apă între călugării celor două mănăstiri nu s-a stins, ba mi se pare că s-a întețit cu timpul. Deși călugării de la Balica erau volnici a folosi doar apa Nebunei ( un afluent al Nicolinei) „igumenul de la Balica s-ar fi ispitind a popri apa ce se numește Niculina ca să nu meargă la morile mănăstirii Gălății.” Atunci, la 31 mai 1752 (7260), Constandin Mihail Cehan Racoviță
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele domnești unul al lui Ioan Theodor Calimah, din 21 iulie 1760 (7268), în care voievodul spune: „Dat-am carte domnii mele rugătorii noastre Susanii stareță și a tot soborul să...fie volnici a-și stăpâni moșiile sfintii mănăstiri anume: Vale Socolii, i Dealul Coroiului, i Vale Lupului, i Balciul i Găurenii...și să aibă a-și lua dijma din hotaru în hotaru din tot locul, cu tot venitul moșiilor, pe obiceiu, cum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Tican de prin pădurile Rucărului de Argeș, că a băgat spaima în bogătași, că pradă și jefuiește dincolo și dincoace de munți. După moartea violentă a lui Tican, Andrei al nostru a trecut la cârma cetei formată din 12 ortaci volnici și voinici pe care a condus-o vreme de apropape 20 de ani, trecând ca vântul din Țara Românească în Transilvania și tot așa din Transilvania în Țara Românească, ca să-i prade pe ciocoi și să-i ajute pe cei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și față cu judecătorului-comisaru, care va iscăli, pe fie-care di, ceea ce se va fi lucratu; unulu dintr'aceste esemplare se va depune la cancelaria tribunalului în sorocu de doue-deci și patru ore, iaru cela-l-altu va remanea la sindici. - Sindicii suntu volnici a se ajută, la facerea catagrafiei și la prețuirea lucruriloru, cu ori-cine voru socoti de cuviință. - Se voru protocoli de isnova tote lucrurile care după coprinderea Art. 213 nu se voru fi pusu sub peceți, si a cărora catagrafia și
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
308 Articolul 247 Creditorii, cunoscuți sau necunoscuți, carii nici se voru înfățișa, nici voru sevirsi încredințarea la sorocele hotărâte spre acestu sfirsitu, nu voru intra dreptu părtași în împărțirea ce se va face baniloru mesei. Cu tote aceste, voru fi volnici se pornesca reclamațiile loru de împotrivire, însă numai pînă la sevirsirea acei împărțiri; chieltuelile impotrivirei voru fi totu-de-una în sarcina loru. - Împotrivirea loru nu va putea să opresca sevirsirea impartiriloru poruncite de tribunalu; iaru facenduse împărțiri din nou mai înainte de
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
averea tovărășiei va privi pe sema unirii creditoriloru; iaru averea personală a tovarasiloru cu carii se va fi făcutu concordatu; nu se va lua pe sema unirii, si învoirea particulară, ce se va fi făcutu prin concordatu, nu va putea volnici pe cei ce 'lu voru fi dobanditu, să platesca vre-o suma din cele cuprinse într'acea învoire, de catu din altă avere a loru, iaru nu a tovărășiei. - Tovarasulu care va fi dobanditu concordatu particularu pe sema să, va
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
sindiciloru voru trage după dînsele îndatoriri carii se covirsesca averea luată pe sema unirii creditoriloru, creditorii, carii voru fi împuternicitu acele lucrări, voru fi singuri respundetori și pește sumele ce voru avea să ia, însă numai pe catu voru fi volnicitu și ei pe sindici; acești creditori voru contribui la plata după analogia sumeloru ce au să ia din averea falitului. Articolul 277 Sindicii sînt însărcinați să stăruiască spre vendaraa lucruriloru celoru nemiscatore, a marfuriloru și a lucruriloru miscatore a falitului
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
echipajului , cumu și pentru unele folosuri ce li se dau. Articolul 407 Condițiile de tocmela căpitanului, si a omeniloru echipajului unei corăbii se dovedescu prin lista echipajului sau prin asedamintulu tocmitorele părți. Articolul 408 Capitanulu și omenii echipajului nu sînt volnici a încărca, sub nici o pricinuire, în corabia nici o marfă pe sema și socotela loru, fără slobodenia proprietariloru, și fără a plăti chirie, afară numai de voru fi împuterniciți spre acesta prin legătură tocmelei loru. Articolul 409 Dacă, mai înainte de a
CODUL COMERCIAL din 1 ianuarie 1840. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/135812_a_137141]
-
Câmpulung niște „curături”. Într-un document de la Duca vodă, dat în Iași, la 9 ianuarie 1683, se precizează: „am dat cartea domnia mea rugătorului nostru, lui Lazăr, egumen de la sfânta mănăstire Moldovița și a tot soborul de acolo ca să fie volnici și puternici cu cartea domniei mele a-și ținea și a-și apăra a lor dreaptă ocină și moșie niște curățituri ce easte la sat la Vamă unde este satul sfintei mănă stiri care moșie la iaște lor danie de la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
banii de acolo să și-i ia, iar moșia mănăstirii să o lase în pace, căci curățiturile acelea nu le-au făcut (vămenii - n.a.) să le vândă ce le-au făcut să se hrănească, iar a le vinde nu-s volnici și nimeni să nu cuteze a sta împotriva cărții domniei mele” . Potrivit dreptului feudal românesc, cei care se așezau pe moșia boierească sau mănăstirească, indiferent de statutul lor social anterior, trebuia să împărtășească soarta vecinilor, să dea zeciuiala de pe partea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
o „Siliște din Crețești, ce este pe Lohan la ținutulu Fălciului”. Naționalitatea acestor oameni streini de altă țară, ne-o precizează și mai mult cartea Domnitorului Mihail Racoviță, din 11 mai 1720, prin care Episcopul Iorest și Ispravnicul său sânt: „volnici a chiema omeni streini din olatul Turcesc... până în 12 oameni, să fie poslușnici Sfintei Episcopii” O carte asemănătoare capătă la 2 martie 1757 și Episcopul Inochentie. Fără îndoială însă, că cea mai sigură dovadă despre existența precisă și destul de numeroasă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]