KorAP: Find »[drukola/base=vremuire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 >

26 matches

Corola-blog/BlogPost/341146_a_342475

A mai fost și înainte Când eram copii cuminți Și sub ea atunci fierbinte Ne visam să fim părinți... „Bunicim” și vremea trece Precum umbra de sub nori, Ploaia asta-i mult mai rece Și ursuză uneori Ca ea suntem câteodată, Vremuirea e de vină, Ploaie-dragoste curată, Plouă-n suflet cu lumină... Referință Bibliografică: Plouă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea

PLOUĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/vhioywclgs_1412354570.html [Corola-blog/BlogPost/341146_a_342475]
Corola-blog/BlogPost/343470_a_344799

spațiului culturii române După un an bogat în activități culturale, iată, Filiala Banat Timișoara a Ligii Scriitorilor Români publică Anuarul nr.3, motiv de bilanț și de jalonare a unui areal cultural ce trebuie să devină mărturisitor peste timp și vremuiri. Nu ar fi fost posibil acest demers dacă în fruntea Filialei nu s-ar fi aflat un om dăruit promovării culturii noastre cum este profesoara Doina Drăgan, având alături pe mai tânăra colegă Andreia-Elena Anucuța. Reușita nu ar fi fost

ANUARUL FILIALEI BANAT-TIMIŞOARA A LŞIGII SCRIITORILOR- BORNĂ DE GRANIŢĂ A SPAŢIULUI CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Anuarul_filialei_banat_timisoara_a_lsi_al_florin_tene_1357828454.html [Corola-blog/BlogPost/343470_a_344799]
Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185

memoria vetrei - / atotputernica, iluminata sămânță în matricea primară,/ din miezul de foc al gliei - / ochi vast deschis al generațiilor/ liber se înrădăcinează în veșnicii.” Ființă este așadar a locului (e topofanică), nu a vremii, care nu e defel statornicie, ci vremuire. De aceea ființă se poate numi la români - căci preia, din averea timpului, tocmai devenirea - „fire”(„firea” iar nu neapărat „natură”), sau mai bine, cum o concepe și o transcrie Râul Constantinescu „fiire” (tot astfel va tâlmaci ființă heideggeriană și

ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1425016746.html [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472

dezlege Reginei nodul Khayi. Fu Khaya ce blestemul din chingile arșiței l-a-nnourat spre voalul de nuntă al Domniței. Adus a fost zugravul, sfânt mag dintr-o pecerskă, cel știutor legării gurii de lup în frescă și-a tot ce-i vremuire, chiar morții sub danteluri, că se-mblânzea vecia-n descântec de boieluri. „Cum să spălăm blestemul crescut pe noi, din pântec?” „Cărarea cea mai scurtă? Iubiți și veți fi cântec!” „Deci știi a șterge morții pecetea cu penelul?” „Cel ce

POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/dumitru_ichim_1496148190.html [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781

primirea în Asociația Culturală „Mileniul 3”): Vă mulțumesc că ați transformat o zi de sâmbătă banală, într-o sărbătoare dedicată sprijinirii culturii române, cunoașterii valorilor ei contemporane. Acum, aici ați deschis porțile cenaclului Mileniul 3 din Roșiorii de Vede, spre vremuirea truditorilor scrisului până în mijlocul Câmpiei Bărăganului, la intersecția drumurilor ce leagă Occidentul și nordul, de Orient, cu municipul Slobozia. Acest act de cultură sper să fie începutul unor colaborări fructuoase între adevărații reprezentanți ai culturii roșiorene și cei din alte

SLOBOZI SĂ CONTINUĂM „DRUMUL CĂRŢII” INIŢIAT DE GRUP MEDIA SINGUR de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugenia_dumitriu_1401325401.html [Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781]
Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793

s-a născut în 1910, septembrie, două zeci și nouă când iarba din Vața de Sus prindea viață sub rouă. Era mare bucuria părinților Iosif și Creștina că Dumnezeu le-a dat pe Zian să le fie neamului lor peste vremuiri tulpina. Botezat Zian nume predestinat, de la Sânzian, Ziua nașterii Sfântului Ioan Botezător sărbătorită în iunie 24, în fiecare an, simbol al încreștinării întregului popor. La Bujoara pe un deal copilul tăcând descoperea lumea, sfredelind-o cu-n gând: să înțeleagă

DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_golgotei_spre_sfintenie.html [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239

I: Am tot mai mult certitudinea / - potrivit cohortelor de triluitori ai puterii - / că trăiesc bine / și democratic-profund, / în auriculul stâng / al păsării-reptilă - ce-a botezat / cu numele ei / feciorelnic și elansat, / un tip nou de stat reformat / și o imperioasă / vremuire de aur: / Era-Arheopterix ... Lucid, mai pot să / radiografiez / și-un sentiment-Arheopterix, / și-un violet neuron triluitor, / de superbă pasăre a democrației - / reîntruchipare / a bacovianului „gol istoric“; / e-o pasăre / cu sânge - când rece, când cald - / în funcție de roza-stindard, / dar și-nțepenită - cât

NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie by http://confluente.ro/Nelinistea_rostirii_de_sine_ion_pachia_tatomirescu_elegii_din_era_arheopterix_editura_dacia_xxi_cluj_napoca_2011_cron.html [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
Corola-blog/BlogPost/367842_a_369171

Acasa > Poeme > Devotament > A PRIORI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ți-ai lăsat visele să crească pe ramul primăvăratecei vremuiri așteptănd înflorirea găndului meu. Sub corola lor nu va strabate durerea, întunecarea sau tumultoasa frică! Tu contur - eu culoare, tu crez - eu zbor, în mugurele apropierii noastre! Referință Bibliografică: A priori / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519

A PRIORI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1425056330.html [Corola-blog/BlogPost/367842_a_369171]
Corola-blog/BlogPost/356972_a_358301

Din lună, de la soare și din stele Izvoare de lumină vin și vin. Din an în an era tot mai puțină, Și sufletul tot cald și neschimbat. Dureri sau bucurii puteau să vină, În mers grăbit, cu pasul furișat. Asprimea vremuirilor în goană Obrazul îl brăzdară nemilos, Din trudnicia vieții o icoană, Iluminarea chipului pios. În zumzetul de harnică stupină Tăcute veșniciile se scurg. Cu fața gânditoare și senină Întruchipa un alter demiurg. Parfumul concentrat de melifere Cărat cu hărnicie strop

ICOANE VECHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Icoane_vechi.html [Corola-blog/BlogPost/356972_a_358301]
Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265

un oraș-davă din Dacia Răsăriteana - provincia Moldadava > Moldova -, Adjud (adică „al dreptei judecați“), ființează de-o bună vreme două reviste de cultură / literatura - una online, cealaltă pe „suport clasic de hartie“ -, Armonii culturale și Contraatac, putându-se aduce mărturie peste vremuiri nu numai asupra respirației lor ozonat-naționale / europene, ci și despre unitatea trigonometrica existența între „geo-sosinus“ ( synus de alfa“. Pentru că, deși merge - în cireșar, 2013 - doar pe-al treilea an, „revista universală de atitudine și creație“, Armonii culturale, deja a început

ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_zece_ion_pachia_tatomirescu_1372610690.html [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814

unui "intermediar", Mesia, care va veni între oameni să distrugă răul, la M. Eminescu accentul se mută pe existența unor virtuali "eroi" (cezari, prinți, regi) care pleacă în căutarea inițierii în tainele lumii: o lume lăsată (prin retragerea zeului) în "vremuire". Ei nu mai așteaptă sfârșitul apocaliptic, ci ies în calea lui provocând, încercând să smulgă revelația, "cifrul" întocmelii celei rele, pentru a o corija: "La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină-ncinse; L-a Lui

[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970

Vâlcii, Bul. Tudor Vladimirescu nr.33, oraș unde se și tipărea. Numerele 2-3 purtau pe copertă fotografia bisericii Sf. Dumitru (Suceava, ctitorie a lui Petru Rareș, zidită în 1534-1535 și se deschidea cu „Victoriei noastre - închinare”: „În cumplita răzbubuire a vremuirii care, cu trupul, ne-a dislocat până la sute de kilometri, în aceste ceasuri ale răstignirii, când duioasa emblemă „Bu-co-vina” se nimbează cu urcarea unei noi Golgote și când până și Candela veșnic de la Putna, înfiorată, își tremură sfântul ei sâmbure

BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
1944 revista apare la Râmnicul Vâlcea (se pare, un număr) * Întradevăr, revista Fond și formă nr.2, Anul II, 1944, apare la Râmnicul Vâlcea, str, Bulevardul Tudor Vladimirescu nr.33, Tipografia Gutenberg. Iată cuvântul de început: „În atâta vitregie a vremuirii, revista Fond și formă, și dânsa destul de vânzolită, a izbutit totuși să se reorganizeze în așa fel, cât să-și poată continua drumul. Fie chiar cu riscul unei devieri din programul ei propriu. Deviere impusă de aceeași bântuire a vremii

BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
și revista Fond și formă, menită, pe de o parte, pentru critică generală și specială, iar pe de altă parte pentru specificul și pitorescul limbii. De astă dată revista apare, după cum recunoaște, cu o deviere de program, impusă de „vitregia vremuirii”, întrucât se cer salvate de cine știe ce alte bântuiri anumite documente unice ale vremii. Din seria acestor documente dl. Leca Morariu publică în continuare scrisori ale lui Ciprian Porumbescu către părinții săi, ale lui C. Negre (nu Negri) către Iracle Porumbescu

BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502

destăinuit vălurindu-o în copaci și prin iarbă se arată urcând de sub pământ într'o levitație de auz tremurător șoaptele morților Ursita cerne ursita cerne din înalte văzduhuri cenușa uitărilor fruntea și umerii se'mpovărează de pulberea timpului dus în sita vremuirii sclipesc trei înstelări mântuite de ardere ar fi să fie semnul și dărnicia unei dăinuiri nevisate

poezie by Alexandru LUNGU (2003) [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894

pe spate, în arderea vântului ? Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor că nu sunt tăiate de lună, că numai de fierul pământului li s-a menit să apună. ÎN LUMEA LUI HERACLIT Produs al aerului soarele ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi, din aburii fosforescenți care din mare ies. Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc. Mereu e alta

Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889

decât la un moment „dat“ prezent, și asta nu putem să uităm decât dacă pierdem memoria faptului că fiecare dintre noi s-a născut ca sămânță și n-a devenit organism și judecător interior al vieții decât după multă trecere, vremuire, adăstare. Fără această oboseală și muncă de orbecăire a trecutului, nu știm cum de suntem „azi“ prezenți în prezent; și ne trezim brusc că descoperim prezentul altfel decât este el, ajuns până la el; ne trezim cu el ca ceva „gata

Nocturnal by Tarangul Marin (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

celui mai succes a celui mai mare pictor, unde ar înceta toată plăcerea daca aș putea vrodată [uita] că stau înaintea unui tablou. " [Foi dramaturgice], II, p. 12. {EminescuOpXIV 238} și plină de semnificațiune, escluzînd, cu[m] am zice, zgurile vremuirei și arătîndu-ne totdeuna aurul unei personalități pline de-nsemnătate. Asta-i esențialul fiecărui caracter poetic. Deși cu rădăcinele în natură, deși manifestând natura omenească, el totuși e smuls din stratul de nisip a vieței ordinare și e mânat pe fluviul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813

eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează domnia adevărului Ființei". O scoate din vremuire și o transformă în prezent etern nunc stans, al lui Boethius. La Eminescu adevărurile poetico-metafizice reprezintă intuiții, acele "fulgurații intelectuale" de care vorbea, și nu concluzii în cadrul unui "sistem" de gândire preconceput, al unor formule teoretice mai mult sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
dizolvarea eului nostru empiric în inefabil, într-un dincolo al încântării pure. Structura ei trifazică: sunet, stingerea sunetului, nașterea sunetului nou din energia celui dispărut, constituie acea "veșnicie în mișcare" de care vorbea Platon, o veșnicie poetică, transfiguratoare, contracarând magic "vremuirea" ruinătoare. Poezia reinstituie primordialitatea Există în noi ceva mai mult decât noi înșine. Este un dincolo purificator și eliberator. Este geniul etern al poeziei. Poezia nu este o pură gratuitate, un joc facultativ, ci un efort eroic de a exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și aștept" venirea iubitei, ci "parc' ascult și parc' aștept". Acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în această lume întâlnesc viața, Cum sunt anii, cum timpii năzuiesc spre mai înalt, Astfel, deși schimbarea există, Un prisos de mulți ani rămâne să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
viața nu este una și aceeași cu entitatea umană. În acest contact apare conștiința esenței realității de model uman, care este timpul. Viața este operă a timpului și a devenirii, a schimbării, iar spiritul uman este un martor antrenat în vremuirea opusă eternității. Dar schimbarea nu dizolvă totul, pentru că timpul păstrează o rezervă, o aspirație de a se depăși spre durata eternă. Acel prisos de durată cu potențial de veșnicie este trăirea poetică, prin mijlocirea căreia încă în această viață evanescentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346

Stări noi, precum prima iubire, te-ntineresc, te fac să renaști, ca sfintele Paști când ne-apropie de nemurire. Vecini cu cerul, mai aproape de astre simțim misterul salvării noastre. Trăim armonia, suntem împreună și ne cunună pe toți veșnicia. 1965 Vremuiri Pomeni de plastic, sărăcie, nevoi ce sunt și altele vin, îngrijorări și mult venin și inacces la veșnicie. Oftat cu probe, multe lacrimi mulți oameni nu mai sunt acasa, la poarta vieții doar o plasă ne apasă cu atâtea patimi

Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948

oppositorum (frumos/urât) prezintă o dublă semnificație și poate fi privită din unghiuri diferite de perspectivă. Ținând cont și de relativitatea universală a cosmosului în care trăim, putem vorbi, așadar, despre frumusețea considerată absolută care poate degenera propriu-zis (determinantă fiind vremuirea sau alte evenimente ce marchează ființa spiritual sau fizic) sau doar din perspectiva personală a unei persoane. Frontiera acestor concepte este facil depășită, omul find influențabil și percepând divers portretele exterioare sau interioare ale celor din jur. O altă limită

CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]