16 matches
-
Hristos, este cea care îl apropie tot mai mult pe om de Dumnezeu, este un continuu dialog cu Acesta, pe fondul căruia omul se întărește și crește în viața duhovnicească . Asceza este întoarcerea continuă către Dumnezeu, este „efortul - nu unul voluntarist, ci un fel de lăsare în voia harului, de atenție fără tensiune - de a smulge măștile impregnate pe fața noastră, personajele nevrotice care ne uzurpă vocația personală, într-un cuvânt, efortul de a ne lepăda pieile moarte și a lăsa
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_realizarea_omului_in_sf_liturghie_partea_a_iii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
esența prelegerii papei. Încă din evul mediu teologi au încercat disocierea sintezei dintre logosul grecilor și creștinism. Rezultatul a fost un Dumnezeu voluntarist, care nu mai era legat de logos, de rațiune și iubire, ci putea în atotputernicia să acționa voluntarist, absolut liber. Cum îl definesc musulmanii pe a tot puternicul Alah. Această transcendență și natură complet diferită a lui Dumnezeu mergea până a nega înclinația noastră pentru bine și rațiune, după chipul și asemănarea Lui. Biserica n-a renunțat însă
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 by http://confluente.ro/Viorel_roman_benedict_xvi_2_viorel_roman_1361695289.html [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
ale lui Fichte. În 1848 Marx și Engels lansează „Manifestul Partidului Comunist”. Odată cu ideile lui Marx și Engels apare ideologia socialistă. În 1859 Darwin publică „Originea speciilor”. (Acesta constituie momentul consacrării teoriei evoluționiste). În a doua jumătate a secolului individualistul voluntarist Fr. Nietzsche, filosoful supraomului, revoluționează și el gândirea speculativă, răsturnând scara valorilor consacrate, călcând în picioare mila și iubirea (pe care le numește morala robilor) și tinde să realizeze astfel o cultură nouă, a forței, a violenței, anticreștină și antidemocratică
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
de "Dumnezeu", pe când industriașii, inginerii creatori se cred ei înșiși producători de natură, se cred Dumnezei atât de puternici, încât pot să-l "ucidă pe Dumnezeu". "Ruralii" rămân mai credincioși, pentru că "la sat s-a născut veșnicia". Orășenii fiind mai voluntariști, sunt și mai schimbători. Hazard a lăsat un bun exemplu de prezentare a crizelor apărute în diferitele forme ale conștiinței moderne de după Renaștere, pe baza studierii lucrărilor unor personalități occidentale din secolele al XVII-lea al XVIII-lea. Din Est
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de a ne supune voluntar normelor, autoarea realizează o trecere în revistă a răspunsurilor pe care filosofii din perioada modernă le-au dat la această întrebare, distingând astfel patru modele dominante: voluntarismul, realismul, sentimentalismul și apelul la autonomia voinței 113. Voluntariștii au încercat să explice normativitatea în cel mai natural mod: suntem supuși legilor pentru că suntem supuși celor care edictează legi. Dar, inevitabil aici apare întrebarea de ce ar trebui să ne supunem celor care edictează legi, înregistrându-se un mare regres
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
legile conducătorului tac118: "în cazurile în care suveranul nu a prescris nicio regulă, acolo supușii au libertatea de a proceda conform propriului discernământ"119. Voluntarismul este criticat în primul rând pentru că, aparent, suveranul poate face orice bine sau rău. Mulți voluntariști teologici au susținut că acest lucru este adevărat. Dar Pufendorf și Hobbes au considerat că binele și răul sunt atribute obiective ale stărilor de fapt și ale acțiunilor pe care le produc. Nu este necesar ca un legislator să stabilească
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să ne conformăm unui contract social, de ce nu ne obligă aceeași nevoie să ne comportăm într-un mod cooperant de la început? Ori, dacă este adevărată că obligațiile provin din faptul că legile au fost date de un suveran, așa cum susțin voluntariștii, de ce suntem obligați să ascultăm de acel suveran? Pufendorf a încercat să explice de ce suntem obligați să ascultăm de un suveran definind noțiunea de autoritate legitimă. El a arătat că superiorul care este capabil să ne oblige trebuie să aibă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
formeze colectivul de muncă pentru a acoperi munca care (frumoasă și îmbietoare cacofonie!, n.n.) o are”. Dovedind iarăși grave lacune chiar și în exprimarea scrisă a propriilor idei, într-un stil extrem de amalgamat și agramat, Bălteanu continuă astfel: „... spiritul de voluntarist în munca organizatorică a fost deschis. Grupele activează în felul următor: cele din întreprinderi în localul fabricilor unde lucrează, iar cele din oraș, în localul pendinte săptămânale (?!?, n.n.)”. Structura pe sexe era următoarea: „...din cei 215 membri încadrați în grupe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu se întemeiază pe știință; sunt alegeri ale conștiinței. Avem de-a face, așadar, cu venerabila întrebare care privește gradul de întemeiere rațională al valorilor noastre cele mai înalte. O problemă care de-a lungul secolelor i-a separat pe voluntariști de raționaliști - sau, cum spunem astăzi, pe cognitiviști de decizioniști. Și dacă raționalismul-cognitivismul navighează astăzi - și nu doar astăzi - pe apele cele mai agitate, pentru un creștin se naște vechea întrebare: Dumnezeu vrea binele, pentru că binele este bine în sine
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
doar astăzi - pe apele cele mai agitate, pentru un creștin se naște vechea întrebare: Dumnezeu vrea binele, pentru că binele este bine în sine; sau: este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Prima poziție este aceea a raționaliștilor, a doua este aceea a voluntariștilor, adică a decizioniștilor. Cu alte cuvinte: creștinul cunoaște binele și răul din Evanghelie ori cu ajutorul rațiunii? Și prin intermediul cărei rațiuni? A cui rațiune? Dar, oare, nu este adevărat ceea ce spunea Pascal, și anume că «furtul, incestul, uciderea părinților și a
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
un gram de morală. Știința descrie, explică, prevede întotdeauna prin intermediul teoriilor falsificabile, dar nu stabilește valori. Știința știe, etica evaluează. Nu intenționez să plictisesc pe nimeni făcând referințe la lunga, agitata și, totodată, bogata istorie a disputei dintre raționaliști și voluntariști - dar o întrebare îmi stă la inimă și aș vrea să o exprim: un creștin știe ceea ce este bine și ceea ce este rău din Evanghelie sau de la rațiune? - De la care rațiune? De la rațiunea cui? Și, dacă binele și răul sunt
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Evanghelie sau de la rațiune? - De la care rațiune? De la rațiunea cui? Și, dacă binele și răul sunt stabilite de rațiune, nu ar fi corect ceea ce afirmau atunci că „Maria n-ar mai fi trebuit să nască”? Disputa antică dintre raționaliști și voluntariști se prezintă în zilele noastre - în contextul analizei lingvistice și epistemologice - ca o dispută a cognitiviștilor cu non-cognitiviștii. O dispută ce face ca argumentarea logică să se poziționeze de partea voluntarismului. Sigur, poate apărea deziluzionant faptul de a nu exista
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
și al devoțiunii este contrapunctat prompt de organul celălalt, evident ponderabil, care se smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge sângele Fiului lui Dumnezeu străpuns de cuiele care l-au fixat pe crucea Golgotei, ci Maria Magdalena simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte: nu san greal sau san graal, ci sang real), În sintagma „sânge regal”. De aici până la legarea de cultul zeiței Isis, de susținerile Helenei Blavatski și ale mișcării teozofice nu mai e decât un pas, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tre actori, ea este produsul temporar institu?ionalizat al interac?iunilor, pe care nu le determin? (Blumer, 1989). Blumer denun?? astfel caracterul determinist al func?ionalismului-structuralist ?i �l acuz? pe Parsons c? nu a fost suficient de individualist ?i de voluntarist. Sub influen?a sa ?i a sociologului muncii E.C. Hughes, �?coală de la Chicago� cap?ț? un nou suflu ?i cheam? la realizarea de monografii (fondate �n general pe observa?ia participativ?) al c?ror obiect privilegiat va r?m�ne
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]