4,110 matches
-
pe care vrea să-l cucerească, iar și iar. Să-l surprindă. Tot așa și luna. În toate fazele împlinirii ei, în toate formele ei, unele ciudate, stranii, bolnăvicioase, vulnerabile, alteori, plină de forță, de mister, de ludic, cu o vrajă tandră, irezistibilă. Fiecare apariție cheamă alte imagini. Sînt insomniacă, noctambulă. Memoria mea a devenit lunatică. Ea este trezită de chipul lunii și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
am văzut pe cel cu care am făcut fizică, în particular, cînd m-am pregătit pentru Medicină, un fizician de mare anvergură, un om cu o cultură mare, am văzut tineri seduși. M-am simțit pe o insulă pe care vraja muzicii lui Beethoven, interpretată de Zacharias, mi-a dirijat un moment de viață. Magnetismul princiar a lui Zacharias - în dubla ipostază, de pianist și de dirijor - m-a atins. Nu sînt specialist. Interpretarea lui, în cele două roluri mai sus
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
să învăț să le mânuiesc. A durat doi ani, dar am reușit. Mișcate cu rapiditate în jurul corpului, sferele de foc descriu în noapte hieroglife aurite, iar eu cred și acum că magia lor este cea care a desfăcut cu totul vraja rea sub care căzusem în copilărie. Eram vara trecută în vizită la Tășuleasa, tabăra de voluntariat din Pasul Tihuța, când mi-am făcut numărul cu poi-urile. Spectacolul mi-a câștigat din partea maestrului Marcel Iureș titlul glumeț de „maestru shaolin”. Mihaela
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
se miște când într-o parte, când în alta. Așa că am transformat învățarea tangoului într-o provocare cu deadline; știam că era singura șansă de reușită pe care o aveam. Ușor îngrozit de perspectivă de a afla pe viu dacă vraja bunică-mii mai ținea, aveam două săptămâni la dispoziție ca să-i demonstrez, încă o dată, că se înșelase. Sau nu. Din fericire, auspiciile mi-au fost favorabile: Amalia mai învățase dansuri de societate în regim de „campanie” pentru show-ul Dansez
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
luăm o sârmă pantagruelica, iar muica mă aprobă mulțumită în vreme ce deliciosul proiectil mi se topea în gură: “Așa, mai ia una, că nu te grăbește nimeni”. Adevărul e că aș fi mâncat sarmale la nesfârșit, cred că le făcea cu vrăji și cu descântece, așa erau de bune. Noaptea târziu, când ne întorceam de la filmare, muica ne aștepta treaza, indiferent de oră, si ritualul se repetă: “Îți pusăi niște sarmale, ia și mănâncă să nu te culci cu burtă goală!” După
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
Pămîntul de sub tălpile ei, apărut în anul 2000 și aflat în traducere la Editura Polirom, este țesut, ca și celelalte romane ale sale, pe fundalul fascinant al filozofiei și mitologiei orientale, hinduse, cu largi incursiuni în magia folclorului indian, în vraja Orientului. Pe acest fundal de O mie și una de nopți, o poveste de dragoste vibrantă - integrabilă în galeria legendarilor amanți, de la Tristan și Isolda la Romeo și Julieta - plasată însă, paradoxal, în lumea cîntăreților rock. Un amalgam amețitor între
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
aveau liniștea unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență reabilitează barocul în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Horia preface o zbatere interioară în larg spațiu de gîndire. Marea, cerul, feeria solară a toamnei, pădurea, sînt tot atîtea elemente care permit fuziunea dintre vizual, auditiv, muzical, tactil, texte sprijinite pe simboluri, metafore, parabole, evenimentele purtînd aură de mister. Vraja personalității stilului este o realitate a prozelor scurte ale lui Vintilă Horia. Important este că ideile nu riscă să se dizolve în fabuloasa originalitate a imaginilor. Iar vocația rezistenței prin întoarcere la "rădăcini" face parte din dreapta judecată a valorilor promovate
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
ziua de azi. Lumea s-a săturat de apocalipsă, mizerii, sânge etc. Chiar numai faptul că se vând romane "pozitive" în asemenea tiraje, e un semn bun. învățând să descifreze semnele și să treacă prin încercări de neevitat (străbaterea deșertului, vraja iubirii, înfruntarea morții), să se bucure de prezent și în același timp să nu piardă esența, să accepte schimbarea ca pe însăși viața pământului, să se considere eroul principal al Istoriei, indiferent de ce se întâmplă în lume, să se afle
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
cenzura exercitată de sentinelele conștiinței (teoria refulării). Ar fi în stare un obervator să supună examenului obiectiv fluxul de imagini depănate pe ecranul său interior cînd doarme, dacă înainte nu s-ar smulge din succesiunea aparent haotică, adică ar întrerupe vraja visului abia trăit? Derrida susține că la această interogație un filosof ar răspunde cu un "Nu!" hotărît, ar nega că se poate dezlega taina prădat de uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
ca joc al vocii dincolo de cuvintele propriu-zise, le vom numi limbaj transrațional. Deci, limbajul transrațional este cel ce se află dincolo de limitele rațiunii. Să comparăm Zarecie - un loc transriveran, cu Zadonșcina - spațiul de dincolo de Don. Faptul că în descântece și vrăji limbajul transrațional este dominant, dislocându-l pe cel rațional, reprezintă dovada certă a neobișnuitei sale puteri asupra conștiinței și dreptului său incontestabil la existență, deopotrivă cu limbajul rațional. Însă există o cale de transformare a limbajului transrațional în unul rațional
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
ciubote), constatăm că ambele sunt dirijate de sunetul Ci. Iar dacă adunăm cuvintele care încep cu Ci: ciulok (ciorap), ciobotî (ciubote), cereviki (cizmulițe cu toc, pentru dame), ciuveak (cizme caucaziene), ciuni (opinci), ciupaki (cipici), cehol (husă) sau ceașka (ceașcă), ceara (vrajă), cean (cazan), celnok (suveică), cerep (craniu), ciahotka (tuberculoză), ciucelo (momâie, animal împăiat) - observăm că toți acești termeni converg în esența aceleiași imagini. Fie că e vorba de ciorap sau cupă, în ambele cazuri volumul unui corp (piciorul sau apa) umple
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
împăiat) - observăm că toți acești termeni converg în esența aceleiași imagini. Fie că e vorba de ciorap sau cupă, în ambele cazuri volumul unui corp (piciorul sau apa) umple golul altui corp, care-i servește de înveliș. De unde și ciara (vrajă) ca înveliș magic ce încătușează voința celui vrăjit - similar cu raportul dintre apă și cupă, de aici trăgându-se și verbul ciaiat' (a spera), adică - de a fi un potir pentru apele viitorului. Prin urmare, Ci nu e numai un
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
cine, cînd ea, înecîndu-se-n sine, se-opune dulceții adînci. V-a putut aparține. În voi și-a întors savuroasa minune. Dansați portocala. Mai caldul ținut vărsați-l din voi, ca ea, coaptă, să ardă sub cerul natal! În văpaie și vrajă miresme stîrniți! Înrudirea, tăcut, creați-o cu pura,-ndărătnica-i coajă, cu sucul ce-o umple,-n extaz să se piardă! I, 17 Jos, încîlcitul, Străbunul, izvor-rădăcină tuturor, însă nici unul să-l știe-n lumină. Coif, corn de vînătoare, bărbi pricepute
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
să rămână mut", ajutat de "băutura vrăjită" preparată după "rânduiala solomoniei". Se experimentează, sub ochii lor, cu personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Această față a lunii (1962), Ultimele seri cu Teresa (1965), Obscura poveste a verișoarei Montse (1970), Dacă îți spun că am căzut (1973), Mă voi întoarce într-o zi (1982), Ronda del Guinardo (1984), Locotenentul Bravo (1987), Amantul bilingv (1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și Juan Benet. Deținător a prestigioase distincții literare (Premiul Planeta, Premiul
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Premiul Internațional al Uniunii Latine, între altele), scriitorul catalan e mai puțin cunoscut la noi, unde i s-a tradus pînă acum o singură carte, Ultimele seri cu Teresa (Editura Eminescu, 1998, în excelenta versiune a Tudorei Șandru Mehedinți). Romanul Vraja Shanghaiului (în curs de apariție la Ed. Polirom), din care vă prezentăm azi un fragment în avanpremieră, a obținut Premiul Național al Criticii și Premiul Europa pentru literatură în 1994, iar în 2002 a fost ecranizat de regizorul Fernando Trueba
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Carte Bookarest din luna mai va avea drept invitat de onoare Spania, prilej cu care au fost invitați mai mulți scriitori spanioli, Juan Marsé a acceptat să vină la București pentru a participa la lansarea versiunii românești a romanului său,Vraja Shanghaiului. A doua zi dimineață am pornit spre Camelias cu mapa mea de desene sub braț. Doar gîndindu-mă la fata tuberculoasă și mă și simțeam abătut și febril, de parcă nu mai aveam aer și eram deja vag contaminat. Sus, pe deasupra
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
reperul lui intelectual, prietena cea mai bună, obiectul unei dorințe fizice obsedante. El o percepe și o descrie pe Shimamoto cu voluptatea și precizia expertului. Gesturile ei sunt stranii, melodramatice, adesea crude. Shimamoto e cea mai enigmatică femeie posibilă, de vraja ei simte că nu l-ar putea elibera decât moartea. Această iubire imposibilă transfigurează realitatea și revelează deșertăciunea unei existențe aparent perfecte. Mai mult decât o poveste de iubire, acest roman traduce nevoia umană de esențial, pierdut odată cu vârstele și
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
două rînduri caravana fantomă, dar că nu se lăsase înșelat. Călătorii rătăciți se înghesuiau zadarnic în jurul lui, îi zîmbeau, îl trăgeau de mînecă, încercau să-l îmbuneze, el se făcuse că nu-i vede, izbutind astfel să se ferească de vrajă și să-și continue călătoria. “După ce se putea recunoaște caravana fantomă?” întrebară tovarășii noștri de drumeție cei mai neliniștiți. “Nu există nici un mijloc”, răspunse el. “Ea seamănă întru totul cu caravanele obișnuite, călătorii ei sînt aidoma tuturor călătorilor, și tocmai
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
cît la sută din Ilia Ilici Oblomov s-a cuibărit în tine, în actele refuzate, ratate, în tăceri grele, te-a contaminat, ț-a alienat ființa, ț-a vîrît în minte și în suflet lenea. Lenea care îl farmecă cu vrăjile și cu ispitele ei pe Oblomov în lumina lumînărilor de pe scenă, în furtuna din suflet, în pacea din el. Am văzut o singură reprezentațe. A cincea. Nu știu dacă am prins toate intențile, nuanțele. Îmi place să văd un spectacol
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Constanța Buzea Și totuși, nu îndepărtez de la mine tentația, oricât de mult m-ar tulbura și m-ar strivi psihic ideea eșecului. Nu textul neapărat, ci vraja scrisului mă atrage. Și totul începe, fără să se mai termine în realitate, în momentul în care, în prezența vizibilă a martorilor și în prezența secretă a lui Dumnezeu, mă aud rostind nebunește angajamentul de a scrie. De altfel, sunt
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
decît labilă. Era în firea lucrurilor, gîndurilor și cuvintelor ca Toma Pavel să ajungă la literatură: construcție din cuvinte. Temele recurente, fortuit sau nu, sînt trei la număr: Don Juan, Fedra, Mizantropul. Don Juan e legat, în opinia eseistului, de vraja pe care o exercită propriile-i cuvinte. Care întîi pun stăpînire pe subiectul enunțiator și de abia ulterior pe un mirat ascultător, pe o semilucidă ascultătoare. Seducătorul este primul sedus de propriul discurs. Așa încît, de la un punct încolo, putem
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
de Informatică la care m-am dus și eu. Ei bine, deși n-aveam nici o legătură cu materia respectivă, plecam de acolo cu senzația că am înțeles totul. Ca mine trebuie să fi fost multă lume. - Exercita un fel de vrajă. - Nu știu dacă era numai asta. Mai târziu, la Facultatea de Litere veneau oameni din cele mai diverse categorii. A lucrat cu compozitorul Aurel Stroe, a mers la primele concerte de muzică electronică. Era pentru tot ce reprezenta viitorul. De
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]