1,123 matches
-
un răspicat nu și nu și nu și nu, pe care l-au învățat toți cei de față pe de rost, și-a dus fluierul iubit la buze și a scos din el o veche melodie iudaică, trezind în spectatorii vrăjiți înălțătoare sentimente de înfrățire între popoare (vă atrag atenția să nu cădeți în cursă: sînt ironică!) în sfărșit liberi... pe Dunăre în jos, pe un mal frumos, pîlcuri de ciuperci prin burnița călduță, cîntînd mergem fericiți ca nomazii la Hundertwasserhaus
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
că a compus Traumdeutung (Interpretarea viselor). Lui A.K. îi va fi ciudă că, inhibat de sfială, va rata comunicarea ce va aluneca în banal și derizoriu. Ce ghinion! Pe T.M. îl venera, citise pe nerăsuflate Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
un cod international cu privire la presă, A.K. fusese azvârlit în temniță de Franco și condamnat la moarte. Ca prin minune se ivise mântuirea, grație unui protest semnat de cărturari de vază europeni. Informat de tribulațiile tânărului A.K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul la aproape
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia coapsă. Anume eu eram unica gură de sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de propria-mi făptură aducea A gât de
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să nu cadă în același păcat. Acțiunea centrală se desfășoară într-o singură zi, 23 august 1944, cu ample ramificații proustiene în trecut. Imaginea și simbolul cocoșului decapitat sînt recurente (poate prea recurente înspre finalul romanului), mult
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
nopții moartă" putea trece nevăzută peste grădini, peste păduri, peste drumuri, peste întinsuri, peste ape, dar a trecut pe aci, pe deasupra geamului scund, și odată cu ea, timpul s-a oprit din mers." (subl. n.) Obsesia lunii la care priveau parcă vrăjite adolescentele de la pensionul de domnișoare Bolintineanu, după cum mărturisea Hortensia Papadat-Bengescu în autobiografia scrisă pentru revista "Capricorn" (și publicată mai apoi în "Adevărul literar și artistic", în 1937) "pe nopțile cu lună plină, sunt vegheri interzise în fața ferestrei prin care, cu
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
imaginație, apropiate de poveștile arabe, de ale lui Andersen sau de ale autoarei daneze cunoscută la noi nu pentru fascinantele Povestiri de Crăciun, ci pentru filmul cu Meryl Streep după Out of Africa. Doar Roșu și Negru, Idiotul și Muntele vrăjit fac excepție. Pînă și Regele Lear e un basm. Dramatic, dar basm. Cît despre Odiseea, ce poveste mai frumoasă ați citit? Mă surprinde, în fine, și pe mine absența "documentarelor": jurnale intime, memorii, corespondență. Unde sînt Saint Simon, Jean-Jacques Rousseau
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
esența aceleiași imagini. Fie că e vorba de ciorap sau cupă, în ambele cazuri volumul unui corp (piciorul sau apa) umple golul altui corp, care-i servește de înveliș. De unde și ciara (vrajă) ca înveliș magic ce încătușează voința celui vrăjit - similar cu raportul dintre apă și cupă, de aici trăgându-se și verbul ciaiat' (a spera), adică - de a fi un potir pentru apele viitorului. Prin urmare, Ci nu e numai un sunet, ci și nume, ca element indivizibil al
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
se întîlnește cu Pinocchio, sau că este răpită de mama vitregă și pusă să muncească în slujba lui Scarlett O'Hara, sau că întîlnește în pădure un donator miraculos care se numește Vladimir Propp și care îi dăruiește un inel vrăjit, cu ajutorul căruia Scufița va descoperi [...] Aleph-ul, acel punct din care se vede tot universul..." Tentante, pasionante și foarte la îndemînă, jocurile hipertextuale nu reușesc totuși să suplinească - după cum ne demonstrează Eco - o funcție esențială a literaturii, care ne învață, în
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ale cărui taine le rămân necunoscute. Magia e un act individual al celui care posedă qualitas occulta de a-i manipula pe ceilalți angajați în scenariu. De aici mai departe naratorul însuși pare că și-a pus pe cap scufia vrăjită a magicianului, cititorul uită istoria sublimată, nu tocmai abil, în ficțiune și se lasă atras de ritualul tainic, nu lipsit de dramatism. În ce constă ritualul? De la ce tip de magie tradițională se revendică? Și, dacă arta magiei "urmează strict
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
magia mimetică". Gândirea lui, în stare de maximă concentrare, ca și gândirea poetului, se bazează pe raportul de asemănare. Bărbații angajați în scenariu sunt supuși unui proces de inițiere individuală, după care fiecare trebuia "să rămână mut", ajutat de "băutura vrăjită" preparată după "rânduiala solomoniei". Se experimentează, sub ochii lor, cu personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
caravana fantomă?” întrebară tovarășii noștri de drumeție cei mai neliniștiți. “Nu există nici un mijloc”, răspunse el. “Ea seamănă întru totul cu caravanele obișnuite, călătorii ei sînt aidoma tuturor călătorilor, și tocmai din acest motiv atîția oameni se lasă înșelați și vrăjiți”. La auzul istorisirii făcute de conducătorul caravanei noastre, unii dintre ai noștri dădeau din umeri, alții păreau speriați și se uitau mereu în zare pentru a verifica dacă se vede la orizont vreo caravană suspectă. Fac parte, bineînțeles, dintre cei
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a lungul vieți mele, și nu numai în vise. ș...ț În schimb, în reveria diurnă pe care am practicat-o cu delectare întreaga viață, aventura erotică, pregătită
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
cu o cuvertură pufoasă, în faguri, albă și ea. De jur împrejur, noptiera, un scrin, o coafeză, rafturile unei mici biblioteci purtau aceleași funte și ghirlande de trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din atlaz de un alb lucios, frunzele albicioase ale unui edelweis presat sub sticlă, pergamentul mângâios al unei cărți cuprinzând
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
legitimă a Suzannei, e fad. - Am putea face o echivalență între acest cuplu și cuplul Zerlina-Don Giovanni din opera Don Giovanni de același Mozart? - Exact! Am ajuns! Nous y sommes! Cînd Don Juan îi face declarații Zerlinei, ea e absolut vrăjită! Momentul e extraordinar! Dar intervine Masetto care strică socoteala, iar Mozart marchează momentul în care Masetto îi răspunde mormăind lui Don Juan la întrebarea dacă el e Masetto. Acest fragment îl dezvolt în Par ce fil d’Or: ceva complet
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
alte simboluri, alte idei, și pentru asta creează alte personaje. Romancierul este un nemulțumit, e un anarhist al lumii reale, și el propune o altă ordine a lumii, și această ordine se cheamă: Ion de Rebreanu, Moromeții lui Preda, Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, Ulise de Joyce, propune o lume, nu ideală, o lume posibilă încărcată, însă, de mari simboluri; propune o schematizare a existenței, o reorganizare a existenței în forme schematice, însă cu o mare capacitate de a încălca
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
lucruri deja sfârșite. sau e un gol care mă privește holbat, așa cum privesc și eu dincolo prin fonta întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul pe coapsă glezna mea te atinge de parcă ai fi o pisică apoi se
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott!“ Oh, mii de ani, vrăjiți, sub cerul plin de stele, Un cort cu pînza prinsă în ținte de lumină, Am stat. Și ne spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
vin la un an odată, și ascult... cifre. Se vorbește de miliarde. Și de drepturi de autor dintr-o lume imaginară; și de țări din nord. Eu sunt un abstract, fără nici un drept de... Și mă las în această muzică vrăjit că aparțin unei atari ligi. Îmi amintesc din poetul Ady: „să aparțin cuiva....” Și dintr-o poetă americană: „De număr, socotesc întâi poeții...” BUCAȚI DE NOAPTE Lăsând Piața Victoriei, târziu seara, merg pe „Ana Ipătescu” singur. Mă adâncesc în trecut
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
viermii care se visează fluturi. Cu limba pe aer scria Cîntecul pe care oamenii îl așteptau ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
fictive sau demult trecute în uitare. Ce se ascunde în spatele romanelor grandioase, „de largă respirație”? Cum arată arealul unui autor omniscient și din ce este compusă materia primă a aliajului său epic? Este limpede că scrierea unor romane ca Muntele vrăjit sau În căutarea timpului pierdut presupune și altceva decît niște „clipe de grație” și că explicații de tipul „mă oblig să scriu cîte două ore pe zi” (sau, variantă, nu știu cîte zeci de pagini) sună complet neconvingător pentru a
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
teafără dintr-o aventură tematică - pânda și vânătoarea -, firul roșu al relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla, un indian arabizat, zis Arămiul, de care e ca și vrăjită, de vreme ce ne aflăm în plin capitol al "narcozelor". Sayub se arată a fi meșter mai cu seamă în ritualuri de descântece de purificare, decât în performanțe erotice. Câmpurile celor doi amanți, crede autorul, erau într-o inexplicabilă vrăjmășie. îi dăm
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]