1,862 matches
-
lipitori de catîri/ cîrtitori și de soprane ciori de sinucigași frumoși/ cu craniile înflorite" (patru). Sau: ,nămolul marele și tarele trotilul virilității imunde necrofile/ se lipește de gleznele umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică lin cu trup/ cu sufletși cu versuri în zbor ușor ciudat binefăcător" (unsprezece). Spre a nu fi stînjenită cumva de tiparele vreunui artificiu, de servitutea vreunui canon, fantazarea pornește, nu o dată, de la elementele ,de jos", de la cota
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
o înclinație către expresia laconică. Lehamitea conștiinței se oglindește în versul "economic", concentrat: "fetița cu chibrituri/ suflă în punga cu aurolac// ah ce rușine exclamă limuzina/ care gonește prin zăpadă/ spre antilopele bordelului" (Fapt divers). Ori: "iarnă grea geroasă/ cîteva vrăbii se adună/ la ușa înghețată// împart cu ele/ ultimele firimituri ale pensiei" (Notiță șianuarieț). Ori: "între glorie și nimic/ exersează orchestra șoarecilor// oricum iarna mea este suportabilă" (Cadril). Suportabilă sau nu, este dramatica "iarnă a nemulțumirii noastre", atît de generalizată
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
boemei literare, pentru a face loc, în rare și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă ca frînturi de ecou necontrolat, după regulile unei bizare și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare la masa de scris, orbit de clarviziune. Pe pervazul ferestrei stau vrăbii-ngrozite. Mâzgălituri la margine de istorie 1. Tot ce avem la îndemână sunt câteva fragmente: osul maxilarului unui preistoric, un ciudat sarcasm dinspre Versailles și pintenii pierduți ai sufletului lumii. Din toate acestea urmează să creăm coeziunea - Răstorn ideea lui
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
informațiilor și cercetării privește valorile tradiționale, pe Anton Pann, care deschide perspectiva și înaintarea de la Alexandru Antemireanu la Andrei Bîrseanu, de la Caracostea și Caraman la Ion Taloș și Ioan Șerb, de la Mircea Eliade la G. Călinescu, de la Ovidiu Papadima, Gh. Vrabie la Adrian Fochi este adevărat. După cum, tot atît de adevărată este deschiderea spre studii de ultimă oră, manifestînd interes față de cîștigurile științei contemporane din studiile lui Nicolae Constantinescu, Reflexe în folclorul românesc, cu perspectiva asupra antropologiei structurale, sau orientarea spre
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o observaseși la timp, din preajma unor mese, crescînd ca un cataclism neprognozabil, urletele asiatico-balcanice ale unuia dintre maneliștii în vogă îți cutremură
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
măsură a stimula atracția în cauză): „viața adie ca o fereastră de vară/ dacă închid ochii/ aud marșul nestăvilit al florilor/ de rapiță/ din care adie surîsul/ călărețul victorios” (Ce culoare are rapița) sau: „Dinții mei sfîșie semințele serii./ O vrabie tocmai își trece țipătul/ din celălalt capăt al ploii” (Exerciții de apărare). Sau: „și iat-o, furia, năvălind/ ca o ploaie de vară/ prin orașul năucit de arome” (Cînd pîndește furia). Sau: „Strig și strigătul are gust de zăpadă” (Și
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
burse, traduceri...) și nu prea fac. Dar ce trebuie să facă scriitorul însuși pentru ca lucrurile să meargă mai bine? Simplu, să scrie folosindu-și toată libertatea și, unde e cazul, să scrie căutând să se smulgă (ca un pui de vrabie din găoacea oului) din vechiul tipar mental al cărui prizonier va fi fost până în 1989. Numai atât? Cam atât și să aibă răbdare (mai precis ar fi: Să rabde). Altfel, nimic concret nu are de întreprins?
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
cititorului, un spațiu de meditație: Suntem chit,/ William Shakespeare/ Cînd nu se va mai ști nimic/ despre tine/ Nu se va mai ști/ Nici despre mine" ( Caliban, p. 56). Sau: "Greu/ se mai ridică versul acesta:/ are motor mic/ de vrabie" ( Leonardo, p. 78). Volumul lui Ioan Morar, Nerușinarea, este un model pentru felul în care ar trebui să arate cărțile de poezie. Totul, de la așezarea în pagină și ilustrația discretă a lui Dan Ursachi, pînă la formă, calitatea hîrtiei și
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
păpădie prin irizări de ape reci prin tăceri mai grele ca lespedea pusă peste begonii să fi fost niște cuvinte-miei tăiate la gât și lăsate în praful străzii să li se scurgă lumina și viața odată cu zbenguiala fără griji a vrăbiilor și a puștanilor la canal să fi fost cuvinte-sărut cuvinte-dragoste cuvinte goale de sens pentru copiii părăsiți în supermarket când își cumpără părinți de chewing-gum și de catifea care să nu mai plece de-acasă când se crapă de ziuă
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
din cele mai tari esențe, pe care le visase că ar putea fi în pădurile din apropiere; nici vorbă de păduri prin zonă, acestea fuseseră vândute pe nimic în ultimul secol, împreună cu toată clorofila din jur, împreună cu toate cuiburile de vrăbii, nimeni nu mai știe dacă fuseseră unii spânzurați, sau dacă-și uitaseră flintele atârnate; oricum, ar trebui să mă reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă de tristețe, vulturul și, iată, muntele-i mântuit! Ferice de
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc calma solemnitate a arborilor ce se pregăteau să intre-n amurg focul verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui poate copilul desculț ce purta stranie coincidență chiar numele tău
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
și țipătul clipei lărgind depărtările și liniștea asta pe care n-o mai pot stăpâni! Desculț prin deșertul bunelor voastre intenții am ieșit în cămașa cuvintelor mele să îndur asfințitul până la capăt. PASTEL Pelerinul stă pe butuc împărțind tăcerea la vrăbii gândurile îi navighează prin vinerea bătută în cuie și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri de vrăbii, porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă petală de altele
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
ÎNCÂT Omul e atât de neștiutor, dar mai ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
sunt bucșite cu obiecte băiețești, din care identific o crăcană de praștie. Mi-amintesc senzația praștiei, strânsă în mâna stângă, cu degetele mâinii drepte înmănuncheate ca să tragă de gumă. Trăgeam cu praștia, amândoi, el mult mai bine ca mine, lovea vrabia în zbor. De când a murit, când îl văd, e întotdeauna îmbrăcat la fel, și are aceeași vârstă, vârsta când a murit. Dar pe măsură ce-au trecut anii, i-am împrumutat vocea mea de azi; în această clipă îmi vorbește
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu, voi fura liniștea din catedrale, voi amăgi câinii să nu latre cu carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
ce-și împleticea zugravii în ecranele jocurilor: nu mai avea pentru cine să urce în apartamentul rece de o săptămână, de la ultimul etaj. Noaptea se ciupea de plopi crezând că visează, ca demult, seara, în copilărie, când avea febră și vrăbiile se găseau foarte greu. Atunci, după primele două, luate cu multă ploaie, începuse deja să se simtă bine: visele dispăruseră, ea se făcuse mare, sănătoasă și fericită. Și totuși mă vedea iar cum număr, cu unghiile în tutunul din buzunare
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
gunoi, nemerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită", deși povestești cum ai învățat să dai cu pușca la vreo treisprezece ani, folosind arma scurtă și ușoară primită în dar de la colonelul Enghel și făcînd prăpăd cu ea în vrăbiile de la Balta-Albă. Mi se pare că întru atîta se cam mărginesc foile de dafin ce am putut culege în cariera mea cinegetică." în ceea ce mă privește, prețioasele foi de dafin lipsesc cu desăvîrșire, permițîndu-mi deci să mă laud cu calitatea
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
perii. A avut o dimineață intensă, sub ceața unei zile de aprilie. N-are rost să ne grăbim: Nici nu știa că este ceață când a pășit pe covorașul din fața patului. Fereastra albise și ea se simțea vioaie ca o vrabie. A alergat în bucătărie, a pus ceaiul, a prăjit șunca, i-a surâs bărbatului ei, așezându-și cu degetele delicate șuvițele de păr lucitor, ca păstăile coapte. Și cum s-a crăpat ochiul cerului, prin ceața albă, de aprilie, a
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de la câinii de companie; * dacă cumva îți trece prin cap să mănânci un sandviș în Jardin du Luxembourg, trebuie să accepți că se vor așeza pe tine, se vor găinată colorat și îți vor ciuguli din pâine zeci de porumbei, vrăbii și chiar pescăruși; vei fi însă fotografiat de un japonez surâzător; * am văzut gări (Montparnase sau St. Lazaire) care seamănă cu niste muzee de artă, un muzeu de pictură impresionista care inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
la o cafea. Aventura am ținut s-o notez, întrucât face parte dintr-o istorie literară intimă... Mai fusesem o dată aici ceva mai înainte cu Dody, prietenul meu canadian din Toronto. În ziua aceea, cu el împreună, dădusem de mâncare vrăbiilor franceze. Acestea, observ, sunt mai dolofane decât la noi, mai îndrăznețe, mai bine hrănite, desigur, și curioase, având un cârlig special la cafeneaua ilustră. Când e vreme frumoasă, de exemplu, și clienții stau pe scaune afară la măsuțele de pai
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
Assisi, prietenul înaripatelor, e în toi. Într-unul din numerele viitoare, am să citez prima frază dintr-o predică pe care Sfântul le-a ținut-o păsărelelor strânse s-o asculte pe când ciuguleau... A fost, așadar, o chestie nostimă cu vrăbiile pariziene. Dody, fiindcă afară picura, fusese de părere să ne așezăm înăuntru, dar la o măsuță cât mai lipită de geam, să simțim pulsul bulevardului, de fapt al pieții supranumită de primăria locului Piața Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
e să dea numele vreunei străzi ori piețe. PIAȚA DESCARTES - fiindcă acolo era și îngropat - i-o fi făcut să strâmbe din nas?... Prea abstract și ăsta cu metodele lui!... Văzându-ne pe fereastră rupând și înfulecând delicioasele pâinici aurii, vrăbiile se strâng în ploaia de afară pe măsuța de dincolo de geam și dau cu ciocul în el convinse că nu le separă nimic de prada râvnită. Le întind în joacă o firimitură, o dată de două ori, ca să văd că nu
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]