196,978 matches
-
am lepădat pielea. Seara pe Blutgasse (Ulița sîngelui), lîngă casa unde a scris Mozart Nunta lui Figaro, intrăm într-un bistrou, bem vodkă. Adela dansează parșiv-lasciv... n-aș fi crezut. Elena trece de la plîns la rîs ca norul deasupra Stephansdomului: vrea Ribiselwein (Vin de coacăze). Teodor tace întunecat ca Părintele Serghie. Claudiu e un apaș. Bobiță mănîncă ștrudel cu mere, garnisit cu sos de vanilie ,Nu-i așa că nu sînt grăsuț?" întreabă din trei în trei minute. ,Woher kommen Sie, was
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
Un tur de forță impresionant, o atitudine exemplară a colaboratorilor noștri Elena Zottoviceanu, Ada Brumaru, Dumitru Avakian, Valentina Dediu. Au fost la zi, chiar dacă pentru asta a fost nevoie de efort susținut timp de aproape o lună, zi și noapte. Vreau să le mulțumesc din nou, aici, pentru respectul și prețuirea pe care le au față de valori, de profesiune, de revista noastră. La fiecare ediție a Festivalului am crezut că vor primi un semn și din partea organizatorilor, firesc pentru ceea ce au
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
culturii... La cîte un stop, dau cu ochii de lună. Mă și mir că o mai văd, în toată aiureala vieții mele. Sau poate ea mi se arată? Așa, într-adins, doar, doar... Ca o femeie îndrăgostită bărbatului pe care vrea să-l cucerească, iar și iar. Să-l surprindă. Tot așa și luna. În toate fazele împlinirii ei, în toate formele ei, unele ciudate, stranii, bolnăvicioase, vulnerabile, alteori, plină de forță, de mister, de ludic, cu o vrajă tandră, irezistibilă
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
rămânea decât să-mi consum, în stupefacție și melancolie, tęte-ŕ-tęte-ul meu cu el. Patru secvențe mi-au rămas din cele câteva zile în care i-am fost în preajmă. Prima. Stăm singuri la o măsuță în barul hotelului Howard Johnson. Vreau să știu cum se poate scrie atât de mult (și de bine!) într-o singură viață, aparențele omului de lume - călătorii, interviuri, petreceri cu prieteni - fiind în același timp salvate. Scriind zilnic, scriind pur și simplu zilnic. Când sunt acasă
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
el și hoț a avut loc o mică luptă, în timpul căreia pușca s-a descărcat în capul intrusului. Prin urmare, ar fi vorba mai degrabă de-un accident decât de-o execuție. Din punctul de vedere al lucrurilor pe care vreau să le discut aici, toate acestea sunt secundare. Ce mă interesează e statutul proprietății. Mai precis, dacă vocabula ,garantează", din Constituția României, are vreun conținut sau e, pur și simplu, o vorbă goală, aruncată în focul confruntărilor politice. În fine
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
reverberațiile prin care titlul intra în rezonanță, printr-o nobilă aliterație, cu admirabila poezie a lui Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia... Dar... grozăvie! Articol mic, erori mari. Inexactități, substituiri de persoane, deformări de nume, mistificări. Connaisseur sau ignorant ? Vrând să informeze asupra strălucitului precursor al esteticii informaționale, Matila Ghyka, șapoul ni-l oferă pe Matila, numele de botez, ca Mathya, iar pe Ghyka, numele de familie, ca Ghica, nesocotind faptul că ramura moldovenească a familiei, căreia îi aparținea Matila
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
o țară mică, în care autorul Alchimistului vine și cu gîndul de a face un film și de a călători incognito, în măsura posibilului și unde, romancierul n-are milioane de cititori, unul dintre admiratorii săi, persoană și personaj public, vrea să-l întîlnească și chiar să facă pe șoferul său cît stă aici. Ce își poate dori mai mult un romancier decît să aibă o asemenea experiență? Și totuși Coelho l-a refuzat pe Gigi Becali, mai și spunînd, pentru
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
desprinde din dialog nimic consistent. O singură sclipire de spirit a întrerupt monotonia. După ce a ascultat explicațiile lui T.M. despre capriciile inspirației, pe care acesta le-a ilustrat cu experimentele sale de documentare pentru Iosif și frații săi, musafirul a vrut să contribuie cu folos la discuție. El i-a recomandat gazdei un titlu de carte care ar fi putut completa bibliografia. Nu, l-a contrazis T.M., pe neașteptate vioi și dinamic. E greșit să te informezi până la epuizare, să bifezi
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
e colindat de strigoii bolii și ai disoluției. Revine aceeași momeală: iluzia că se pot arunca în brațele voioșiei, ale muzicii în acordurile lui Wagner, ale boemei. O soră, Carla, animată de cutezanța descrisă în cărțile celor doi frați, a vrut să facă în viață la fel. Venind în vecinătatea flacării a ars. Enigma sinuciderii ei îl urmărește pe T.M. El demontează mai târziu impasul Carlei, care se considera o comediantă, nu avea însă în fond vocația teatrului. Totodată nu mai
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul pe care se sprijină familia lor, temelia ei de conservare. Aceeași imputare îl va mistui pe Klaus Mann, odrasla rebelă, cu veleități de scriitor, prin urmare rival al tatălui. Ce-l preocupă pe el? ,Este îngrozitor că în
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Alexandra Olivotto Victorie! Am reușit să văd, într-un final și înainte de finalul lui 2005, O fată de milioane, peliculă desemnată de Academia Americană de Film ca fiind "a anului". O să vi-l analizez pe larg, dar înainte vreau să elaborez pe tema Clint Eastwood, poate vor fi câteva detalii pe care nu le știți. Californianul născut în 1930 nu părea să aibă nimic în comun cu lumea filmului. Cu care a avut primul contact pe când lucra ca băiat
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
semnate de Eastwood, de la primul din 1971 (Play Misty for Me, al cărui protagonist e un DJ) până la O fată de milioane. Auto-zeflemitor cum e, Eastwood se distribuie în roluri de macho al cărui statut e amenințat sau subminat, cum vreți, de o femeie. Cu alte cuvinte, iată un om care a reușit să scoată un ban cinstit dintr-un curent care i-a făcut pe mulți să se simtă amenințați. Fiindcă filmele au avut succes - și din punct de vedere
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
din existența sa, pe care memoria afectivă a autorului nu le-a înregistrat și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler a ținut cândva un jurnal propriu-zis dar nu l-a dus până la capăt și n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și totuși... Despre jurnale se pot spune multe lucruri; jurnalul poate fi, printre altele, un ,pro domo", o justificare în fața posterității, o ,magnifiere", într-un mod sau altul, a propriei imagini, sau autorul devine un actor
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
editură, în 1995, tot în traducerea lui Mihai Banciu. Volumașul - deloc peiorativă formula, întrucît e vorba de o sută și ceva de pagini de o calitate surprinzătoare! - apare în ediția italiană în 1940, deci cumva spre finalul carierei, sau dacă vreți, în plină maturitate. Autorul se exersase anterior în arta ,portretului", publicînd pe la începutul anilor '30 Portrete italiene și Portrete străine, deși e limpede că în volumul de față creionarea unor ,chipuri" e un simplu pretext pentru etalarea unor abilități care
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
seamănă uimitor de bine cu cel din Fetița cu chibrituri. E poate cel mai slab text din tot volumașul, taman pentru tezismul explicit. Chiar cu bucla epicului închisă conștiincios la final, povestirea rămîne doar la stadiul primitiv-demonstrativ. Pe scurt, dacă vreți un alt Papini decît cel ultracunoscut din dezesperantul Un om sfîrșit și din Gog (acesta din urmă pare, la recitire, naiv și mult mai puțin ,revoluționar" decît la prima degustare), volumul Chipuri de oameni, reeditat acum la Editura Leda, sub
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
umplea incinta. În fine a apărut administratorul teatrului, un bărbat care mi-a fost foarte simpatic, și s-a apropiat de mine. Am observat că era tulburat. , Suntem într-un impas, domnule V'rissimo", a spus el. ,Ambasadorul dumneavoastră nu vrea să prezideze întâlnirea." ,Perfect!" am exclamat. ,Asta înseamnă că nu vom avea prezidiu. Prefer să vorbesc fără să-mi stea cineva în spate." Bărbatul și-a consultat ceasul. ,Nouă trecute. Suntem deja în întârziere. Publicul a devenit nerăbdător. Teatrul mi
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
să-mi stea cineva în spate." Bărbatul și-a consultat ceasul. ,Nouă trecute. Suntem deja în întârziere. Publicul a devenit nerăbdător. Teatrul mi se pare un adevărat butoi de pulbere. Vă rog, dragă domnule, nu aprindeți nici un chibrit. Înțelegeți ce vreau să spun?" Am făcut din cap semn că da, dar n-am promis nimic. Ascuns după cortina cam jerpelită dintr-o parte a scenei, m-am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
am căutat-o și găsit-o pe Mafalda (soția scriitorului, n.n.) într-o lojă, așezată lângă Dona Maria Carlota. Administratorul teatrului m-a apucat de braț: ,Ce facem? Nu știu cine vă poate prezenta! E o chestiune foarte delicată, dată fiind situația... Vreau să evit orice probleme..." - ,Nu vă faceți griji", l-am liniștit eu. Am să mă prezint singur. Nu văd în teatrul acesta și nici în orașul acesta pe cineva care să mă cunoască de mai mult timp decât... mine". Omul
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Bisericii Negre. Să nu uităm că la Sibiu, în anul 1554, a apărut prima carte românească tipărită, Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța adresată judelui din Brașov, de legendarul Neacșu, de unde ar începe literatura română sau scrisul românesc. Nu vreau să șochez, dar zic. Dacă prima carte românească, tipărită la 1554, s-a nimerit să fie tocmai acel Catehism luteran, poporul român de păstori, și-așa individualist și independent din fire, n-ar fi putut deveni oare și el un
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
azi, edililor Bucureștiului contractul de privatizare semnat cu Lis. Lor n-ai ce le face, chipurile, dar Lis care a dat Bucureștiul pe mîna lor, chiar nu poate fi răspunzător pentru ceea ce a semnat? Aflăm acum că și dacă am vrea cu tot dinadinsul contractul cu Apa Nova nu poate fi reziliat din cauza a tot felul de clauze pe care Lis le-a acceptat. Nu mi se pare normal că, în timp ce nenumărați bucureșteni nu știu cum să-și mai scoată apa din case
Bucureștiul trădat de primarii săi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11265_a_12590]
-
devenită vizibilă și reflectată, a nevăzutului ireflectabil din noi", atunci ne-am lăsa cunoscuți. Și n-ar mai fi, paznica bună a multelor noastre tristeți, și trucuri, și scamatorii de duzină, pîndind dintr-un ungher de casă, dovada că nu vrem, de fapt, să ne oferim, definitiv, judecății celorlalți, să lăsăm în urmă imagini care să vieze ele, fără noi: , Cineva te-a putut vedea într-o fotografie sau într-un portret sau într-un film sau ca statuie, fie și
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
însă în mod tranșant: ,,A fost momentul să mă întreb din nou dacă întîrzierea călătoriei mele de tinerețe nu a fost o împrejurare favorabilă a destinului care m-a ajutat să fiu, în arta ce o fac, cel ce-am vrut dintotdeauna, eu însumi".
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
să ne audă, să ne accepte invitația, să ne vină în pat, să se iubească cu noi și, în cele din urmă să ne mai facă și copii. Avem vocație de Pygmalion, domnilor, sau în variantă modernă de Profesor Higgins; vrem să ne cîștigăm nemurirea nu prin pactul cu diavolul, prin intermediul limbii engleze. E și ăsta un fel de clonare, un passe par tout pentru universalitate. Procedeul e simplu cum se obișnuia pe vremuri în celulele care funcționează ilegal: Citește și
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
-l respiri e încărcat cu bioxid de carbon și dacă ești obligat să inspiri numai ce expiri mori în cele din urmă sufocat. Nu sînt niște nelegiuiți, niște descreierați, artiștii care-și uită țara și mama și limba maternă - ei vor să se salveze de la moarte. Ce altceva sînt strigătele acuzatoare ale lui Thomas Bernhard, ale Elfriedei Jelinek, ale lui Emil Cioran și ale cîtor voci care nu ajung pînă la noi și eu ce fac aici, strig pe limba mea
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum observam și altădată, poezia lui Ioan Flora se bizuie pe o postură de extrovertire. Poetul se vrea, după cum afirmă răspicat, ,din ce în ce mai în afara ființei" (Privighetori albe și goale). Aparent sătul de spectacolul interior, dezabuzat în raporturile cu sinele, e atras de spectacolul lumii, pestriț, îmbietor în varietatea sa inepuizabilă, ambiguu în semnificațiile sale, pe nervura unei pronunțate psihologii
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]