47 matches
-
reprezentate: craniu, coloană vertebrală etc. La pești se întâlnesc cele mai variate tentative de a se constitui o dentiție. Această diversitate, expresie a haosului neperfecționării prin adaptare funcțională, se traduce prin: -locul de implantare, dinții fiind plasați pe limbă, palat, vomer; -formă și dimensiune - peștii cartilaginoși au homodentiție, iar cei placoizi - heterodonție; -forma de implantare - anchiloză, coeziune fibroasă, gomfoză; -succesiunea erupției dinților - alternativ, succesiv. La batracieni și reptile începe o ordonare a acestui haos, pentru ca, la mamiferele inferioare, gomfoza să reprezinte
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
palatului primar sunt limitate la buza, fantele labiale din buza despicată simplă (cheilodisrafii) sau interesează în mod egal palatul primar anterior, realizând fantele labioalveolare (cheilognatodisrafii). Fantele palatului secundar pot fi limitate la palatul moale (lueta și valul palatin), reprezentând stafilodisrafiile. Vomerul se poate atașa la una din lamele palatine (fanta palatină unilaterală) sau să rămână liber (fanta palatină bilaterală). Fantele totale interesează în același timp sudura anterioară și sudura posterioară (cheilo-gnatoplatodisrafile sau despicăturile totale), ce pot fi unilaterale sau bilaterale (gura
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
înșelătorie și în acestea?) și așa, eu, o fecioară, fui sedusă definitiv de cuvintele tale. După ce-ai avut ajutorul meu, tu reușești să înjugi - fără să fii atins de foc - taurii cu copite de bronz și să tai cu vomerul, așa cum ți s-a cerut, câmpul nedesțelenit; apoi sameni sub brazde dinții otrăviți în loc de semințe și din ei cresc soldați înarmați cu spadă și scuturi. Eu însămi, care-ți furnizasem filtrele magice, m-am îngălbenit și-am fost cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nivelul bolții și vălului palatin; tulburări moderate de ocluzie dentară (în sensurile: anteroposterior și lateral); puncte osoase dureroase în șanțul vestibular, la baza rebordului alveolar superior și retrotuberozitar bilateral. mobilitate anormală a blocului alveolopalatin (spontană și la palpare - este secționat vomerul și septul nazal); tulburări de masticație. Examenul obiectiv general pe aparate și sisteme nu decelează alte aspecte patologice. Din elementele de anamneză și din examenul obiectiv local m-am orientat către un diagnostic de probabilitate de: „Fractură de masiv facial
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
internă în sus: sinusul sagital. Prezintă: partea orizontală - lama ciuruită Prin orificiile lamei ciuruite trec nervii olfactivi partea vsupeerticală cu 2 segmente - rior și inferior Pe segmentul superior - crista galli - se inseră coasa creierului. Segmentul inferior se articulează cu osul vomer și formează partea osoasă a septului nazal. 2. Osul etmoid Posterior față de osul frontal Participă la formarea bazei craniului, a orbitelor și a foselor nazale. masele laterale ale etmoidului Participă la formarea pereților laterali ai foselor nazale și a pereților
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
ai foselor nazale și a pereților mediali ai orbitelor. Pe fața internă se descriu cornetul nazal superior și mijlociu. VISCEROCRANIUL Viscerocraniul este format din: - 6 oase pereche: nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare, palatine, maxilare - 2 oase nepereche: mandibula și vomerul. Osul hioid este un os nepereche, așezat în partea antero-superioară a gâtului, deasupra laringelui. Intră în alcătuirea scheletului osteofibros al limbii. Central se descrie corpul osului, lateral sunt coarnele mari și cele mici ale osului. La nivelul osului hiod se
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
vieții intrauterine la un embrion de 10mm. În absența coalescenței dintre muguri, pereții epiteliali nemezodermizați se topesc prin degenerescență chistică (Steiniger) sau prin micronecroză (Menkeș) și astfel separarea dintre ei rămâne definitivă, lamele palatine neunindu-se pe linia mediană cu vomerul pentru a separa cavitatea bucală de fosele nazale (embrion de 30 mm, sfârșitul lunii a 2-a). Formele caracteristice de despicături considerate de către unii autori ca rezultatul unor regenerări intrauterine pledează în favoarea acestei concepții. Etiologia despicăturilor labio-maxilo-palatine rămâne însă o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
asociate sunt o coexistență a despicăturii parțiale cu cea anterioară, creasta alveolară rămânând intactă (fig.17). ( Anexa 1c) C. Despicăturile totale interesează buza, pragul marinar, creasta alveolară, bolta și vălul palatin. Ele pot fi unilaterale și bilaterale. În aceste forme vomerul este unit cu marginea despicăturii palatine de partea sănătoasă (fig.18 a, b, c). (Anexa 1d) În ceea ce privește incidența despicăturii de buză și de palat, Fogh - Andersen efectuează un studiu ale cărui rezultate publicate sunt citate de Morley (1958). Astfel el
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
celor trei principi pecegeni din Dobrogea. Noii veniți au pătruns repede și în Transilvania, unde-i găsește, în 1158, conlocuind cu pecenegii, episcopul Otto de Freising „Inter aquilonem et item Orientem Pecenatorum et Facorum (Comanorum), maximam venationem captam hahente, sed vomere ac rastro pene experte campania”. Organizați în opt triburi mari, ale căror denumiri erau împrumutate de la culoarea cailor: alb, sur, cenușiu, roib, negru, în afară de Iazicapan, cu o demnitate socială deosebită etc., cumanii au instaurat un vast imperiu, care se întindea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
un corp și șase prelungiri - apofize: două din ele sunt aripile mari, alte două aripile mici, toate întinse lateral, iar două apofize sunt orientate în jos, apofizele pterigoide, conține sinusul sfenoidal. Se articulează cu osul frontal, occipital, etmoid, temporal, parietal, vomer, palatin, zigomatic. Osul occipital sau occipitalul ("Os occipitale") este un os nepereche, situat median în partea posterioară și inferioară a craniului, participă la formarea bazei craniului și a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
Are forma unei lamele trapezoidale răsucită ca un cornet de hârtie; de aici și numele de cornet sau conchă. Are 2 fețe (laterală și medială), și 2 margini (superioară și inferioară). Se articulează cu osul etmoid, lacrimal, palatin și maxila. Vomerul ("Vomer") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
forma unei lamele trapezoidale răsucită ca un cornet de hârtie; de aici și numele de cornet sau conchă. Are 2 fețe (laterală și medială), și 2 margini (superioară și inferioară). Se articulează cu osul etmoid, lacrimal, palatin și maxila. Vomerul ("Vomer") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
și procesul sfenoidal. Osul palatin participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Osul zigomatic ("Os zygomaticum") numit încă și osul malar sau jugal, este un os pereche, de formă patrulateră, situat pe partea laterală și superioară a craniului facial, ca o punte între față și
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
toți amfibienii limba este lipicioasă și ajută la prinderea prăzii. Prada este prinsă cu partea anterioară a limbii. În cavitatea bucală se deschid ductele glandelor salivare. Dinții la amfibieni sunt mărunți sau lipsesc. Dinții sunt dispuși pe maxilarele superioare, pe vomer, la unele specii și pe mandibulă. Din cavitatea bucală hrana trece în esofagul scurt ce se deschide într-un stomac mic, unde se digeră parțial. Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin: Broaștele se hrănesc cu
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
în grote, sau ies la vânătoare. Hrana lor constă din rozătoare mici, pui sau ouă de păsări. Prada este descoperită de la distanțe relativ mari cu ajutorul simțului olfactiv care este situat în limbă sau în organul lui Jacobson din septumul nazal (vomer). Prada este omorâtă prin mușcătură, dar nu întotdeauna este folosită și otrava. Rezervele de hrană se depozitează în coadă sub formă de grăsime, ceace le permite să poată trăi câteva luni fără hrană. Femela depune după împerechere până la 13 ouă
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
neurocraniu. Viscerocraniul la om este alcătuit dintr-un masiv osos, centrat de osul maxilar și fixat de baza craniului și dintr-un os mobil, mandibula. În total la formarea viscerocraniului participă 14 oase, dintre care 6 sunt perechi și neperechi: vomerul și mandibula. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, coaste, stern, bazin și articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu-se astfel până la vomer, cu care se articulează. Prezintă câteva fețe și margini: Scobitura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") este o scobitură adâncă între procesele orbitar și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
vasculare și nervoase; unul din aceste șanțuri, mai proeminent poartă numele de șanțul vomerului ("Sulcus vomeris") cu direcție în jos și înainte și în care se află nervul nazopalatin ("Nervus nasopalatinus") și vasele sangvine care îl însoțesc. Marginea posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
posterioară a vomerului se numește creasta choanală ("Crista choanalis vomeris") și este ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]