1,491 matches
-
are un gîngur din care soarta rupe bucățică cu bucățică. Pierderea finală e aceeași. Amiciția întreține înfăptuirile laolaltă și faptele împreună întăresc amiciția. Ce e mai presus, amiciția sau înfăptuirile laolaltă? Nu merită oare amiciția a fi fetișizată? în politică vuietul oamenilor se aude uneori chiar lângă ureche, dar de cele mai multe ori departe, ca zgomotul surd (plin de energie, însă potențială și inoperantă) al oceanului. Este bine sau rău? Sau e nicicum ? Abstracțiunile în artă trebuie suferite și ele. Ca și
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe) au mișcat, iarăși, prin ființele noastre. Prin sala care îi poartă respirația, amprenta zbuciumului, împlinirilor, neîmplinirilor, a vuietului aplauzelor. Spectatorii care l-au adorat pe Toma Caragiu, care îi știu pe dinafară rolurile, replicile, intrările, costumele, locul unde stătea pe scenă își amestecau plînsul cu rîsul. În absență, Tomiță este atît de prezent. Imaginea lui din Revizorul. În
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
astfel de întîlniri artistice, umane, spirituale. Cu împliniri și neîmpliniri. Repetițiile, ca și viața, sînt expediate. Nu generalizez, desigur. Teatrul Act este un spațiu al artei în care întîlnirile sînt posibile. Acolo poți coborî într-o seară, lăsînd în urmă vuietul și agitația de pe Calea Victoriei, și îl poți vedea pe Krapp în versiunea lui Marcel Iureș și a lui Alexandru Dabija. În primele minute ale spectacolului, aproape că nu l-am recunoscut pe protagonist. Mi s-a părut modificat întru totul
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Călin-Andrei Mihăilescu Acum, la vreme de pericol de sublim, cînd un Ciucius simplex se face, prin vuiet manelin (la fel de repetitiv ca Bach - cum mai bine ar fi putut-o spune les O Șerban?), vîrful de limbă de lemn al viitoarelor aduceri la zi și noapte ale primitivisimului capital în Vama Veche și Doi Mai, ultimele locuri din
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! S-a trezit oare acest popor ? acest neam căruia i-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
se despartă pe cine să regrete Vin oamenii triști rămași singuri Ei reușesc uneori să-l vadă pe Sfîntul Petru Într-un colț al capelei după un castan după o cruce De granit moartea lor Va fi mai ușoară că vuietul mării Mai tîrzie decît întorsul acasă al ginerelui bețiv Mai arzătoare decît lama cuțitului uitat în ger Dar cel mai mult mi-e milă de un cal orb Căruia stăpînul nu-i mai dă nimic de făcut Și va rămîne
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii lacrimilor de văduve tinere deveniseră fluturi cu câinii milogi ai ulițelor am copilărit sub cerul ca un cristal doar albastrul lui cădea fără vuiet cu blândețe în lacuri peste casa cu acoperiș de trestie în care improvizam luminișuri cu un muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
de ce încap în el atâtea piramide de ce „pisica verde proaspătă ca iarba” vine la el să-l întrebe despre perși Eustache - așa-l cheamă o urăște pe Frida stă adesea pe un scăunel suflă într-o trompetă și scoate un vuiet monoton și câlțos ca lâna de oaie rămasă toamna pe câmp în scaieți ne asurzește pe toți când își curăță instrumentul din muștiuc în loc de salivă sar niște litere mici ca puricii și de neînțeles - am jucat totul pe o carte
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
neînțeles - am jucat totul pe o carte zicea eu nu mai scriu cu cuvinte scriu numai cu alfabetul ăsta e mai sigur așa țâșnesc din tufișuri și strâng caleașca de gât da da e mai sigur așa și iar scoate vuietul acela și ne asurzește pe toți uneori cădea melancolic pe gânduri ochii i se făceau galben-albăstrii mustățile vechi i se îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-ți pare că auzi un fel de vuiet, un fel de mârâit întunecat, de huiduieli și de fluierături, un fel de chicoteli, un fel de râsete înfundate. Undeva, - e aproape sigur - se petrec Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie. Puteți să treceți liniștiți
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
care mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire e pregătită de mult - în anxioase culise - o cădere banală de cortină și câteva ropote de aplauze hilare vor înghiți într-un vuiet grotesc toată scena toată tărășenia și iată - va bolborosi chiar gura ta fără tine - și iată - chiar te și vezi - cum vei coborî lent ori poate în trombă pe un peron pe cât de străin pe atât de recognoscibil (cândva chiar
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
revine ciclic și nu stă Mai actual ca astăzi mâine pentru că Plăcerea și Puterea sunt surori Care ucid de seara până-n zori. Acoperind de-a valma orice gând Al zorilor trecând la rând Găsindu-ne smeriți în rugăciune Sătui de vuiete și alungați de lume. Astronauți inegali Prietenul meu Cezar atât de vehement cu nedreptatea Din fragedă pruncie și până la mormânt. Tineri eram la Baaad și-n-tot ținutul Canaan Fiecare dotat cu norocul și determinarea lui. Când am survolat primul fără antrenament
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau sub bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
o vînătoare din timpul regimului sovietic care i-ar face pe toți să pălească de invidie. în stepă cade prima ninsoare. E vremea ca lupii să plece la vînătoarea de saigale (un soi de antilope). Deasupra stepei se aude un vuiet ciudat, cu totul altul decît vîjîitul furtunii două elicoptere survolează zona. "De unde să știe ei, lupii de stepă, că prada lor tradițională, saigalele, erau necesare pentru completarea planului de predări la carne, ș...ț că asta era singura soluție de
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte. Mereu, mereu vei auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă Privind spre asfințit. Florile ochilor unde au plecat Și glasul mamei, sunet de argint? Sunt un biruitor, Sunt un biruit, O
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
să înlătur tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal, geamătul geamandurii. Copil încă fiind, războiul m-a alungat din acea casă. Dar cele mai multe amintiri reînvie, trăiesc, cresc dintre zidurile ei. Poate și pentru că acolo - între profunzimile Mării și furtunile echinoxului - am deschis
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
dintr-un amurg veșnic. Li s-ar potrivi ceea ce a spus G. Călinescu despre poezia lui Ion Pillat: impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Este o înlănțuire de amintiri ale unor spații neatinse de geometriile și de vuietul continuu al urbelor și ale unor evenimente periodice ale naturii, totul pătruns de nuanțele nostalgiei; o hoinăreală neîntreruptă în spații suprapuse legate între ele prin prezența permanentă a graurilor argintii și a ciurdelor care își mută jocul de șah pe
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, alături de irezistibila promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
nu pleca nimeni, și strigau că nu le e de ajuns. În livada cu măslini nu era frig, deși - noaptea - răcoarea mării poate uneori să-nfioare. Sunau cicadele - "la concurență" - din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Călinescu, "devenise pervers". Vuiete de vânt furau uneori sunetul, totuși nimic n-a putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final, nici suplețea părții a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou a urmat Conservatorul la Budapesta și face acum un doctorat
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
alții). Pentru că polemicile să nu ia forme devastatoare, unii reprezentanți ai elitei i-au cooptat cu larghețe, pe loc, în elită pe câțiva antielitiști, dar aceștia, circumspecți, au refuzat oferta, în timp ce în rândurile mulțimii de anonimi s-a auzit un vuiet rău-prevestitor. A devenit astfel evident faptul că disputa, veche de mii de ani, se va încheia doar atunci când apartenența la elită va fi asigurată democratic tuturor membrilor societății, de la naștere. Radu Anton Român la Paris Francezii au înțeles (mai repede
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]