1,324 matches
-
-i comande, colea, la doi metri, încă o cladire ‘nalta, cum n-a mai fost altă, un nou și luxos cartier de sardele sau un viitor ghettou rezidențial. Alți clienți, alți bani, alte sacrificii. Vedem un panou publicitar, ne lăsăm vrăjiți de vorbă dulce a unui agent de vânzări, facem un credit la bancă și intrăm și noi în horă celor care și-au propus să-i facă României un viitor de fier-beton. Fără să ne dăm seama, am pus deja
Cumpăr viitor sumbru, cu multiple afecţiuni. Exclus intermediarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82833_a_84158]
-
siguranță mai respirabil... mândruța și cu ministrul mediului e totuși bine că au apărut la tv cu toate că intenția era să își facă reclamă, e de admirat că au mers cu adevărat pe bicicl. se poate profita de chestia asta.. îi vrăjești pe parlamentari să își facă reclamă și cu fiecare ocazie se precizează scopul folosirii bicicletei. poate nu m-am exprimat chiar așa bine, dar înțelegeți voi Mai lăsați/va mașină acasă și mergeți cu bicicleta. Numai atunci când chiar nu poți
Pedaleaza si da mai departe! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82968_a_84293]
-
dând dovadă de o inteligență deosebită. A terminat școala În 1863 și pe certificatul ei de absolvire este trecut calificativul „eminentă”. La examenul final a asistat rectorul Universității din Iași, profesorul universitar Ștefan Micle, ardelean de origine. El a fost vrăjit de frumusețea, inocența și inteligența ei și, deși era mai În vârstă cu 30 de ani, a cerut-o În căsătorie. La insistențele mamei sale, peste un an, frumoasa și tânăra Veronica, devine respectabila doamnă Micle, la numai 14 ani
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Cum am putea noi astăzi să vedem luna cu ochii unui grec? Am experimentat eu însumi această situație în tinerețe, în impul primei mele călătorii în Grecia. Navigam... Întins pe punte, priveam cerul de deasupra mea, unde strălucea luna... Eram vrăjit, fascinat... emoționat ca de o prezență feminină apropiată și totodată îndepărtată, familiară și totuși inaccesibilă... Este Selene, îmi spuneam, misterioasă, nocturnă, strălucitoare; pe ea o văd, pe Selene..." Asistând apoi, la televizor, la descinderea primului cosmonaut pe Lună, "la sentimental
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
pe detaliul devenit obsesiv, absorbant, constituie o pavăză împotriva generalității malefice, a primejdiei omniprezente în articulațiile unei obști dereglate și văduvite de speranță: "De departe mă uitam la tuciul uriaș de săpun cum fierbea în curte. Mama îl potrivea îl vrăjea, mama îl apuca în clocot de pe pirostrii negru tot de funingine, îl punea la răcit pe pietrișul alb de calcar// Curînd începea să se aleagă săpunul strat gălbui și un lichid gros întunecat dedesubt ("ce cauți aici?" mai aud glasuri
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
era foarte important: nu exista nici un fel de aparatură tehnică, nu aveam microfoane, amplificatoare. El îi fermeca propriu-zis pe oameni când pronunța: "Iar pe îngusta Peninsulă Arabică nu a mai rămas, Dumnezeule, loc liber pentru cimitir..."; în primul moment te vrăjea prin sunetul plăcut al vocii sale, unda sonoră te cotropea și te subjuga, dar chiar în momentul în care erai dispus să te eliberezi de acest aflux de puritate a versificației, un nou val te inunda și nu te mai
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
și la figurat) din filmografia lui Altman; după filmările din Marea Britanie, celebrul regizor american, altfel destul de răsfățat pînă acum de viață și de critici, avea să declare: "A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea". Probabil că l-a vrăjit atmosfera locului (totul se petrece la un splendid conac englezesc, într-un week-end la vînătoare, într-o toamnă de la începutul anilor '30), probabil că l-au cucerit actorii britanici (majoritari în distribuție). Înțelegi, văzîndu-i, ce-a vrut să spună producătorul
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
a reprezentației au alură de cuțitari ori retardați, iar către final, cu ocazia reprezentării Prea lamentabilei comedii și prea îngrozitoarei morți a lui Piram și Tisbe sunt aristocrați în lege. Cum se explică aceste metamorfoze? Mister! Puck nu prelinge licoarea vrăjită pe ochii îndrăgostiților, ci le-o injectează cu o sârguință malefică pe post de drog. Meșteșugarii s-au metamorfozat în șantieriști, pompieri și instalatori autohtoni, care mai mult vorbesc decât lucrează. Fundulea repetă cu obstinație adverbul efectiv, iar eu nu
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
acolo ca într-o oglindă imaginea lui. Este o după-amiază de toamnă timpurie și prin geamurile vagonului ușor opacizate câmpiile și spinările munților îndepărtați își trimit până la tine strălucirea plină de sevă. Așadar, nimic mai simplu decât să te lași vrăjit în gândurile tale de această priveliște. Neținând cont de aceste lucruri, el stă aplecat deasupra unei cărți, se înșurubează tot mai mult în fotoliul lui uitând de sine, de parcă ar sta aici de decenii. Șade cu picioarele întinse și ține
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
problema e de incompatibilitate a trupului cu personajul! Avea dreptate Callas cînd spunea "muzica ajunge ca să explice totul.... Cine știe să mă asculte, îmi înțelege inima, înțelege din ce și cum sînt făcută"... La filmul lui Zeffirelli, ascultînd-o cîntînd, rămîi vrăjit în scaun, pînă la ultimele litere ale genericului de sfîrșit, și-ai vrea să mai continue... Păcat. Callas Forever nu e atît filmul unei cîntărețe, cît filmul unui regizor care și-a pierdut vocea.
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
este considerat o dizidență, nici adepții lui niște eroi ai opoziției. Mesajul subliminal anti-comunist al literaturii acelor ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă nimic, care nu folosește nimănui și care nu are nici un fel de consecințe pentru cel care gesticulează. După vină, urmează penitența. Care a
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
și adusă la zi!) și Cenaclul Flacăra, condus de Adrian Păunescu, care l-a transformat „într-o manifestare grandioasă și, mai apoi, într-un spectacol itinerant (televizat), cu zeci de recitatori, interpreți, cîntăreți, mișcîndu-se toți, fără șovăire, la comandă, ca vrăjiți de bagheta lui magică”. Cine era noul protagonist al propagandei, acceptat și încurajat de clanul tiranului? „Instrumentul ales pentru orchestrarea acestei uriașe diversiuni care s-a numit Cenaclul Flacăra era el însuși un personaj poftitor de putere, o putere mai
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
prin imitație, care e o lectură intimă. Am trecut prin nenumărate intimități de lectură, nu mai lungi de trei luni fiecare, cu Roethke, Bishop, Eliot, Hughes. Mai am și acum idile de lectură când descopăr un autor nou ori mă vrăjește o carte, chiar una cunoscută deja (nu demult am petrecut o lună în Spania citind cele O sută de sonete ale lui Neruda și poemele narative mai lungi de Țvetaeva, ambele în ediții bilingve). Poeții pe care îi recitesc ades
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
cumplit de gelos pe popularitatea lui Grigri, s-a purtat înfiorător. Din cauza lui Teodorescu a plecat de la Facultatea de Matematică la Facultatea de Litere; s-a înconjurat de scriitori, sculptori, pictori, muzicieni care veneau la lecțiile lui și erau fascinați, vrăjiți de el; avea într-adevăr o inteligență sclipitoare, a fost pionierul calculatoarelor în România, a fost un vizionar - multe lucruri pe care unii le-au categorisit "trăsnite" s-au dovedit adevărate peste ani. - Cine intra în casa dumneavoastră? - Casa noastră
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
de suflători și fluierat de mine o dată cu ei). Regretam de fiecare dată că lipsea, cum îmi spusese Matata, scena miracolului final: preschimbarea Agathei într-o porumbiță și împușcătura nu mai puțin miraculoasă, care în loc să o ucidă face să devieze glonțul vrăjit dinspre inima ei spre mizerabilul Caspar, ce se prăbușește blestemând. Dar, dacă eram frustrat de această satisfacție finală, nu eram lipsit de alta, atât de tainică încât nu îndrăzneam să o mărturisesc nici chiar bunicii. Deși eram numai urechi, vedeam
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de zare, spre a fi păpate de ursul polar? Ajungea tribului un singur bătrân șamanul care să se opună temperamentalului conducător, când acesta o lua razna, pe calea unor alegeri necugetate sau efectuând prea dese consumații de adversari. Și făcea vrăji când corupția devenea de nesuferit, dădea sfaturi, colane. Pe atunci nu existau patru bătrâni de fiecare culegător/vânător, cine nu vâna nu mânca, deși lozinca nici nu fusese elaborată, urșii albi, la rândul lor, odată vânați îi readuceau pe bunici
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
în litere de aur poate fi țintuită. Adesea coboară între văi, se-apleacă spre stânga, rămâne un timp în propria-i singurătate. Poezia este asociată mai întotdeauna cu tristețea. Bucuria din poezie este legată de suferința fericirii. Furtuna este învinsă, vrăjită de cântec, obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
iese - într-un insectar. În crengi, un verde înspre chihlimbar, Semn că-n an, primăvară, n-ai de-ales! Un s, de la sentință-ntr-un proces, De la o sanie în zbor sprințar Printr-o poiană, sub, sticlind, ninsori. Parcă-i vrăjeau, tălpi gata fabricate, Pe-ai tăi, de-un Strâmbă-Lemne, de prin sate, Aceste, prin păduri, greșeli din rai. Le mângâiau, când le tăiau, gândeai, Ca-ncovoiate gâturi de viori. 20 ianuarie 2007 Ateneul Român Poetu-n bronz, pe cap c-un
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
în teatru și critică de teatru. Câteva cursuri de profil din facultate îl pregătesc la un nivel mediocru, preferă să-și ignore formația incompletă. N-are chef de complexe. De altfel, la Ateneu a ajuns și mai rar. Se lasă vrăjit de ideea culturii de masă, de postmodernism. Ignoră sistemele clasice, ascultă Eminem, Sting, Tracy Chapman. Se plictisește repede. Are multă informație, nu are criterii. E dependent de Internet, care e din ce în ce mai ieftin. Se apucă serios de scris. Și până acum
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
ce-i însoțesc poveștile, Perrault vorbește, vrînd să le definească și descrie, rînd pe rînd, de “agrement”, “plăcere”, “satiră lipsită de venin și răutate”, “întîmplare hazlie”, “istorie comică”, de “scorneli plăcute”, “de fabulă nebunatică și ingenioasă”, care, toate, pot să vrăjească și să încînte, să distreze dar și să instruiască. Șăgălnicia este, așadar, în poveștile lui Perrault pornirea de a tempera și a echilibra prea marea adeziune, sau dimpotrivă, prea marea distanțare față de istoria povestită, ea este chiar ezitarea, balansarea, oscilarea
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Serelena Ghiețanu "Lucru cu adevărat surprinzător (...) este de a vedea milioane și milioane de oameni aserviți și supuși, cu capul aplecat sub un jug nemilos, nu pentru că sînt obligați de o forță majoră, ci pentru că sînt fascinați și vrăjiți de un singur om, de care nu au mare teamă și nici nu este iubit, ci este contrar tuturor, inuman și crud." "Discours de la servitude volontaire" (1574) - La Boétie Serenela Ghițeanu: V-ați exprimat în mai multe ocazii că nu
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
nici printre poeți, nici printre prozatori, nici printre "liderii de opinie", nici printre ratați, nici printre oameni, nici printre "Păpușile Muppet". Și asta nu pentru că s-ar fi rătăcit în "no man"s land"-ul axiologic al unui public nătăfleț, vrăjit de modelul sclipitor al lui (mda, modernist adolescentin exaltat și naiv!) Nichita Stănescu. După criticul clujean, Mircea Ivănescu ar merita, pe puțin, un canon literar separat. Distincția "circuit larg" " "circuit restrâns" se impune din start. Două "figuri mitice" (și "principii
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
convins că nu voi ajunge niciodată scriitor, pentru că adevărații scriitori, credeam eu, trebuie să trăiască pe la Paris, Londra, Madrid, să fi avut multe aventuri cu femei, să fi trecut prin multe întîmplări și peripeții, înainte de a putea să scrie. Eram vrăjit de Hemingway, dar de partea lui cea mai îndoielnică - cea aventuroasă. Sherwood Anderson, pe care l-am descoperit la șaptesprezece ani, printr-o cărțulie tradusă în ebraică, Winesburg, Ohio, mi-a deschis ochii făcîndu-mă să înțeleg că acolo unde te
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
respectivă, și anume dezgropând cadavrele de pe urma bombardamentelor din 1944. Aceasta era una din Ťfețeleť mele. Cealaltă față era a unui om care nădăjduia, era chiar convins că, o dată cu dispariția fascismului, se va instaura seninul. Iar prin 1946 m-am lăsat vrăjit de ceea ce Malraux numea iluzia lirică. Cum m-am transformat într-un sincer și convins comunist, iată o poveste în care intră multe și deslușite motivații. În orice caz nu m-am lăsat dus de curent. A fost o alegere
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
o pasă de calm trăgînd a plictiseală. Nu-s de găsit, în cartea de care vorbesc, nici una, nici alta. Nici messa tristă și gravă, sub un cer fie încordîndu-se de furtună, fie nedrept de sticlos și senin, nici ocheadele dulcege, vrăjite de pîcle fugare. Atunci? Jurnalul de ce se vede (legătura cu Radu Petrescu și cu însemnările lui din aceiași ani, cu Meteorologia lecturii, este mai mult decît neîntîmplătoare...) e, pentru cine-l ,întîmpină", cronicărește, o capcană. Nu-ți poți ierta, prea
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]