33 matches
-
să oprim circulația pe aceste drumuri (afectate de îngheț - nota Cronicarului) decît să stăm apoi să numărăm morții". Alternativa exprimă admirabil gîndirea administratorului-șef. Cît despre deszăpezire, ce să mai vorbim? Poate doar să-l parafrazăm pe un celebru personaj voltairian, zicînd că la ce bun să deszăpezim, dacă zăpada tot se așează la loc. Poruncă de la cer pentru Stelian Baboi Dl Stelian Baboi, (ne)cunoscut scriitor român, publică în revista EST (de care n-am auzit) un articol pe tema
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
Dacă tragismul reîntoarcerii n-ar fi evident - cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre care un altul exclama: "ce om superior, nimic nu-i place". Numai că, în deficit de psihologie, am greși, cum fals se situează cei ce văd în Eminescu un irecuperabil sceptic. Pur și simplu, fiul risipitor revenit acasă constată
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
ca să citez, cam aproximativ, din Camil cel fără de umor. Ceea ce e puțin mai straniu în cazul comicilor, însă, este că simțul relativității, pe care-l au mai dezvoltat decât diverșii aghelaști, îi fac, în ciuda zâmbetului sceptic sau a unui rictus voltairian, niște amar(nic)i pesimiști... Ar mai fi, în fine, vanitatea, mereu rănită, a acestor comici: tragicii sunt, dintotdeauna, mai prețuiți decât sunt ei. Care sunt, totuși, mult mai rari: în vechea Grecie, la un comic sunt trei tragici; în
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Academia Mihăileană și avusese dintr-o căsătorie anterioară un fiu ajuns colonel, devenit soțul Izabelei Sadoveanu, prolificul publicist și critic literar. Alexandru întemeiase gospodărie la Pașcani, fiind bun cunoscător în ale pomiculturii și agriculturii. Era, îl caracterizează fiul, "un boiernaș voltairian și sceptic". Nu-i simpatiza pe țărani și nici "formele" religiei. Voia să facă din copil un cărturar, drept care i-a și fost primul profesor de istorie și filosofie. Deci "spiritul pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
duhul celui evocat (invocat) ce-și merită, fie și în răstimpuri, eliberarea. "Condei sprinten" în opinia lui P. Constantinescu, "peniță veselă", după prietenul de o viață Vl. Streinu, iată două definiții en raccourci ale unui spirit inteligent, subtil și ironic, "voltairian" după cum îi plăcea să se considere și să fie considerat. Inserat biografic în generația criticilor postlovinescieni, alături de G. Călinescu, Perpessicius, Vl. Streinu și P. Constantinescu, Șerban Cioculescu își fixează dintru început piatra de hotar în eristică. De pe această poziție, ca
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
gîndul că arta, indiferent de subiectul, de orientarea, de mijloacele sale, poartă un mesaj sacral, care, dacă nu e manifest, așa cum adesea se petrece, corespunde acelui "sacru camuflat" despre care vorbea Mircea Eliade. Dacă depășim atmosfera de altminteri sclipitorului spirit voltairian, pe cea a pozitivismului cu greoaie articulații caracteristic secolului al XIX-lea (o urmare a acestuia fiind psihanaliza), ca și nivelatoarea stihie marxizantă din veacul abia încheiat, ne putem apropia de înțelegerea artei ca mister particular, ca experiență specifică a
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
într-un moment de generală alunecare spre religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif fără pereche, rosturi demult uitate, Saramago scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul avertizat în privința intențiilor lui Irod, fuge cu Isus fără a se preocupa nici cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei mai ireductibili campioni ai intelectului (...) care se apropie mai curînd de spiritul voltairian decît de cel pascalian, pentru care (...) profesează o repulsie francă". "Erou al rigorii", autorul Tinerei Parce i se înfățișează "ca un adorator al clarității, dar claritatea pe care o țintește e ca și intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
pasiunile amoroase, a declarat revistei "Lui": "Cele trei femei care mă fac să visez sînt: Dna Thatcher pentru energia ei, Montserat Caballé pentru vocea ei și Maica Tereza pentru credința ei. Vedeți deci că se exagerează". Cu astfel de subțirimi voltairiene, te și miri că Roland Dumas ăsta e de stînga. (A propos: Voltaire o fi fost de dreapta?) "Acroșajele" copților (nu populația, ci vîrsta a treia, cei copți). Dar nu copții de rînd. Personalitățile. Una din acestea: Alexandru Busuioceanu. Figură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eroare de psihologie (era prea curînd), dar un bun pronostic mediologic (audiovizualul înclină balanța "la dreapta", iar tipografia "la stînga"). Care pe care este un delir al anticipării. Magul Hugo face două anunțuri într-unul singur, ne prezintă două fațete, voltairiană și hegeliană, ale aceleiași intuiții. La Voltaire, "presa va ucide biserica", pentru că îl permite pe Luther. Victoria cărții asupra amvonului, a inteligenței asupra credinței, a opiniei publice asupra autorității papale. La Hegel, "tipografia va ucide arhitectura". În lungul cortegiu al
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
neobosit, din a cărui imensă producție nu rezistă azi decât, în primul rând, Candide și Scrisorile din Anglia, apoi celelalte romane și povestiri filozofice, Dicționarul filozofic, poate și Secolul lui Louis XIV și mai ales ceea ce s-a numit „spirit voltairian”, scânteietoare formă a incredulității, salutar antidot la prostia intolerantă și coercitivă. Nietzsche l-a numit pe Voltaire „grand seigneur des Geistes” (adăugând: „das heisst, genau was ich selbst bin”), ceea ce e desigur adevărat, dar poate nu chiar sută la sută
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
that a poem can profitable be treated like the cross-section of a motor-bike engine 47. Ironiile lui Barrow, vrednice de pana unui Mark Twain, nu s-au limitat la „mecanicismul” și „inginerismul” dezvoltării curriculumului american. El a atacat în termeni voltairieni întreaga „religie raționalistă și eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Promise of Theory: Education and the Politics of Cultural Change (1984), i-a găsit o soluție proprie: „curriculumul pentru competență comunicativă” (curriculum for communicative competence)68. Philip Wexler s-a afirmat mai ales datorită limbajului său caustic și talentului aproape voltairian. În anii ’70, se implicase în dezbaterile privind „ideologia”, „hegemonia”, „baza și suprastructura” - concepte marxiste cu care pedagogia politică spera să realizeze întemeierea ideologică a curriculumului. În anii ’80, „uraganul Wexler” s-a abătut asupra așa-numitei „noi sociologii” în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multiseculara, N. apară însă, vehement hugolian, opțiuni democratice republicane și, strălucită oratoare, reprezintă decenii de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea dreyfusarzilor, atrăgându-și ocara „Gavroche de Byzance” -, în 1914 compune poemul Moartea lui Jaurès, în memoria „apostolului” socialist asasinat, Léon Blum îi
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
oferă lumii o altă posibilitate de existență umană, anume, prin propria sa rațiune. Scrierile lui, și când vorbim de Europa Est-Centrală, cu deosebire eseurile istorice, își pun pecetea asupra noii gândiri. Reformismul, ca și revoluționarismul, se inspiră din mulțimea considerațiilor voltairiene. Cu Rousseau rațiunile iluministe pătrund o dată mai mult. Numărul volumelor sosite la Alba-Iulia este mai modest, ceea ce nu ne împiedică să observăm amploarea contactelor cu ideile politice cuprinse în ele. Două creații am întâlnit aici, Lettres des deux amants, habitants
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
epic elaborat, prin neobișnuita, în epocă, lipsă de ostentație ideologică, fiind o „carte excepțională prin maturitatea stilului” (Nicolae Manolescu). Pretextul declanșării narațiunii este, ca și în alte scrieri ale vremii, confruntarea între mentalitatea unui tânăr boier liberal, format în spirit voltairian, și înțelepciunea unui bătrân șătrar, Ion Criță, ce visa încă la Moldova lui „îmbrăcată cu șlic și cu giubea”. Construit ca o succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
o călătorie în lună: Voltaire! Scrisorile filozofice sânt o încîntare (cea despre Quakeri am citit-o râzând în hohote), iar Candide e primul teritoriu modern al candorii cucerit de literatura noastră europeană, înaintea prințului Mîșkin. G. Călinescu spunea că spiritul voltairian ar fi cam senil. Taci, că spiritul călinescian e foarte viril în Cartea nunții, platitudine artificială, sau în Bietul Ioanide, unde estetismul ucide totul, în ciuda faptului că eroul doarme pe frig cu geamurile deschise și cucerește la cincizeci și la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nativ al scriitorului face ca, în ciuda unei perioade alterată de război, de șicanele unor membri locali ai partidului comunist, să se poată bucura de tot ce este frumos și durabil în jurul său. Știe să-și „cultive grădina” în sensul sintagmei voltairiene din povestirea filozofică Candide. Astfel, în ziua de 1 ianuarie 2010, deși petrecuse câteva ore ale nopții dintre ani întro ambianță familială la finii Brătuleanu, se simte odihnit, iar decorul floral din sala de concerte de la Viena, armoniile valsului „Valurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
folosește mai multe modele, se inspiră din opere celebre, traduce și introduce În poemul său idei exprimate de alții. Discursul heliadesc este derutant prin compoziția și varietatea lui stilistică: de la lamentația cea mai neagră, În stilul noptos romantic, la incisivitatea voltairiană (din pamflete). Boileau și Lamartine sînt deopotrivă prețuiți, urmați, folosiți de o minte care „izvodește” În marginea marilor modele. Care este adevăratul Ion Heliade Rădulescu? Critica tradițională a văzut În el, după imaginea lăsată de Eminescu, două spirite. Unul (Heliade
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stranie ca și democrația creștină, a cărei imagine în contrapunct o oferă, căci ea reprezintă, mai ales la origine, mai mult decît o voință de secularizare a vieții politice prin separarea Bisericii de Stat. Doctrina anticlericalilor îmbracă forma unui raționalism voltairian și scientist, în care lupta pentru progresul social și uman, contra obscurantismului merge pînă la distrugerea Bisericii Catolice, bastion al reacțiunii, căreia trebuie să-i smulgi "sufletul de copil". După cum se poate constata, această ideologie se îndepărtează de laicitate prin
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mai în măsură să reconstituie idealul națiunilor independente din punct de vedere temporal, „dar legate spiritual printr-o agregare liber consimțită”. în evoluția istorică a Occidentului, etapa negativismului protestant, unde s-au oprit Germania și Anglia, sau cea a deismului voltairian care l-a înlocuit în Franța nu erau deloc inevitabile. Italia și chiar Spania vor putea ușor să le depășească, tot așa cum Franța a depășit calvinismul. În compensație pentru aparenta lor rămînere în urmă, meridionalii vor trece direct de la catolicism
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Voica, Convorbiri Literare, 2012 "Dar Calistrat Costin e un (neo)romantic fără a fi romanțios; el scrie în tonalitatea unei abia ghicite arhaicități lingvistice, "strein" și "pasere", produce tot felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un fond arhetipal al satului: credința în moroi, simbolistica șarpelui (viperei) și izomorfismul acesteia cu pasărea, mărăcinele sînt numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
grupul social în care se preling mereu, ca într-un puț despărțitor, scursurile intelectuale de burghez și gunoaiele sufocante de muncitor. (La femme pauvre, cap.I) Mai mult, între cele două texte, apare opoziția dintre naratorul catolic pasionat și naratorul voltairian. În mod declarat, decuparea în paragrafe nu respectă, la Léon Bloy, necesitățile unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt. Mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
până azi. Însuși Scholem XE "Scholem, Gershom" a greșit, căzând în mitologie, într-o dimensiune care există în Cabala, dar nu există nici în Biblie, nici în literatura rabinică. Asta e un fel de viziune occidentală, berlineză, pariziană, să spunem, voltairiană, kantiană, așa ceva, care există până azi în studiile ebraice. De-acolo s-a inspirat Eliade XE "Eliade, Mircea" . Nu știu exact de unde, dar cred că pot să găsesc. S.A.: Să găsești sursele directe ale lui Eliade XE "Eliade, Mircea" ? Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
faptele care se produc în evoluția ideilor și cunoștințelor, iar prin acest lucru este o știință. Ea are, în România, numeroși adepți: Gh. Adamescu; G. Bengescu, cunoscut și apreciat în Franța pentru marile sale lucrări bibliografice, îndeosebi excelenta sa bibliografie voltairiană, bibliografia franco-română, bibliografia metodică a operelor lui Carmen Sylva; I. Bianu, care împreună cu Nerva Hodoș întocmește bibliografia României vechi și face utile cercetări de istorie literară; Gh. Bogdan-Duică, autor al unor studii delicate. Ilarie Chendi, născut în 1872, a publicat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]