81 matches
-
mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// și nu-i nimic străin - a"mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
a trăit dintotdeauna sub semnul eternității. Ambele idei sînt urmărite de Noica în scrieri mai vechi sau mai noi (de la învățăturile lui Neagoe, prin Cantemir la Blaga) sau în ziceri populare (cum ar fi " Ceasul umblă, lovește, și vremea stă, vremuiește" sau " Unde e multă minte, e și prostie multă") și în legende de felul celor culese de Tudor Pamfile. Demonstrației nu i se poate reproșa decît foarte îngusta bază "documentară". Se pot găsi oricînd texte sau expresii potrivnice. Dar e
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// Și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
care tresaltă-n unduiri călătoare, topindu-ne, disipindu-ne, risipindu-ne în magma lui. Și-n „gelatina” Timpului, în nobila familie a marelui-cosmos, consemnăm prezența unui „străin de unu / un străin al unului...” Un „călător prin cuvinte...” În acest mod „se vremuiește” trecerea. Într-acest mod „se arcuiește” amintirea. Iar, Tu, Nichita, rămâi „nervura frunzelor”, triumfând în eternul saltului în timp, pentru a-ți auzi șoapta: „Mi se nălucește câteodată / întregul cerului ocean. / Corăbiile stelelor / sunt scufundate. / Lumina-mi pare câteodată / catarg
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
pe la Fântâna Moșneagului și după alte câteva minute oprea la poarta lui Victor Olaru. Era sâmbătă după-amiază și În timp ce gospodina casei scotea din cuptor plăcinte moldovenești și cozonaci, Victor Olaru urca păpușoi În pod. Câte o jumătate de sac, vremea vremuind transformase falnicul jandarm de altădată Într un moșneguț vânjos dar slăbit și complet albit de timp și necazuri, de gânduri și ... „mama lor de comuniști!”. Cei doi bătrâni s-au oprit din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trebui să mai facă drumul la târg. Pâcule, dacă dă Dumnezeu vreme bună și pe noi ne ține sănătoși, în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru. Gândește-te, Dumitre, că acușica începe să vremuiască și va trebui să așteptăm omătul, că altfel nu prea poți ieși la șleau. Până a începe să vremuiască avem destul timp ca să terminăm cu grâul, Pâcule. Dacă tu spui așa, așa să fie. N-am să mă încontrez acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în vreo zece drumuri am mântuit de cărat grâul - a apreciat situația moș Dumitru. Gândește-te, Dumitre, că acușica începe să vremuiască și va trebui să așteptăm omătul, că altfel nu prea poți ieși la șleau. Până a începe să vremuiască avem destul timp ca să terminăm cu grâul, Pâcule. Dacă tu spui așa, așa să fie. N-am să mă încontrez acum cu tine pentru un lucru de nimica. La bună vedere, Dumitre! Mergi sănătos, Pâcule, și nu uita că ești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Brăduț... Poate de-asta mi-ar fi plăcut să trăiesc într-un sat anistoric. Poate de-asta știu pe de rost sfîrșitul basmului eminescian, Făt-Frumos din lacrimă ("iar dac'ar fi adevărat ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c'or fi trăind și astăzi") și-l îngîn ca pe-o rugăciune a inimii. Mi-ar fi plăcut să duc o viață simplă, cu "munci și zile" care liniștesc, odihnesc mintea; o viață unde boala-i nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă, vremuiește". Afară-i toamnă intens-arămie, ca părul lui Șichy. Zburlit, parcă, de grija că a întîrziat la studio: "Vai, ce tîrziu e! Pleeec!" Ce diferită de mine este, prin vîrsta ei! Am altă experiență, îi vorbesc despre o experiență pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
româna, tradițiile, istoria sunt componente extrem de importante în viața omului, astfel timpul fiind descris în modul următor: „Năluci sunt serile de-atunci./ Azi stăm la sobă, lângă prunci./ Spunem povești cu zmei și zâne./ Ne par acele vremi bătrâne...” (Vremea vremuie pe noi...). Iar despre datini Domnia Sa spune: „Trăiam prin munți, cu toți desculți/ Și creșteam oi și făceam nunți/ Și ne-nmormântam bătrânii/ După datini, ca străbunii,/ Apărându-ne cu câinii, Ne-adormiți în fața stânii.” (Baladă despre limba română). Dan
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
122 din 02 mai 2011 Toate Articolele Autorului Poetul Crucii, Virgil Mateiaș s-a prelins în lumina unui farmec cu versul său divin, în care slovele ne sorb haric din limpezimea bucuriei. Foșnirea Izvorului din Rana lui Iisus deschisă, se vremuiește-n împliniri ca o holdă de dorinți. În sufletul său viu, cerul s-a ascuns pe o pajiște de dor, înmiresmată de Florile Primăverii. Împejmuit de taină, nădejdea i-a-nflorit în patima credinței. Peste pomii înfloriți inima i se
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția noastră. Uitată de lume, de soartă, de oricine, / Ar mai trece pe stradă, când viscolul izbește /Obrajii supți de vremea care vremuiește, / În colț de stradă, să o miluiască, n-are cine... Și se cufundă-nfrigurată, mai departe, / Până la ultimul chibrit, până la moarte...” În general, poezia doamnei Coca Ecaterina Soare are un caracter realist-existențial. Pare a fi o permanentă meditație asupra relației sale
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
o povară ontologică, o boală congenitală, tradusă prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este și dansul de nuntă și mătcile nu știu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămașă de zale zornăitoare “.( Vremuiește vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de ași exprima bucuria, un fel de voluptate dureroasă. Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape delirantă a simțurilor, autaorea se înalță în zonele oculte ale spiritului
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și poate să ardă ca
INTERNETUL, SUPORTUL SPIRITULUI UMAN-INTERVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361920_a_363249]
-
will be here, and surely We and silence will be one. Days of waiting Blossomed tree line There's no greater joy than Mother coming Like a shadow, to her son. [4] UN TIMP S-așterne timpul peste timp Clepsidra vremuiește veacul Pribeag prin tinerețe trec Și dau tribut acestei îndrăzneli. Cu mâna stângă te cuprind Cu dreapta semne fac la îngeri Și-n amintire-mi rămâi precum catifeaua unui vis în agonie. Sunt strigatul din coaja Unui copac Și obosit
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
de a prezenta opera în formare. Astfel, aceasta (poeta) își extinde spațiul de manifestare prin varietatea formelor stilistice folosite, prin viziunea esențial nouă, asumată și exprimată ca atare. „Aripi grele de păsări moarte // izbesc veșmântul arămiu din cetate. // Vechi rădăcini vremuiesc cenușă, // muntele tace, // icoanei de piatră îi cade ispită.” ( În fața morții). Perisabilitatea accentuată, vârstele care iși anunță chemările tulburi... măresc starea de angoasă care e gata să ucidă orice urmă de speranță. Lepădându-se de „straiul” greu al orgoliului, poeta
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
celor aflați în suferință. Și Programatorul, jucându-se cu sine și cu destinele altora, își găsește un loc în simeza chipurilor îndrăgite de mine! Mă-nnobilez creionând Șoimul ce poartă în zboru-i tot dorul meu de român și mândria că vremuiesc pe-acest pământ... Mă opresc pentru o clipă, respir, apoi, ridicând tonul, completez: -M-așteaptă flămânzii, însetații, nesățioșii mei! Ce crezi?! Se așterne între noi tăcerea. Parc-aș vrea să lărgesc sfera explicațiilor. Mi-e jenă. O cunosc demult, nu?! N-
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MĂ ODIHNESC... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 330 din 26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 25 Noiembrie 2011 Se-aude vremea vremuind cum vine, Adăpostit sub umbra unui dor Mă odihnesc gândindu-mă la tine, Cum se-odihneșe pasărea în zbor. Ca un drumeț flămând fără merinde, E sufletul din mine când te chem, Ce liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
te chem, Ce liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te scrie în poem. Cuvintele vin unul după altul, Ți-aduci aminte, raiul meu promis, Cât de aproape cobora înaltul, Cât de frumoși ne înălțam în Vis? Se-aude vremea vremuind cum vine, Nimicurile ei nu mă mai dor, Mă odihnesc adăpostit în tine Cum se-odihnește vulturul în zbor... Referință Bibliografică: Mă odihnesc... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
din multele care se succed în viața agitată a metropolelor ce se căznesc să domine și să supună natura. Iarna e așezată, stabilă, durabilă. Nimic nu o grăbește și nici n-o lichidează. Se instalează statornic și - cerne. Domol sau vremuind avan. Există un respect reciproc între anotimp și om: e vremea cînd gospodarul are cămara plină, nutreț destul și lemne suficiente pînă-n primăvară. Îi e destul să facă o pîrtie prin ogradă pînă la acareturi. În rest, se odihnește pe
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
cînd gospodarul are cămara plină, nutreț destul și lemne suficiente pînă-n primăvară. Îi e destul să facă o pîrtie prin ogradă pînă la acareturi. În rest, se odihnește pe cuptor. Femeia mai robotește la război și mai cîrpește lucrurile. Vremea vremuiește fără să-l încurce pe om și omului nu-i trece nicicum prin cap că ar trebui s-o aservească. În acest climat, metafora, ce părea tocită, își recapătă toată forța originară - zăpada este mai mult ca sigur cernută printr-
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
de apariția scrisului, / acele semen prevestitoare de rău/” cine va mai asculta cântecele și gândurile noastre/ când nimeni nu știe să citească/și scrisul pe piatră costă/ cât un cibăr de iască?”/ își ziceau ieșind din grote ... Vremurile se rostogoleau vremuind generații/ și Gutenberg a înfipt un spin de teamă, /menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:/ ”cine va mai asculta/cântecele noastre/ când puțini știu să citească/iar cartea e scumpă/și poate să ardă ca
INTERNETUL, SUPORT AL SPIRITULUI UMAN-NTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351233_a_352562]
-
multiple activități culturale și cu cartea, în colaborare cu alte organizații de profil. Dar acest fapt cere pasiune... Încă există între colegi o râcă ne productivă. Nu înseamnă că dând din coate poți ajunge în vârful ierarhiei. Numai vremea va vremui prin judecată ce am scris, și Dumnezeu. Există o mișcare secretă a cărților pe raftul biblioteci. Ce este azi în primul rând, mâine poate ajunge pe rândul doi sau trei.Zaharia Stancu, Beniuc, Veronica Porumbacu , Martia Banuș, aveau cărțile pe
FRUMOSUL PURIFICĂ, DESCĂTUŞEAZĂ. CHIAR ŞI ATUNCI CÂND ESTE UN STRIGĂT DE DISPERARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355349_a_356678]
-
Galați a împlitit șase decenii de viață, adică a ajuns la vârsta deplinei maturități de creație. Și eu care o credeam tot adolescență, tot cu codite și cu ghiozdanul în spate măsurând calea până la școala din colț! Trece vremea, Cezarină, vremuiește, cum spunea magul de la Păltiniș, dar nu trebuie să ne întristam, câtă vreme sufletul ți-a rămas tot adolescentin, tot frânc, tot plin de candori și de osârdii mandolinare. Cartea despre care mi-am propus să vorbesc în aceste rânduri
MICRO RECENZIE, (PROF.DR. IONEL NECULA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355106_a_356435]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FULGER ALBASTRU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum iarna cade peste un tărâm cețos, planetele ca niște solzi de pește străluce în sânge și ne pătrunde-n os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați
FULGER ALBASTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346245_a_347574]