215 matches
-
perspectiva dezvoltării unei puteri naționale forte, capabile să controleze un spațiu de producție și o piață aptă să asigure in-dependența și capacitatea de intervenție a țării. În epocă, acest obiectiv al puterii implică protecționismul vamal, și o anume doză de voluntarism economic din partea statului. Noțiunea de economie națională nu se definește însă numai dintr-atît. Conceptul este dezvoltat de economistul german Friedrich List. Acesta se contaminase de ideile lui Hamilton, în decursul unui sejur efectuat în America prin 1820. El pune termenii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se încurca în considerente etnoculturale. Altfel spus, Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură cu ideologia iacobinilor, dar foarte aproape de metodele lor. Faptul este atestat mai ales de exemplul germanic. Cancelarul Bismarck n-a ezitat să mutileze poporul german și să disprețuiască identitatea sa lingvistică comună, expulzînd Austria din dispozitivul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a III-a Republici, care are ca trăsături principale pretenția de a întruchipa interesul general și segmentarea metodică a domeniilor de intervenție. Identificarea statului cu interesul general 53 nu îi face pe fondatorii Republicii a III-a să impună un voluntarism al statului. Filosofia socială a republicanilor se baza în primul rând pe valorizarea efortului individual. Intervenția statului nu era necesară și eficace decât în măsura în care ea încuraja prudența, fără să se oblige la asigurare. Așa cum proclama Jules Ferry, în 1884, în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urban. Această ambiție ilustrează voința de a moderniza societatea franceză în contextul respectării unei legitimități democratice reînnoite 79. Descoperirea rolului dezvoltării urbane în creșterea economică Orientarea "anti-oraș" a politicii inițiale de amenajare a teritoriului Politica de amenajare a teritoriului întruchipează voluntarismul modernizator al statului în anii de creștere economică de după război. Ministrul Reconstrucției și Urbanismului, Eugène Claudius-Petit, fixa o definiție canonică a acesteia în comunicarea făcută în cadrul Consiliului de Miniștri, în 1950. Documentul este adesea prezentat ca actul oficial fondator al
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ce mare dezechilibru exista în țară în distribuția serviciilor. După Jean Dumas, politica metropolelor de echilibru a fost "singura politică a orașelor pe care Franța a căutat să o pună în practică"105. Ea întru-chipează în cel mai înalt grad voluntarismul unui stat cu obiective explicite (care includeau dezvoltarea regiunii pariziene și structurarea spațiului regional) și încrezător în valoarea schemei globale pe care o promova. Această siguranță nu trebuia umbrită de nici o naivitate. Dar, subliniază geograful Pierre George, imaginea unei rețele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rețele urbane "rămânea în forma sa absolută o utopie. Era puțin probabil că, fără un autoritarism ce nu părea de dorit, se putea ierarhiza semi-urbanismul unei regiuni date, se puteau impune trasee precise tuturor deciziilor, tuturor activităților și negustoriilor"106. Voluntarismul statal tindea să se distingă totuși de autoritarism. Noțiunea de oraș-metropolă "se insera într-o politică generală de incitare [...] și ea urma să se realizeze în măsura în care provincia credea în sinceritatea și sagacitatea puterii centrale și accepta să exploateze mijloacele de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
stat la baza edificării multor așezări și orașe noi148. Din moment ce oferta de imobile și nivelul dotărilor urbane dau măsura progresului social, preocupările pentru amenajarea urbană, ca rezultantă a acestora, determină înscrierea problemelor stăpânirii spațiului urban pe agenda politică a națiunii: voluntarismul statului în materie de urban devine evident. Începând cu anii 1950, nevoia crescândă de terenuri de construcție a stimulat o creștere semnificativă a prețurilor acestora. În această ambianță speculativă, majorarea costurilor locuințelor indusă de creșterea prețului terenurilor a frânat construirea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decizia politică, și aceasta fără a contrazice principiile legitimității democratice a puterii. Cu toate acestea, în lipsa posibilității de a fi un element motor în fabricarea mediului urban, căutarea democrației moderne putea fi imaginată ca principiul esențial al animării sale. Reversul voluntarismului urban al statului Falimentul urbanismului progresist Încă de la începutul anilor 1970, dorința de a face din fiecare mare așezare "un oraș luminos", creuzet al formelor de sociabilitate ale mileniului următor, a dispărut în fața contestării unui asemenea mediu de viață. Circulara
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trebuia să se tindă. Or, Planul de amenajare teritorială și "regionalismul funcțional"4, care întruchipau acest demers, constituiau leagănul planificării urbane. Prospectiva trasa calea unei raționalizări a luării de decizii politice, consultarea, pe cea a democratizării. Elanul prospectivei în serviciul voluntarismului urban "Ne vine greu să ne gândim astăzi subliniază François Bloch-Lainé că notabilii au îndeplinit un act important recunoscând, la sfârșitul anilor 1950, că le convenea mai mult să ia o hotărâre în funcție de probabilitățile viitorului decât în funcție de învățămintele trecutului, să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Astfel, societatea politică tradițională, cea care încarna aleșii, este întoarsă către diverse instanțe de concertare și de consultare considerate mai reprezentative pentru "forțele vii" ale țării decât guvernământul aflat în mâinile notabililor înfrigurați de exigențele modernizării economice și sociale. Insuccesele voluntarismului modernizator al statului în domeniul politicilor urbane și epuizarea diferitelor formule de participare care i-au fost asociate au subliniat dificultatea de a pune în act o organizare politică care îi neglija pe reprezentanții tradiționali ai suveranității populare, mai ales
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
civilizatoare ale locuinței standard / 140 Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice / 145 Predominanța rolului statului în dominarea urbanului / 145 Modernizarea acțiunii publice: "a face să se facă" mai mult decât "a face" sau "a lăsa să se facă" / 153 Reversul voluntarismului urban al statului / 162 Falimentul urbanismului progresist / 162 Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" / 164 Capitolul 4. Echiparea și animarea urbanului în numele unei idei noi idei despre democrație / 171 Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate / 171 Spectrul "depolitizării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbanismului progresist / 162 Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" / 164 Capitolul 4. Echiparea și animarea urbanului în numele unei idei noi idei despre democrație / 171 Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate / 171 Spectrul "depolitizării" / 171 Elanul prospectivei în serviciul voluntarismului urban / 174 Planificarea urbană în căutarea unei noi cetățenii / 177 Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni / 181 Opera de deșteptare a populațiilor urbane / 181 Animarea urbană și modernizarea vieții politice locale / 188 Împotmolirea participării urbane și problema puterii / 192
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod și novator al sintaxei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
ei cu accente și neregularități, cu o cută orizontală, adâncită, sugerează frământarea întregii ființe, frământarea ridicată la simbol de părul vâlvoi ce pare o imensă vâlvătaie a răzvrătirii și a aspirației către o lume mai frumoasă și mai dreaptă"274. Voluntarismul cu parfum revoluționar al acestui portret este pus pe seama combativității artistului, descifrată în cheia unei sensibilități afine la Paciurea, pe care criticul îl vede ulterior absorbit de himerele sale. Portretul acesta revoluționar reprezintă o altă dimensiune a operei lui Eminescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că stabilitatea e principalul motiv al schimbării; corolarul ei aplicat la teoria culturii este că sistemele culturale se schimbă pentru a se menține în forma în care există. În termeni comuni, teoria sugerează că schimbarea socială nu este produsă de voluntarism progresist, ci mai degrabă de conservatorism și comoditate. Aplicarea legii lui Romer la dezvoltarea economică sugerează că oamenii sunt mai puțin cooperanți în proiectele care presupun schimbări majore în viața lor cotidiană, în special cele care se bazează pe practicile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]