748 matches
-
Am ales să ,prefațez" apariția versiunii integrale a romanului Domnul ambasador cu un fragment din volumul II de memorii al lui Erico Verissimo, Solo de clarinet, apărut postum. Nu în ultimul rând și pentru un sentiment ușor nostalgic de déjŕ vu (vă mai amintiți recitalurile ŤEminescuť de la Ateneu, cu Caramitru și Dan Grigore?) În 1959, scriitorul face prima sa călătorie în Portugalia, aflată sub dictatura ,de dreapta", a lui Salazar, care în destule privințe (cenzură, arestări și deportări politice, torturi și
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
a gratiilor, monologhează brebanian pe tema puterii și a căilor prin care aceasta poate fi exercitată, inclusiv dominația fizică, ajungînd pînă la controlul total asupra celuilalt, fără a exclude chiar nivelul sexualității. Trimiterile livrești sînt multiple, iar impresia de déja vu este covîrșitoare. Pe lîngă modelul Breban, amintit înainte, prefațatorul, cărții, Paul Cernat, mai amintește de Dostoievski, Camus, Kafka, Strindberg, Nietzsche, la care ar trebui adăugat, obligatoriu, Ignatiu de Loyola. Monologul gardianului este o nesfîrșită confesiune despre frustrare (în fond ce
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
niciodată castelul din Baskervile, unde locuia doar cu sărmanul său valet Yorick. Localizarea Babelului zmeilor sub Kiev stă încă sub semnul întrebării (adică cam așa: ¿) în mediile academice serioase. Atât Chievo, cochetul orășel italian, cât și străvechiul sătuc vest-coreean Chi Vu ne pot rezerva în viitor surprize. Căci autorul ignoră cu desăvârșire teorema lui Koshin: „dacă D este un graf simplu conex, atunci F poate admite o primitivă". Informațiile despre limbă sunt și ele aproximative. Când vorbește despre limba insinuantă a
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
nu avea plafoane. Uitându-mă în sus vedeam un zid nesfârșit. Mai târziu, am avut impresia că m-am simțit în Creta legendară, dar nu-mi dau seama dacă nu cumva este o impresie adăugată. Ar fi fost un "dèja vu" sau cine știe ce semnal misterios al unei alte vieți. Tot în clădirea liceului, la subsol era un atelier de tâmplărie în care era și un strung de lemn la care strungarul meșterea diverse mobile pentru școală. Îl urmăream fascinat cum lucrează
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
de carte românească, precum logofătul Greceanu, Văcăreștii, Anton Pann, Nănescu, Paris Mumuleanu, "viața lor era cu copiii din școală și nu știa nici șosea, nici café-șantan, nici deputăție. Dimineața buchile, Oftoicu și Psaltirea, după prânz psaltichia. Chiosea avea un pa, vu, ga, di (gama în muzica bisericească veche) care-i ieșea pe nas cale de o poștă." Iată scene care mizează pe mișcarea maselor, oameni venind de pretutindeni, în bătălia de la Plevna, alții încrâncenați în ocuparea Vidinului cu predarea lui Osman-Pașa
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
morale - o confuzie de valori de care nu pot profita decît pescuitorii în ape tulburi. Citind cartea lui Ștefan Cazimir am avut la un moment dat sentimentul că am încurcat paginile. Unele pasaje îmi dădeau un ciudat sentiment de déja vu, deși era evident că nu ajunsesem pînă atunci cu lectura la pagina respectivă. Intrigat m-am apucat să răsfoiesc paginile anterioare și astfel am constatat că unele judecăți, glume și jocuri de cuvinte (foarte bune de altfel, altminteri nu le-
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
din timpul lui Goethe. Recunoșteam în Italia cîte ceva din acel sud al Europei și anume - nonșalanța și o dezordine pe care mi-a fost dat să le trăiesc în Banatul românesc. Italia a avut pentru mine efectul unui dčja vu, ceea ce se datora desigur și limbii, pe de-o parte și mentalității pe de alta. Venind din România nu puteam fi tocmai un naiv în Italia... R.B.: După cîte știu această călătorie în Italia a avut urmări "literare"... R.W
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
aș spune, viața literară românească din 2007, cel puțin ca atmosferă, nu se deosebește radical de cea din 1934; ba chiar, în anume privințe (mă gîndesc la conflictele ideologice de fond), asemănările sînt izbitoare, producînd un sentiment neliniștitor, de déjŕ vu. Dar în chip și mai ciudat, Itaca lingvistică din care am scris cîteva cărți și din care scriu chiar aceste rînduri, nu are legătură, sau are doar o legătură superficială, cu ceea ce se înțelege prin noțiunea de "viață literară". Faptul
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
imposibilă, aducând și personaje din Days of Being Wild (1991). Legătura dintre filme e foarte strânsă, iar plăcerea vizionării lui 2046 depinde de cât de mult vă amintiți din O iubire imposibilă. Dacă l-ați văzut recent, impresia de "déjŕ vu" e garantată. Iar dacă nu, această cronică vă va reîmprospăta amintirile, sau, speră autoarea, vă va determina să-l vedeți - filmul e disponibil pe casetă video. Lungmetrajul care l-a făcut faimos pe Wong Kar Wai este Chungking Express, care
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
pour les connaisseurs". Poezia lui Cristian Bădiliță relevă cel mai bine natura contradictorie (clasic/modern; savant/ludic; mistic/rațional; livresc/existențial) a autorului ei. Poemele din Duminica lui Arcimboldo oferă cititorului un sentiment straniu. O combinație de originalitate și déjŕ vu, de sentimente și jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
pare, revista a rămas făcută din elemente nemiscibile, studii foarte interesante, "grele", care nu prea merg cu un săptămînal, combinate cu imagini de magazin ilustrat, recenzii și antologii, eseuri fanteziste și subțirele, idei proaspete, îndrăznețe, pierdute într-un peisaj déjá vu. Pe scurt, lucrurile bune există, dar se îneacă. Supărător este și faptul că la întotdeauna interesantul interviu de pe ultima pagină genericul o plasează pe primul loc pe intervievatoare și în a doua poziție pe invitat, ca la copiii încă nedeprinși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
scurt, cu multe vise, în care imaginile se înfig de-a dreptul în ochi, destrămate, peticite. Așa sînt și fotografiile de familie, diplomele, studiile niciodată publicate ale unchiului Ion, care i-au dat, odată, nepoatei aceeași senzație ciudată de jamais vu ca, mai tîrziu, numele lui scris pe cruce. Pentru el o cheamă acasă. El e blajinul care, dînd, în sfîrșit, de-o viață bunicică, parcă nu se poate obișnui și pleacă. De acum încolo, lucrurile se schimbă: , Avusesem nevoie de
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
creației. Fiecare nou roman al acestora nu este decît o variantă a precedentului. Personajele, dialogurile, filozofia intrinsecă, viziunea autorului asupra lumii, tipurile de conflict și soluțiile pentru rezolvarea acestora lasă cititorilor, încă de la primele pagini, o puternică impresie de déjŕ vu. La polul opus, se situează acei autori neliniștiți pentru care scrisul este o perpetuă căutare și ale căror noi apariții editoriale nu seamănă cu nimic din opera lor anterioară. Un astfel de autor este Alexandru Ecovoiu. Nici una dintre cărțile publicate
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
ereticii) sau externi (păgânii, evreii) (Le sacrifice d’Isaac et le personnage d’Abraham: un exemple de l’iconographie paléochrétienne - p. 65-92). O concluzie foarte interesantă se desprinde din studiul lui Céline Revel-Barreteau, La fin des persécutions? Le tournant constantinien vu par les donatistes (p. 95-118): pentru acest grup minoritar, cristalizat în urma marii persecuții dioclețiene din 303-304, convertirea lui Constantin nu a însemnat încetarea persecuțiilor; construindu-și identitatea „pe fidelitatea memoriei și a perpetuării tradițiilor antice ale Bisericii africane” (rigurozitatea practicii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în definitiv, postmodernismul (neomodernismul) nu se separă de modernism prin metode, cât prin felul cum sunt ele folosite, articulate, puse în lumină. Cunosc numeroase opere denumite postmoderne, sau pe care autorii lor le apreciază așa, unde se utilizează procedee „deja vu” luate din creația avangardei, a modernismului - de la colaje, pastișe, improvizații, teatru instrumental, până la soluții - etalon, caracteristice altor perioade, denumite generic „retro”. Comparativ cu modernul, antimodernul sau, mă rog, postmodernul pledează pentru dezagregare, disoluție. Ținta lui nu este de a construi
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
primește o revistă, în care Henri Massis scrie rău despre leș Caves du Vatican. La 13 Iulie: ..."ce matin, dčs six heures, j'ai pu remettre en cage mon sansonnet qui a volé vers moi aussitôt qu'il m'a vu venir"... La 14 Iulie, - ridiculul preocupărilor lui, (în contrast mai ales cu preocupările tragice ale Europei întregi) culminează: "secretul tuturor slăbiciunilor mele, stă în această îngrozitoare modestie de care nu parvin să mă vindec". (într-adevăr). "M-au crezut un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
greșeala lui Bostandaki, un amănunt asupra căruia Caragiale păstrase tăcerea: ";...ironia soartei / i-a jucat un renghiu, ă pe întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul Ion Luca să recite din Bacovia. Versurile nu sună mai puțin caragialian, dar aici, fără sprijinul unui text scris de Caragiale, poezia mizează exclusiv pe parodie: ";Și toamna, și iarna
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și oglindit în fiecare "dublul spiritual". Dacă
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
în acea grădină, care nu arăta, de fapt, a grădină, ci a luminiș de pădure, simți cum îi cad în păr frunze galbene. Masa aceasta, acest prânz în aer liber, mestecenii din jur B îi făcură impresia ciudată de déjŕ vu. Ce asemnănare putea fi între acest peisaj de păduri tăiate mai în tot locul de oglinzi de lacuri și tot ce văzuse el până atunci? Nici una. De fapt, senzația pe care o resimțea ținea de ceva artificial, ca de o
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
pentru că prelecțiunea lui nu m-a impresionat. Am concediat-o imediat ca fiind dulceagă, îndreptîndu-mi integral atenția către o prezentare mult mai teoretică și mai riguroasă, a rusoaicei Svetlana Boym. Citind False Papers am încercat permanent sentimentul acela de déjà vu, care poate fi în egală măsură agreabil (ca o întîlnire întîmplătoare cu un vechi amic) și agasant (prin simpla reiterare). Deși volumul conține un capitol dedicat vizitei la casa memorială a lui Marcel Proust și e împănat de trimiteri la
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
pe Zid. Interesant este că revoluția anticomunistă este trăită pe viu de un om care își consacrase cărțile anterioare deceniilor premergătoare altei revoluții, celei din Franța lui 1789. Multe lucruri i se par de aceea a ține de un déjà vu (sau, de fapt, de un déjà lu), oameni, conflicte, evenimente. Iată ce-i spune lui Jean-Maurice de Montremy pentru L'Histoire: "Intelectualii marcanți din RDG păreau în ochii celor mai tineri niște bonzi bătrîni care întunecau orizontul și monopolizau locurile
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
coleg care își asumă această corvoadă dacă voiește să ajungă la rezultatele valabile. Aș spune chiar că acribia ei emoționantă merge mai departe decît era necesar, punînd, în cartea ei, fapte și informații cunoscute, dînd unor capitole înfățișarea de déjà vu (de pildă cel în care reface istoricul mișcării legionare și al doctrinei sale). Așadar, autoarea noastră țintește spre un portret integral al fazei românești a lui Cioran filosoful. Ori, aici, negativul ocupă întreg spațiul. Un negativ eseistic pe care, de
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
brici la Geneva; refuzul autorităților române de a colabora cu FBI la rezolvarea acestui caz, interesantele viziuni ale unui medium; bărbatul ciudat zărit în lift de una dintre secretare în minutele premergătoare atentatului), mă încearcă un accentuat sentiment de déjŕ vu. Traseul profesional al lui Ioan Petru Culianu și ipotezele lui Ted Anton privind mobilul și autorii crimei sînt bine știute, fapt ce demonstrează că ele au fost temeinic discutate în societatea românească. Nu trebuie să fii expert FBI pentru a
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
și de vibratilul presentiment al vinului... Dar mai sesizante, desigur, ne apar propozițiile în care Constantin Călin se aplică direct creației lui Bacovia. Departe de-a reprezenta, prin renunțarea la aparatul referențial al metodelor la modă, o cădere în déja vu, în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o miză subiacentă a "noutății" obținute pe filiera lecturii curente, a observației mixte, estetic-moraliste, de sorginte sainte-beuviană. E ca și cum în loc de-a folosi computerul, exegetul s-ar sluji fără complexe de obișnuitul creion
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
asupra unui trecut imemorial survine doar aluziv, prin detalii simbolice. Căutînd seninele eternității în imediata sa apropiere, printr-un scurt-circuit temporal spectaculos, Pillat oferea, în Balcic, imaginea esențializată a propriilor sale poezii, numeroase, desprinse din aria mediteraneană. Impresia lui déjà vu e stringentă, dar e o impresie agreabilă: „Pe drumul de la vii, de unde marea Se vede ca un lan de stînjenei Purtînd lumina serii peste ei, Răsare sarcofagul sur ca zarea. Doar greierii vrăjesc tăcerea vie- Păgîne mîni cu trudă l-
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]