81 matches
-
de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și poate să ardă ca
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Internetul_suportul_spiritului_uman_interviu_al_florin_tene_1326289831.html [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]
-
mi s-a prins sufletul. Si, da! Am smuls iarba rea a amintirii, am primenit locul. De aici, de dincolo de văzduhul mirării, respir în prezența clipei înfipte în carnea adevărului. Am întins uitarea, așternut peste urmele fulgerelor care mi-au vremuit renașterile. Am traversat cataclisme, am trecut dincolo de dor. Să nu mă mai cauți! Nu mă mai poti vedea. Doar iubirea mai poate pătrunde peste acest înveliș încarnat în suflul întâmpinărilor. (25 martie 2016) Referință Bibliografică: Interdicție / Iulia Dragomir : Confluențe Literare
INTERDICȚIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1458916785.html [Corola-blog/BlogPost/378544_a_379873]
-
Galați a împlitit șase decenii de viață, adică a ajuns la vârsta deplinei maturități de creație. Și eu care o credeam tot adolescență, tot cu codite și cu ghiozdanul în spate măsurând calea până la școala din colț! Trece vremea, Cezarină, vremuiește, cum spunea magul de la Păltiniș, dar nu trebuie să ne întristam, câtă vreme sufletul ți-a rămas tot adolescentin, tot frânc, tot plin de candori și de osârdii mandolinare. Cartea despre care mi-am propus să vorbesc în aceste rânduri
MICRO RECENZIE, (PROF.DR. IONEL NECULA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Despre_cezarina_adamescu_micro_recenzi_cezarina_adamescu_1343191283.html [Corola-blog/BlogPost/355106_a_356435]
-
jaruri stinsu-s-a cenușă? asta știu doar domnii cei de ceară cei cu sufletul făr' de ferești ori ușă: l-au strivit - gonit din casă și din fire de-și lăsă și cer și soare-n părăsire... *** VREMURI FĂRĂ CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Vremuri_fara_ceas.html [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
care tresaltă-n unduiri călătoare, topindu-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
dezvolta”. - “Nu se știe ce soartă vor avea cărțile celor ce dau din coate și care se laudă că sunt în vârful ierarhiei...fiindcă așa cum spunea Adrian Mariano: ”Succesul literar este imprevizibil, efemer, și deci relativ prin definiție”. “Vremea va vremui prin Judecată, ce am scris și, Dumnezeu” ... Nu apreciez pe acei scriitori care se izolează în turnul lor de fildeș. Aceștia sunt marii egoiști și egocentriști. Se cred mari, dar în perspectiva timpului s-ar putea să piardă. E bine
O LACRIMĂ DE SEFIR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/O_lacrima_de_sefir.html [Corola-blog/BlogPost/369270_a_370599]
-
Baciu, publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. PORTRET SENTIMENTAL NICOLAE (CUCU) URECHE Undeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul criptic al lucrărilor sale de ceramică, își vremuiește destinul Nicolae Cucu (Ureche), nepotul popii Nae, din Cicăneștii Argeșului. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfințenie, maestrul deși ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-și hrănește inteligența nativă cu harul artistic specific celor aleși
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
studia artele plastice. Continuă liceul în Cetatea Băniei, apoi ... Citește mai mult PORTRET SENTIMENTALNICOLAE (CUCU) URECHEUndeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul criptic al lucrărilor sale de ceramică, își vremuiește destinul Nicolae Cucu (Ureche), nepotul popii Nae, din Cicăneștii Argeșului. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfințenie, maestrul deși ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-și hrănește inteligența nativă cu harul artistic specific celor aleși
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
româna, tradițiile, istoria sunt componente extrem de importante în viața omului, astfel timpul fiind descris în modul următor: „Năluci sunt serile de-atunci./ Azi stăm la sobă, lângă prunci./ Spunem povești cu zmei și zâne./ Ne par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și făceam nunți/ Și ne-nmormântam bătrânii/ După datini, ca străbunii,/ Apărându-ne cu câinii, Ne-adormiți în fața stânii.” (Baladă despre limba română). Dan
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
acele semne de rău prevestitoare : “cine va mai asculta cântece și gânduri sub soare când nimeni nu știe să citească și scrisul pe piatră costă cât un ciubăr de iască?” Își ziceau ieșind dintr-o grotă anostă... Vremurile se rostogoleau vremuind generații și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, menestreli de prin toate castelele Europei și prelații încălzeau saloanele cu incertitudini și dramă: “cine va mai asculta cântecele noastre sub fonta solară și astre când puțini știu să citească iar
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1494777663.html [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
will be here, and surely We and silence will be one. Days of waiting Blossomed tree line There's no greater joy than Mother coming Like a shadow, to her son. [4] UN TIMP S-așterne timpul peste timp Clepsidra vremuiește veacul Pribeag prin tinerețe trec Și dau tribut acestei îndrăzneli. Cu mâna stângă te cuprind Cu dreapta semne fac la îngeri Și-n amintire-mi rămâi precum catifeaua unui vis în agonie. Sunt strigatul din coaja Unui copac Și obosit
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Walter_chiurlea_poeme_bilingve_i_walter_chiurlea_1332491625.html [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
Carpați *** Cât despre grâi, măi grăitoare decât orice argumentație mi se pare poezia lui George Coșbuc: Graiul neamului „Fie-a voastră-ntreaga țară, Si de cereți, va mai dăm, Numai dați-ne voi graiul Neamului și se sculară Să ne vremuiască traiul Câți dușmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutați strămoșii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Si de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_straiul_si_elena_armenescu_1377829515.html [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
celor aflați în suferință. Și Programatorul, jucându-se cu sine și cu destinele altora, își găsește un loc în simeza chipurilor îndrăgite de mine! Mă-nnobilez creionând Șoimul ce poartă în zboru-i tot dorul meu de român și mândria că vremuiesc pe-acest pământ... Mă opresc pentru o clipă, respir, apoi, ridicând tonul, completez: -M-așteaptă flămânzii, însetații, nesățioșii mei! Ce crezi?! Se așterne între noi tăcerea. Parc-aș vrea să lărgesc sfera explicațiilor. Mi-e jenă. O cunosc demult, nu?! N-
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1442726859.html [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
româna, tradițiile, istoria sunt componente extrem de importante în viața omului, astfel timpul fiind descris în modul următor: „Năluci sunt serile de-atunci./ Azi stăm la sobă, lângă prunci./ Spunem povești cu zmei și zâne./ Ne par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și făceam nunți/ Și ne-nmormântam bătrânii/ După datini, ca străbunii,/ Apărându-ne cu câinii, Ne-adormiți în fața stânii.” (Baladă despre limba română). Dan
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1491277087.html [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MĂ ODIHNESC... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 25 Noiembrie 2011 Se-aude vremea vremuind cum vine, Adăpostit sub umbra unui dor Mă odihnesc gândindu-mă la tine, Cum se-odihneșe pasărea în zbor. Ca un drumeț flămând fără merinde, E sufletul din mine când te chem, Ce liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_odihnesc_.html [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
te chem, Ce liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te scrie în poem. Cuvintele vin unul după altul, Ți-aduci aminte, raiul meu promis, Cât de aproape cobora înaltul, Cât de frumoși ne înălțam în Vis? Se-aude vremea vremuind cum vine, Nimicurile ei nu mă mai dor, Mă odihnesc adăpostit în tine Cum se-odihnește vulturul în zbor... Referință Bibliografică: Mă odihnesc... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_odihnesc_.html [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului PORTRET SENTIMENTAL NICOLAE (CUCU) URECHE Undeva, în intimitatea orașului Curtea de Argeș, picurându-și viața în caricaturile zilnice din cotidianul „Argeș Expres”, ori în frumosul criptic al lucrărilor sale de ceramică, își vremuiește destinul Nicolae Cucu (Ureche), nepotul popii Nae, din Cicăneștii Argeșului. Fire hazlie, cu inima cât duminicile noastre de sfințenie, maestrul deși ajuns la deplina maturitate, pare un copil teribil ce-și hrănește inteligența nativă cu harul artistic specific celor aleși
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Portret_sentimental.html [Corola-blog/BlogPost/357842_a_359171]
-
primăvară ,,Mărțișorul,, iar primește! Uite-așa este făcută: Gingășii,iubire,dor și n-avem nici-o dispută cu ce-i dat de Creator. Draga Evă-i mulțumită, soțul,n-a rămas dator! E atât de fericită... Și cadou... și ,,mărțișor,, ... ,,Babele,, să vremuiască. Pe ,, opt,, vine ,,rândul,, iar! Eva vrea ca să primească mărțișor suplimentar! Mățișorul,Mărțișorul căutat la lucrătură care liniștește amorul dar,mai cere înc-o tură! Pe stradă,la coafor, ele tot vorbesc într-una, cine,când,ce mărțișor a primit și
MĂRȚIȘOR de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1456925195.html [Corola-blog/BlogPost/352633_a_353962]
-
colțuri are-o stea Când toamna-i ceartă și-i lasă dezgoliți. * S-au bucurat când vara a venit Și-a înmugurit iubiri de peste an, Cu frunze-au plâns nefericirea-n van Când iarna zurgălăii și-a pornit! * Dar vremea vremuiește nu stă-n loc Toate cursul lor firesc urmează * Noi nu mai știm iubirii să-i facem loc În inimi ce de ură sângerează * Și chiar de s-ar aprinde iar un foc Magia ei în ochii stinși nu mai
NU MAI ȘTIM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1422293807.html [Corola-blog/BlogPost/382023_a_383352]
-
multiple activități culturale și cu cartea, în colaborare cu alte organizații de profil. Dar acest fapt cere pasiune... Încă există între colegi o râcă ne productivă. Nu înseamnă că dând din coate poți ajunge în vârful ierarhiei. Numai vremea va vremui prin judecată ce am scris, și Dumnezeu. Există o mișcare secretă a cărților pe raftul biblioteci. Ce este azi în primul rând, mâine poate ajunge pe rândul doi sau trei.Zaharia Stancu, Beniuc, Veronica Porumbacu , Martia Banuș, aveau cărțile pe
FRUMOSUL PURIFICĂ, DESCĂTUŞEAZĂ. CHIAR ŞI ATUNCI CÂND ESTE UN STRIGĂT DE DISPERARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Frumosul_purifica_descatuseaza_chiar_si_atunci_cand_este_un_strigat_de_disperare.html [Corola-blog/BlogPost/355349_a_356678]
-
-ți și haina friguroasă! Că-ndată iarna se așterne Peste-ale tale brațe terne, Iar vântul fluieră-n ogradă De parcă are chef de sfadă! Te du spre alte zări cu soare Să joci cu alte ursitoare Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor îngerească, Să uiți de ale tale friguri Și de tăcerea de sub muguri. Să uiți de cerul fără stele, De bruma gândurilor mele Și roua razelor
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1480449678.html [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]
-
o povară ontologică, o boală congenitală, tradusă prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este și dansul de nuntă și mătcile nu știu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămașă de zale zornăitoare “.( Vremuiește vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de ași exprima bucuria, un fel de voluptate dureroasă. Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape delirantă a simțurilor, autaorea se înalță în zonele oculte ale spiritului
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Metafora_ca_mod_de_exprimare_a_vibratiilor_eului_la_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
un alt contur, m-a cucerit Cetatea care-a chemat și chiamă istoria sub clopote de azur. Ce-a fost sortit în noi încet se-mparte ca liedul în orgi monumentale; doar turlele, din istorie, vin albe ca din carte vremuind pe Someș povești curgând la vale. Bat clopotele din ceață, vin parcă de departe; agit poeme prin redacții, vizionar... închid orașul-n suflet ca pe un vers în carte, cu vete-n alb, crucificate doruri pe cerul clar. Bibliotecile sunt temple
DIN STAMPE, CLUJUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Din_stampe_clujul_al_florin_tene_1357742088.html [Corola-blog/BlogPost/341714_a_343043]
-
Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția noastră. Uitată de lume, de soartă, de oricine, / Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbește /Obrajii supți de vremea care vremuiește, / În colț de stradă, să o miluiască, n-are cine... Și se cufundă-nfrigurată, mai departe, / Până la ultimul chibrit, până la moarte...” În general, poezia doamnei Coca Ecaterina Soare are un caracter realist-existențial. Pare a fi o permanentă meditație asupra relației sale
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475703204.html [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
122 din 02 mai 2011 Toate Articolele Autorului Poetul Crucii, Virgil Mateiaș s-a prelins în lumina unui farmec cu versul său divin, în care slovele ne sorb haric din limpezimea bucuriei. Foșnirea Izvorului din Rana lui Iisus deschisă, se vremuiește-n împliniri ca o holdă de dorinți. În sufletul său viu, cerul s-a ascuns pe o pajiște de dor, înmiresmată de Florile Primăverii. Împejmuit de taină, nădejdea i-a-nflorit în patima credinței. Peste pomii înfloriți inima i se
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]