672 matches
-
un mare profesor doctor aici în splendoarea inegalabilă a Primei Curți. Regele dispuse aducerea doctorului, din motive lesne de închipuit. Precum bine știm, nu există rege care să nu fie bolnav copt și foarte interesat de orice fel de doftori, vraci, vrăjitori sau simpli otrăvitori de profesie. În consecință, cu puțin înainte ca bietul Verdunel să devină prânzul șobolanilor, ușa ferecată se deschise și un individ cu moacă de jefuitor de morminte, îmbrăcat însă cu haine somptuoase, îi făcu semn să
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
bateriile însă cum acesta era un concept complet necunoscut la acea vreme chiar și doctorilor regali, consecințele nu se lăsară prea mult așteptate. Prin urmare aceștia fură expediați urgent la închisoare, apoi în colonii spre a mai învăța meserie de la vraci și eventual să-și exprime talentele pe sălbatici a căror viață chiar că nu avea nici o importanță. Ce-i drept nici regele nu a urmat tratamentele propuse de Verdunel și a rămas tot restul vieții infectat cu paraziți intestinali, cu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
durerea lui sfâșietoare,... XXIII. VISURI DIONISIACE, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. VISURI DIONISIACE de Nicolaie Tony DINCĂ Muza mea cu trup superb, Poleit cu „vino-ncoace” Te iubesc ca un puștan, De nici vracii n-au ce-mi face. Când te văd încep să fierb, Mă inundă munți de ace... Nici nu știu să-ți spun ce simt- Adjectivele-s sărace. De iubirea ta sunt șerb, Faci din mine tot ce-ți place; Nurii
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
place! Zice-o poznă de proverb: Ori ai dragoste, ori pace! Când te văd venind, eu am ... Citește mai mult VISURI DIONISIACEde Nicolaie Tony DINCĂMuza mea cu trup superb,Poleit cu „vino-ncoace”Te iubesc ca un puștan,De nici vracii n-au ce-mi face.Când te văd încep să fierb,Mă inundă munți de ace...Nici nu știu să-ți spun ce simt-Adjectivele-s sărace.De iubirea ta sunt șerb,Faci din mine tot ce-ți place;Nurii, chipul, ochii
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
mai prietenoasă. Acest sentiment provine din componența familiei, celula societății. În procesul de educare a copilului există autoritatea tatălui care își îndrumă odrasla spre asprimile vieții dar și dragostea maternă. Bici și zăhărel spune o altă zicală. Au apărut astfel vracii care, alături de îndatoriri de vindecare sau măcar alinare a suferințelor fizice se ocupau și de o echilibrare a autorității conducerii prin ajutorul Divin dat de către o autoritate supremă. Autoritatea supremă, căreia i se supune și conducătorul fizic, duce în masa
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1408436537.html [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
înțelege, mai mult sau mai puțin, legile naturii și dispune în consecință. Omul nu admite însă subordonarea față de natură deși ea este evidentă și de necontestat. Vrând nevrând omul este subordonat naturii care devine astfel stăpânul „de drept” Sub persuasiunea vracilor, deveniți astăzi preoți, omul a fost obișnuit cu un conducător nepalpabil (virtual), numit Dumnezeu. Acesta, creatorul între altele și al naturii, își transmite Sfânta Voință prin casta preoțească care-l reprezintă. Totul ar rămâne acceptabil dacă Divinitatea ar fi unică
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1408436537.html [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
lăicere în preajma mesei, alții în picioare. Toți așteaptă intrarea, mai întâi a Dochiei, și apoi a regelui Decebal. Harphe, lăute, pe ici pe colo, surle cântă și dau semnalul stadiului la care se găsește sărbătoarea. Într-un grup de tineri, vraciul, un bătrân orb, ghicește fetelor în palmă. Cei din jur râd și fac haz. Pe ușa din stânga intră, abătute și obosite, Dochia și Zada. Tehomir împreună cu căpeteniile oastei le întâmpină. Scena 1. TEHOMIR Aștept de mult această clipă.Mâna ta
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_4.html [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
OȘTEAN Nu mai e cea fost, mai bine taci! Când dintr-o clipire spuneai ca după...vânt, Ce-am pățit și câte zile mai sunt ... Scena 2. DECEBAL (Intră grăbit și tulburat împreună cu Vezinas. Înlături cu voia bună! Și minciuna vracilor! Nu sunt date acestea regelui dacilor. Oh! Cum de cincizeci și atâția ani am avut numai necaz, Parte n-am avut de-o fărâmă de răgaz!? Străjeri de departe din Barodina, aman Ne-a trimis vorbă că imperatorul Traian Trece
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_4.html [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
toate sunt. DOCHIA E nimerită clipa. Pe cuvânt! ZADA Încă surlarii la ospăț nu ne cheamă, Așa că timp avem ... nu mi-e teamă ... DOCHIA Ce face temnicierul acum? ZADA ( Privind pe fereastră.). E vessel, se uită pe drum. Alături e vraciul, ghicește la toți pe rând, Așa că nici o bănuială nu le trece prin gând. DOCHIA Atunci ... fie ce o fi! ( Își aruncă pe umeri o mantie neagră.). ZADA ( Veselă. Se înveșmântă la fel.). Alături de tine, Dochia, și-n ultima zi! DOCHIA
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_2.html [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
ziua în care s-a născut În cultul nostru ortodox, Prorocul Ioan,ce-i cunoscut Că botezat-a pe Hristos. Tot în ale noastre datini Ce-s moștenite de la daci, E ziua-n care fără patimi Drăgaica,vine ca un vraci. Din cultul soarelui,ea vine Cu a iubirii sărbătoare. Noi s-o cinstim cum se cuvine Sânziana,zâna floare. Drăgaicele sunt zâne bune Ce prin păduri și câmp trăiesc, Și poartă florile în cunune, Cu ele se împodobesc. Puteri magice
DRĂGAICA-SÂNZIENELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1434720493.html [Corola-blog/BlogPost/352925_a_354254]
-
apucară de jucat. Spre-a-mpiedeca asemenea răsfăț, - Un caz, din fericire, foarte rar - Și-a pune capăt marelui dezmăț La sfatul unui înțelept de vază Fu angajat urgent un șoricar ... Pisica neagră de atunci șomează! CARACATIȚA O caracatiță se angajase S-ajute-un vraci ce folosea ventuze Spre a trata fragilele meduze Ce se doreau a fi mai musculoase. Dar din păcate au rămas mofluze Căci niște specii foarte veninoase Au încercat, pe căi cam tenebroase, Să le blocheze-accesul spre ecluze. Intervenind, mafia calabreză
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Eugen_deutsch_arca_sonete_eugen_deutsch_1376730899.html [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
descoperite pe tot globul; acea Venus- Mater era idealizată ca simbol al Fertilității: trup mare, cu forme pline, cu sâni mari optimi pentru alăptare.Dar in illo tempore, în tribalism. Femeia a ( re) decăzut ( a fost din nou stigmatizată de către vraci, șamani, apoi de preoțimea ce conlucra cu puterea, la condiția de făptură secundară.Această frustrare însoțește Femeia, chiar când ea a fost divinizată, printr-un efect pervers ( pentru psihologie e clar! ) - dincolo și dincoace de diferitele atitudini ale societății, prin
PSEUDO-ESEU: RECAPITULARE DESPRE FEMEIE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Pseudo_eseu_recapitulare_despre_femeie.html [Corola-blog/BlogPost/348168_a_349497]
-
creează dosar”. „Conform legii, acest dosar electronic face parte din sistemul informațional, adică tot ce se vehiculează în sănătate. Să refuz să mi se facă [DES] e ca și cum aș refuza să mă tratez în sistemul medical și mă duc la vraci”, mă lămurește șeful Casei. La momentul migrării datelor de la o platformă informatică la cealaltă, DES nu era parte a sistemului de sănătate, ci un soft creat de o companie privată, aflat în dezvoltare, în etapa de testare, un produs pentru
Fratele mai mare te vrea sănătos și înrolat în sistem. Cu sau fără voia ta by https://republica.ro/fratele-mai-mare-te-vrea-sanatos-si-inrolat-in-sistem-cu-sau-fara-voia-ta [Corola-blog/BlogPost/338727_a_340056]
-
vechi timpuri, a necesitat o conducere. Practic un țap ispășitor care să preia răspunderea ocolită de omul de rând. Treptat conducerea a evoluat de la masculul dominant care se bate cu pumnii în piept, la cea duală incluzând conducătorul spiritual respectiv vraciul și în final conducerea colectivă a sfatului bătrânilor. Civilizația modernă a instituit regate sau președinții, biserica și diferitele adunări parlamentare. Acestea nu sunt nicidecum un efect al civilizării. De aceea oameni aleși se reîntorc, de regulă spiritual, în epoca de
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1431161983.html [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
moarte, în viață vie! ( Fulgeră, tună și trăznește puternic. ). VEZINAS Mare îți este puterea, mania și iertarea, Slăvit zeu ce ne stăpânești zarea! De am fost nevrednici o clipă, te-ndură. Vom di de-acum înainte cu mai multă măsură. VRACIUL Nu e îmblânzit zeul, decât sacrificându-I pe toți bărbații, Sau cu dușmanii să ne avem ca frații!? Din ce rămâne, un alt neam curat va răsări Care în veci trădarea n-o va ști. TEHOMIR Înlături, altfel te sfarm
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_2_.html [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
decât sacrificându-I pe toți bărbații, Sau cu dușmanii să ne avem ca frații!? Din ce rămâne, un alt neam curat va răsări Care în veci trădarea n-o va ști. TEHOMIR Înlături, altfel te sfarm, cobe, te-ai pripit! VRACIUL De mă credeți smintit, Dac sunt și țara mi-am iubit! DOCHIA ( Tulburată se îndreaptă spre preot.). Taină îți cer! Iertare! Slăvite preot mare! VEZINAS Are de dat un sfat Domnița, marea preoteasă? Întotdeauna îndrumarea ți-a fost aleasă! DOCHIA
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_2_.html [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Firește că e. Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
că e. Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac scorburos, ba într-un vrej de iederă sălbatică. Îmi sărea înainte
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
a întors și a luat-o, încet, pe albia râului în sus, spre Cornet. Pe mine, nu știu de ce, m-a străbătut un fior. Dar mi-am revenit iute și, până să ajung acasă, uitasem totul. Când chipul răvășit al vraciului îmi revenea în minte, îl alungam în grabă, zicându-mi: „Ei, bine c-am scăpat de el. Mă înnebunise cu însurătoarea lui. Acum s-a dus, s-a isprăvit și cu povestea asta...” Așa credeam, așa nădăjduiam și îmi închipuiam
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi? vraciul Merlin, mai urât, mai înspăimântător, mai cumplit ca oricând. — Te-ai speriat? rosti Octavia, cu răsuflarea tăiată. — Mai întrebi? Nici să țip n-am fost în stare. Am rămas împietrită. Vrăjitorul părea el însuși de apă, ai fi zis un
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-am dus să-mi încropesc un culcuș. Și să aștept, să aștept... — Ce? — Iar întrebi? Ți-am mai spus o dată. Aștept să uite vraciul. Să mă uite. Aștept de o sută de ani. Părinții mi-au pierit între timp, nici n-am avut curajul să mă dezvălui lor, i-am văzut uneori cum trec pe malul râului, întristați de moarte. Nădăjduiam că, de la o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]