2,788 matches
-
24, 25, PSB, vol. 14, ...). Dacă gânditorii lumii antice au stăruit disperați în încercarea lor de a ignora sau exclude durerea umană, suveranii despoți au intensificat-o, au preamărit-o. În Vatra lumii vechi, durerea a închircit sufletul omului, iar voluptatea l-a caricaturizat. Religiozitatea antică a săltat lumea în golul rece și prăpăstios al durerii și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
fel de roabă înconjurată de oameni îmbrăcați așa cum văzuse el numai la teatru, împodobiți cu pietre prețioase și coliere, vopsiți pe față mai ceva decât păpușile rusești și care fluturau elegant niște batiste uriașe, evident, parfumate și se scărpinau cu voluptate folosind un fel de mânuțe aflate în vârful unui mâner lung, din aur. Un grup mai mic de indivizi îmbrăcați în negru din cap până în picioare făcea notă discordantă până și prin faptul că îi aruncau priviri asasine nu numai
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
TRĂIRI ȘI EMOȚII DIN LUMEA CONDEIERILOR Autor: Gabriela Gențiana Groza Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nenumărate sunt preocupările semenilor noștri. În graba progresului care aduce satisfacții materiale e posibil să observăm mai greu voluptatea cu care se avântă unii cu toată ființa lor în lumea fantastică a cuvintelor. Sunt aceia care pot fi considerați ca fiind „cetățeni ai orașului ideilor” cum spunea într-un vers poetul grec Konstantinos Kavafis în urmă cu mulți ani
TRĂIRI ŞI EMOŢII DIN LUMEA CONDEIERILOR de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_gentiana_groza_1424165767.html [Corola-blog/BlogPost/362442_a_363771]
-
pe drumul cel drept. Conștientizarea unei stări de fapt reprobabile este începutul îndreptării noastre. Fără acest „grad zero” al iluminării de sine nu există nici reconversie morală, nici chiar început ființial. Cine este fiul rătăcitor/risipitor? Este omul mânat de voluptatea aventurii, de dorul de ducă, de mirajul țării îndepărtate. Este fiul neascultător, care forțează tiparele bunei purtări. Este cel care nu a învățat încă din greutăți, dar este capabil de această învățare. Este cel care caută obstacolul, ocazia pentru a
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
lung, ochii mari înmuiați în culori diferite, un semn de nas fluturat în vânturi răslețe, buze arcuite în dorința sărutului reîncarnal, bărbia prinsă în doua puncte.Apoi sânii. Cum i- a trecut prin cap creatorului să deseneze aceaste forme ale voluptății, el știe. Acolo parcă sunt izvoarele vieții, ingredientele primei ispite ce vin înspre tine din formele oricărui trup. Din coapse, cel ce le a inventat, a vrut poate să recreeze mișcarea începutului din primii pași apăruți pe planetă.. De ce a
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1453543721.html [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă ascundă în poalele
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
meu cred că trebuie să reformăm flora și fauna de pe planeta aceea nenorocită. Știu, desigur, cine-i manipulează, dar mă supără rău de tot fiindcă, deși i-am dotat cu liberul arbitru, refuză să-l folosească și au o adevărată voluptate în a se purta fără minte și fără rușine! Activează, te rog, programul acela, pe care l-am mai folosit noi, acela cu glaciațiunea... Referință Bibliografică: DILEME LA NIVEL ÎNALT / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1396
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414428987.html [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
de gală de acum a scos de pe scenă concertele și piesele de teatru. Odinioară, în sala de spectacole de la fosta Casă de Cultură, timpul era croșetat din clipe de aur, iar metronomul sufletelor accelera în fața scenei pe care artiștii absorbeau voluptatea frumuseții de la heruvimi, pentru ca să o redea apoi publicului, prin cântec și reverență, prin dans și prin harul glăsuirii cuvântului; acum, în clepsidra vieții culturale și artistice a Buhușiului mai sunt numai câteva fire de nisip să se scurgă, apoi, până când
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412233015.html [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
carte devorabilă, frumos gândită, palpitantă. Acest roman cucerește prin acțiune, care pune în mișcare nu numai realul și fantasticul, dar și timpul, sufletele oamenilor și istoria. Cartea este pur și simplu molipsitoare. Te virusează plăcut și te abandonezi ei cu voluptate. Te lași în voia lecturii, pur și simplu. Ion Nălbitoru s-a impus și și-a creat un nume și un loc sigur în “galleria “oamenilor de cultură și artă cu deschidere amplă în lume. Dar prin recentul roman, și-
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417122605.html [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]
-
cugetat. Ritmul pașilor de tangou întrezărea simțul amorului. Amor ce călăuzea frumusețile negrăite ale durerii, Necuvântătoare, de viață dătătoare și îmbietoare. Din adâncul apelor m-a privit prin oglinda inimii, Cuprinzând în brațele calde dimensiunea stelei acelei vestale, Plină de voluptate atingea frumusețea seminței stelare. Căldura din suflet înmugurea în primăvara iubirii, O iubire mare sădită cu o sete nepieritoare. Tinerețea iradia din suflet pentru suflet, lumină pentru lumină, Un răsărit de soare cu simțire ancestrală ce creează o căldură mare
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care efluviile trăirilor îmbracă haina bucuriei de a trăi cu voluptate, versuri încărcate de optimism, așa cum se dezvăluie și din poezia Viața: Cuvântul viață înseamnă sunt/ Și viața mi-i dragă și cânt și cuvânt/ Și Ție, Doamne, mă-nchin la pământ, Că pot spune azi:/ - Sunt fericit!...// Punctele de suspensie
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
și-și împleti câteva lănțișoare de aur pe glezne. - La asemenea bijuterii îți trebuie o rochie aleasă! - O pun pe cea nouă? - Nu dragă! În furou și cu zorzoanele astea de aur pe tine arăți minunat! - și o cuprinse cu voluptate în brațe. - Mi-ar plăcea să facem dragoste plini de podoabe! - Ca o adevărată prințesă! - și se rostogoliră peste așternut... În săptămâna următoare îl iscodi pe șef cu privire la modul cum a reușit patronul să cumpere atâtea utilaje și să plătească
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
oameni care deși nu spun nimic, totuși să îmi atragă atenția! Simt cum îmi ocupă timpul... zâmbesc defensiv. Comunicarea fie ea și nonverbală păstrează acest contact între oameni. Teama de singurătate, de autosuficiență, de privitul în tăcere, în noi înșine, voluptate și vitalitate când sensul parcă nu are sens, oare să alimenteze noncomunicarea? Adevărul este că mulți dintre noi ne împlinim în ceilalți. Și, apoi, puțini oameni singuri sunt și fericiți. Continui asiduu să lucrez la un vitraliu cu reflexii identitare
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1439978732.html [Corola-blog/BlogPost/373532_a_374861]
-
Să nu se mai gândească la nimic... Să îl simtă în ea. Apoi, să bea un pahar de vin roșu. După ce au făcut dragoste, s-a amețit un pic de la vin și s-a culcat din nou, întinzându-se cu voluptate în patul mătăsos, confortabil. Avea impresia că întreaga cameră se învârtește cu ea, că totul este un carusel al plăcerii... Ea, Julian, vinul... Atingerea cearceafurilor proaspăt apretate... Tăcerea. Înainte de a adormi, a mai apucat totuși să audă țârâitul mobilului lui
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
Noaptea aceea, la hotel, în camera noastră, coridorul lung și pustiu, pantofii în fața ușii, pe jos covorul moale și gros, afară ploaia prelingându-se de-a lungul ferestrelor și în cameră o lumină plăcută și veselă, apoi lumina stinsă și voluptatea cearșafurilor mătăsoase și a patului comod, simțindu-ne că am sosit acasă, că nu mai suntem singuri, deșteptându-ne noaptea și găsindu-ne unul pe celălalt, acolo, nu plecați; totul părea ireal.” Povestea lor se încheie însă trist, viața reușește
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/ernest-hemingway-adio-arme-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință - o țară
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
șalvari Cu buzele de fată mare Știai să cînți la instrumentul La care era meșter Pan Eu te-am rîvnit mai mult de-un an Purtîndu-mă ca indecentul Dar a venit și clipa dulce În care am vibrat curpins De voluptăți de nedescris Și nu știu visul ce-mi aduce Dar clipa știu că-mi este vis În care tu deja m-ai prins O bautură cum doar zeii Cuprinși de voluptăți eterne Știu din arome cum se cerne I-a
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
și clipa dulce În care am vibrat curpins De voluptăți de nedescris Și nu știu visul ce-mi aduce Dar clipa știu că-mi este vis În care tu deja m-ai prins O bautură cum doar zeii Cuprinși de voluptăți eterne Știu din arome cum se cerne I-a fost dată în veci femeii Și ce dulceață voluptoasă Ne-a fost dată etern pre limbă În timp ce ea coapsele-și plimbă Pură, eternă, voluptoasă Desfă picioarele, iubito, Să fim și noi
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
Ne-a fost dată etern pre limbă În timp ce ea coapsele-și plimbă Pură, eternă, voluptoasă Desfă picioarele, iubito, Să fim și noi astăzi ca zeii Și cred că eu am nimerit-o Era în clipele femeii În care ea, cu voluptate, A prins-o iute și-a jertfit-o!! @ȚI-AM CULES DE PE BUZE 20/08/2009 Ți-am cules de pe buze un fulg de zăpadă Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele Nins auriu era părul tău În inele
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
neprieten) la întoarcerea de pe meleagurile foșninde a civilizație și trai bun din Occident cu afirmația de vacanță a unui prieten parizian, cum că, citez, „Voi, românii, sunteți pesemne poporul cu cele mai multe guri știrbe din Europa.”, pentru ca, finalmente, să aluneci cu voluptate în dimensiunea politicului decident, prezentând, trunchiat, doar un singur palier al culpabililor postdecembriști. Iată cum, construcția meșteșugită a hiperbolei induse cu voie în structura permisivă a mentalului general (cu sau fără toți dinții existenți în patul gingival) e, fără elemente
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1488271280.html [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
că “și aici există zei” și că poezia valoroasă (întocmai ca și filosofia) este atopică. Volumele recenzate sunt mai degrabă un tratat de ontologie care descrie o lume rotundă, oscilând între tragic și comic, pe care poetul o locuiește cu voluptate și aplomb. Cristina Emanuela este o autoare de versuri, născută nu făcută, cu o precocitate intelectuală, demnă de atenție, înzestrată cu o sensibilitate proaspătă și viguroasă, având ceva din aerul pur al munților Neamțului, spațiul din care a pornit drumul
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1408608441.html [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
zeița având pletele răsfirate și luceafărul deasupra capului. Un medalion la gât și o brățară pe brațul drept sunt semnele cochetăriei aristocratice. Cam de pe acum, unele nuduri, de un erotism mai accentuat, vor apărea purtând podoabe care le intensifică parcă voluptatea carnației, cu o subtilă aluzie la păcat. Cu toate acestea, idealul expunerii nudului nu este mișcarea, ci starea de repaus în care femeia apare de obicei tolănită fie în natură, pe iarbă, fie pe un pat din alcov. Să privim
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_miscare_si_repa_dan_caragea_1376571256.html [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iubită ființă ai candorea, Petalelor în flori de Mai, Ai zâmbetul cu strălucirea Luminii sfinte-n colț de rai. Iubită ființă ești fiorul, Născut în nopți albe cerești, Esti voluptatea, ești tumultul Ești răul ce ți-l mai dorești. Am spaime multe, parcă-s vrăji, Hrănesc dorința cu suspine, Nu rar se nasc în mine griji Că ziua noastră nu mai vine. Iubită ființă suntem noi, Povestea ce începe azi
ELOGIU FIINȚEI IUBITE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriel_stanciulescu_1469168154.html [Corola-blog/BlogPost/370633_a_371962]
-
ușor nici macar când nu se concentrează neapărat pe traumă. Destinul omului nu este pentru nimeni un basm telegenic. „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă” (Cioran) În opera dvs. s-a simțit o afinitate pentru Cioran și Kafka. De ce tocmai acești scriitori? Ar fi prea multe de spus pentru spațiul unui interviu în revistă. Cioran - exilatul, apatridul prin excelență - vorbise despre „onoarea
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ by http://uzp.org.ro/norman-manea-al-doilea-exil-s-a-petrecut-cand-aveam-50-de-ani-sub-forma-iesirii-de-sub-dictatura-comunista/ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea nașterii. La fel precum Kafka, acesta consideră că existența scriitorului este marginala: „Să te târai încetișor, ca un melc, și să-ți lași dara cu modestie, cu sârguința și, în fond, cu indiferență, în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței - efemera rătăcire terestră, deruta a solitarului în
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ by http://uzp.org.ro/norman-manea-al-doilea-exil-s-a-petrecut-cand-aveam-50-de-ani-sub-forma-iesirii-de-sub-dictatura-comunista/ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]