110 matches
-
calea neantului" (Lui Daniel șRăul de Nordț). Picturală, bizuită pe o retorică plastică, o asemenea poetică a reabilitării își anexează și aspectul melic al unei vegetații sonore; "Nordul se întemeiază pe discursivități/ plastice, paralele sau în confruntare,/ de o densitate voltaică a detaliului:/ n-ai putea picta aici numai dacă arborii/ ar deveni voci și iarba ecou" (Pictorului Dorel Petrehuș). Nordul își dezvăluie "filosofia" (antibaudelairiană!), care este mișcarea perpetuă: "Singura regulă a Nordului este să/ înaintezi" (Nordul e în față, precum
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
frecvența Pro tv-ului, ascuțită și casantă ca o lamă Sputnik, fața cvasibărbierită a lui Andrei Gheorghe. Dotată cu una pereche buze tivite, animate sec, din cînd în cînd, doar atît cît este necesar pentru dezvelirea mușcăturii, cu una pereche priviri voltaice, dar debranșate vizibil de la sursa de energie, fața lui Gheorghe începe deodată să se manifeste. Să anunțe invazii de extratereștri, să amenințe echilibrele planetei, să promită uzurparea legii gravitației universale și reconstrucția mecanicii astrale. Cel care mărturisea public, nu demult
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare în care o întreagă problematică a umanului e abordată și asumată. Octavian Paler are o gravitate
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
afectat capetele de bujii și n-au mai dat scânteie. — Care bujii, dom’le? și-a revenit primul vorbitor, cel cu diplomat, barbă și chelie. Eu conduc o mașină electrică și tot nu pornește. Vă spun, căldura a topit pilele voltaice. În acel moment, un val de oameni s-a revărsat din stația de metrou, aducând vești proaspete și proaste. Nici trenurile subterane nu mai mergeau; unele se opriseră Între stații, În interiorul tunelurilor, iar oamenii fuseseră nevoiți, ca niște boabe de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra călcîiului, simțiți?“ Fata asta era În stare să exorcizeze de-a binelea banalitatea viețuirii. Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din jur Încă nu se arătau În stare să-și Închipuie că am putea rămîne pentru totdeauna Împreună. — I-a venit mintea la cap, ție-ți mulțumesc, Măicuță Sfîntă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar fi căzut comuniștii și ar fi venit vremuri mai bune. Nu lecturile și contactele intelectuale au ținut-o atât de trează, ci teama pentru mama ei și dorința de a o salva. Spaima i-a acutizat sensibilitatea, creând arcul voltaic prin care legătura cu țara sovietizată a fost permanentă, reală, nesfârșit de dureroasă. Era o luptă personală. Ea se desfășura pe fondul unor fierberi generalizate în Paris și în tot Occidentul. În 1950, Coreea de Nord, a lui Kim Ir Sen, sprijinită
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
trebui să parcurgă volumele sale debordând de vitalitate. El a brevetat o metodă de mare originalitate: criticul literar ca electrician. Ceea ce primează în scrisul său nu e nici analiza, nici contextualizarea, nici comparatismul, ci efortul de a crea un arc voltaic prin care se eliberează o cantitate enormă de energie care produce instantaneu jerbe luminoase. Formula critică sub care s-a manifestat inițial a suferit modificări și transformări. Primele texte pe care i le-am citit, pe la mijlocul anilor ’70, erau dacă
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
rezistență, bărbia i se ridică, tendoanele gâtlejului i se umflă, creștetul capului i se adâncește în cearșaf ca un piron care-și caută culcușul să se înșurubeze, pieptul i se înalță, cât de bine-i cunosc fandarea asta de arc voltaic, mă întorc mașinal în direcția înspre care îmi arată degetele lui și-i văd mădularul refăcut mai repede decât mă așteptam, mai rapid decât am fost eu însumi vreodată în stare să-l refac pe-al meu, i-l văd
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
neliniștească de audiența conceptului director". Inconformismul, incredulitatea, felul circumspect al criticului nu exclud, ci (eventual) potențează, precum un factor de intimă reechilibrare, postura afirmativă. Curios, dar nici o negație a lui Al. Cistelecan, conform științei noastre, nu are intensitatea de lumină voltaică a unora din susținerile d-sale: ,Cel mai mare poet al României de azi e ca și necunoscut în afara unui cerc de taină format din literați cu oarecare inițiere. Manualele școlare, indiferent de realizatorii lor și de perspectiva adoptată, au
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit jos din mașină. Lui Amory i se păru că... da, ceafa aceea... că părul... părul ăla... și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cuprind aprinse Foc stins doar de un lichid și sucuri necuprinse Zâmbetul din chipul dimineților trezite în trupul tău de patimi delicate Menirea mea de a te cânta și a găsi în tine toate splendorile din sensul unei vieți Arcul voltaic ce a descris bing bangul inimilor noastre când steaua ta pe cerul meu lumina și-a aprins Fii ceea ce ești Femeie Cea mai reușită creație din artele naturii Tu Creatoarea senzațiilor în spațiul universului terestru Dorință din dorință răsărită Fiorul
FII CEEA CE EŞTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365409_a_366738]
-
SÂMBURELE LUMINII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE AL.FLORIN ȚENE Întunericul din sâmburele luminii Zăbavnica lumină pe-atunci părea că dispare în irisul ochiului Era un sâmbure voltaic arzând ce nu ardea, Putea să se stingă dar nu s-a stins niciodată Chiar dacă pe dinăuntru întunericul pândea. Straturi de lumină și gânduri suprapuse, Radiografie a două extreme cunoscute de noi, Cuvânt mov arzând în interiorul frazei Cum picături de
ÎNTUNERICUL DIN SÂMBURELE LUMINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351380_a_352709]
-
fi vindecate. Și, tot poeta vine și pune degetul pe rană umanității: Plânsul mărunțit al secundelor, / dezastre repetate/ale îngăduinței”. Nu este la îndemâna ficărui poet să extragă lamura unei idei, să o așeze în cofrajele rațiunii, să constuiască acel arc voltaic ce vă lumină dinlăuntrul cuvintelor. Cezarină reușește să strunească stolul imaginilor care ne dau târcoale în timpul creației, să le prindă în firul imaginilor strict personale, să le desăvârșească prin șefuire. La ea, lumea-largă este comprimata în globuri că de cristal
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
de suferințe și îndoieli, de trădări și de tristeți și dezamăgiri. Iubirea nu poate fi întreagă decât doar cu aceste ingrediente, nelipsite din substanța ei inefabilă. Poeta are curajul să spună că poate supune spațiul și timpul, într-un arc voltaic iscat de acest nobil sentiment: „Simțirea mea/ un arc e peste timp/ și peste spațiul/ ce nu se supune/ dorinței mele / de-a ne regăsi/ și într-un punct să poată/ să ne-adune”(„Am vrut”). Un foarte frumos poem
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
Spalas, Cristina Tacoi, Gheorghe Pituț, I. Alexandru Boanchiș, Mircea Raicopol, Ileana Roman, Aurelian Titu Dumitrescu, Iulian Neacșu, Mircea Dumitrescu, Valentina Livinț și Gheorghe Tomozei. În ciuda caracterului „epistolar-improvizatoriu“, „ocazional-sărbătoresc“, astfel de „poezii la minut“ conțin, mai toate, vrâstări aurifere / diamantine, arce voltaice aurorale, dinspre emisfera cealaltă, activă, a geniului, conectată permanent în minutele-i stelare spre consumul celor douăzeci și patru de ceasuri terestre: El era un singur ochi peste tot, / o singură gură de jur împrejur, / un singur piept peste tot... //...Sub coastă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
pistrui aurii, care în anii din urmă devenise fragil. Avea ochi blânzi, cuminți, cărora abia mai pe urmă le descopereai febrilitatea. Dincolo de zâmbetul liniștit se ascundea o energie capabilă de acțiuni impetuoase, stimulatoare pentru cei din jurul său, incandescență de arc voltaic. Era generos, nepretențios și avea o singură perseverență: de a munci fără măsură”. ... L-am cunoscut îndată după sosirea lui în București, la sfârșitul Primului Război Mondial, ca pe unul dintre tinerii porniți pe drumul spinos al artei... Purta costumul cu reminiscențe
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > LIANT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea a rămas primul odihnindu-se veșnic în loc cu verdeață fără durere și suspin. A fost dorința Domnului de dinaintea ultimului act. Vezi ce e omul, viața... ?! Un timp
LIANT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380883_a_382212]
-
un miros aparteînainte de iernat.Toate îs în amorțirePe un timp nedefinitCe se toarce mai subțireCa un vis neîmplinit.... IV. LIANT, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea a rămas primul odihnindu-se veșnic în loc cu verdeață fără durere și suspin. A fost dorința Domnului de dinaintea ultimului act. Vezi ce e omul, viața... ?! Un timp
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
care, în fața spectatorilor, îți pierzi suflarea pe scenă, cum ți-ai dorit dintotdeauna. Vreau să fiu curcubeul, să leg un spațiu de celălalt; să leg cele două vieți ! Să fiu un liant ! Citește mai mult LiantCa un electrod,prin arc voltaic,vreau să leg două spații.În primul, doi actori nedefiniți.În al doilea a rămas primulodihnindu-se veșnicîn loc cu verdeațăfără durere și suspin.A fost dorința Domnuluide dinaintea ultimului act.Vezi ce e omul, viața... Un timp petrecut în culise
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Faptul că nici un călușar nu repeta figurile celorlalți dădea un farmec deosebit acestor recitaluri. Era momentul de vârf al dansului. Fiecare călușar și-a demonstrat măiestria cu o diversitate de mișcări și salturi încântătoare. Bățul le strălucea ca un arc voltaic, care, în fracțiuni de secundă, electriza atmosfera. Acum îl vedeai cum străpunge cerul, acum- ca o pasăre-săgeată deasupra pălăriei. Apoi, ca un șarpe, pe sub picioare. Și solzii lucitori ai șarpelui alunecau rapid dintr-o mână-n alta, printre mâini, pe sub
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
mâini, iar deasupra, pasăre și fulger. Mișcările erau așa de rapide, încât dădeau impresia că șarpele se încolăcea pe călușar, îl străpungea, se transforma în pasăre și zbura pe cer, într-un circuit electrizant: fulger-pasăre-călușar-pe pământ-sub pământ, și iar șarpe-călușar-pasăre-arc voltaic. Mereu în cer și iarăși pe pământ, sub pământ...mereu prin călușar...prin mâinile lui...prin picioarele lui...și sunetele magice ale clopoțeilor...și zborul ireal al picioarelor...irizațiile culorilor din cămășile înflorate...strigătele călușarilor...muzica asta amețitoare...ritmul magic
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
manifestul romantismului englez. ¶ Beethoven: Simfonia No. 1. ¶ Este înființată la Lilienthal Societatea "Poliția Cerească", condusă de Johann Schröter, ce are ca obiectiv descoperirea "planetei lipsa" dintre Marte și Jupiter. ¶ Alessandro Volta anunță invenția să din 1799: bateria electrică sau pila voltaica, întîia sursă de curent electric continuu (discuri alternative de zinc și argint, separate prin bucăți de pîsla înmuiate în saramura). ¶ William Nicholson și Anthony Carlisle folosesc bateria voltaica tocmai inventată și realizează pentru prima oara electroliza apei (că experiment invers
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Jupiter. ¶ Alessandro Volta anunță invenția să din 1799: bateria electrică sau pila voltaica, întîia sursă de curent electric continuu (discuri alternative de zinc și argint, separate prin bucăți de pîsla înmuiate în saramura). ¶ William Nicholson și Anthony Carlisle folosesc bateria voltaica tocmai inventată și realizează pentru prima oara electroliza apei (că experiment invers celui prin care se demonstrase că apa se obține din combinarea hidrogenului cu oxigenul). ¶ Savantul german Karl F. Burdach inventează termenul "biologie" pentru studiul morfologiei, fiziologiei și psihologiei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dimensiune complementară a poeziei lui S. Publicat după aproape două decenii, Îngerul exterminator (2002), sugerează încă din titlu altă viziune, s-ar spune oximoronică. Totuși fără modificări majore, dicțiunea poetică trimite acum la „retorica damnării”. Poemul e conceput ca „arc voltaic”, amintind iarăși de Lucian Blaga. Dominante sunt imaginile care vorbesc despre destrămare, dezechilibru, vinovată maculare și agonie, într-o dramatică încercare de reconciliere a contrariilor, ca în O moarte suntem: „Ești invocată/ Ori de câte ori ne întunecă/ O presimțire.// Ești prihănită/ Ori de câte ori
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
interesa. Și paginile din Chei și defilee din Munții Apuseni (1988) pot fi citite ca niște note de călătorie. Fire romantică, P. rămâne poet și aici, dar natura lui lirică se desfășoară mai cu seamă autonom, în versurile din Arcul voltaic (1986), Jocul cu umbra (1994), Starea de labirint (1995) ș.a. Căutând „miezul cărnos al inefabilului”, autorul își trădează la fiecare pas nostalgiile, iar gesturile largi, retorice ale nevoii de ieșire din chingile oricărui corset exprimă o atitudine contestatară, al cărei
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]