20 matches
-
copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire. Blândul Isus între copii, sunătoare În frunza de plopi - aninată vuire. Anii mei, lunile și zilele mele, Frați și surori cu viața, cu amintirea Merg către unde? Și vă scutur nuiele În sufletul negru cum este cernirea. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 MELANCOLIE Stăm așa
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Acasă > Poezie > Cântec > GOTTERDAMMERUNG Autor: Marius Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stranie vară străbătuta de-aprige vuiri de vânturi, De furtuni amețitoare izvorâte din neant. Un fior subit trezește liniștea dintre pământuri, Înnecand în nori de ceață peisajul dezolant. Melancolici de-amintirea iernilor de mult apuse, Oamenii ca niște umbre, curg pe-aleile puștii. Zile lungi înmiresmate
GOTTERDAMMERUNG de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1462898357.html [Corola-blog/BlogPost/363591_a_364920]
-
copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire. Blândul Isus între copii, sunătoare În frunza de plopi - aninată vuire. Anii mei, lunile și zilele mele, Frați și surori cu viața, cu amintirea Merg către unde? Și vă scutur nuiele În sufletul negru cum este cernirea. Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 Referință Bibliografică: Anii
ANII MEI de ION PENA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/ion_pena_1440954517.html [Corola-blog/BlogPost/370165_a_371494]
-
copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire. Blândul Isus între copii, sunătoare În frunza de plopi - aninată vuire. Anii mei, lunile și zilele mele, Frați și surori cu viața, cu amintirea Merg către unde? Și vă scutur nuiele În sufletul negru cum este cernirea. Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937 Citește mai mult
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
biserica din copilărie,Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;La bâlciuri o fată, o menajerieși eu evoluând, între ele, Irod.Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și uimire.Blândul Isus între copii, sunătoareîn frunza de plopi - aninată vuire.Anii mei, lunile și zilele mele,Frați și surori cu viața, cu amintireaMerg către unde? Și vă scutur nuieleîn sufletul negru cum este cernirea. Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937... XII. VOIAJ, de Ion Pena
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
ca și-un țipar, și-o-ntinse și vânt sub el cu labele bătu.... Dar ea plutește lin, făcând ocol, scoboară-ncet, dar nu-i simțeam plutirea decât de josși-n față-un vânt domol. Sub noi, la dreapta, s-auzea vuirea cumplitei guri făcând un zgomot mare, de-aceea-n jos plecai puțin privirea și-abisul mă-ngrozi cu mult mai tare, căci urlete-auzii, văzui și focuri și-ntreg mă strânsei ghem de spaimă mare. Ce-ascuns fu-ntâi văzui apoi pe-alocuri
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mistere, cu cea structurală a propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în noua realitate artistică: Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință 184(s.n.). Realitatea, prelungită în poezie, își găsește reflectare, într-un mod surprinzător, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Orfeu însuși: O muzică tristă, adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și miroasă;/ Și verzile lanuri se leagănă-n lună/ Și lacuri cadența cântărilor sună158. Tot ce pare în afara mișcării, a muzicii celeste nu există în fapt, căci toată strigarea, vuirea, sunarea/ E surdă ca ceriul, e moartă ca marea 159. Într-o perioadă când oricare cap îngust un geniu pară-și160, Eminescu are curajul să-și mărturisească crezul poetic: Ci muza mea cu sine se împacă 161, întrucât Nu scapi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu sunt eu însumi Dumne...... " Vum! sunetul unui clopot urieșesc - moartea mărei, căderea cerului - bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau, popoare de tunete bătrâne, vuirea nemărginirei ce tremura mișcată... O, gând nefericit! aiuri el. - Spasmotic ținea în mâna lui cartea lui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pământului de la gâtul Mariei. Ea cădea din brațele lui... {EminescuOpVII 108} ca o salcie neguroasă ce-și întindea crengile spre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
straturile grădinei și stupinile cu albine, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei, adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in, și atunci natura întreagă, murmurele izvoarelor albe, vuirea mărei, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă fără durere, fără vis, fără dorință. VIII In ziua -n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua în care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de tare și fericit, în care trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis, fără dorință. VIII În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să crească, Va bea pîn-în fund cupa, pân va vrea s-o sdrobească, Căci va muri când nu va avea la ce trăi. .......................................... Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cesarul trece palid, în gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală; Poporul loc îi face tăcut și umilit. Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă sdrențuită în cale-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cruntă dorința mea ea pleacă, Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat. 10Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine, Eu cad, mântuitorul al patriei - și-n fine Cobor la râul stygic de glorie urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu a armelor vuire. Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, 15Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți și de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
330} Cetăți hrentuite pe țări plutitoare, Cu șiruri de dome, steclind de ninsoare, Schelete-uriașe purtând cremenite Coroane în colțuri pe capuri hâite. Vin regii de Nord cu oștiri să se plimbe, Cu chipuri ciuntite și umere strâmbe Și toată strigarea, vuirea, sunarea E surdă ca ceriul, e moartă ca marea. În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... ca glasuri - departe. Și spiritul morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine. Orașul pe ape-i al zeilor nordici, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trasează o acoladă unificatoare, poate într-un anumit tonus vital sau în energia unei adresări comunicative, într-un “cadru” comun inefabil care se difuzează în registrul amândurora. Poezia este exaltarea unei afinități de structură, într-un stil rapid, exploziv. „Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească Evocarea mea frățească, încâlcit ștrengar, Arthur.” În ambele scrieri poetul pare să se autodefinească, apare ca un personaj obișnuit cu libertatea, puternic influențat de un ritm vital, de o energie febrilă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
-n salturi. Aud zăngănind o fantastică luptă navală.” (Treapta superioară) Tehnică: distila, trotil, distilații, rachete, sondă, benzină, interplanetar, pavaj, asfalt, incandescent, ciment ș.a: „Scuture-și pe bulevarde capitala românească Galbeni tei și suie-și slavii inegal, semeț contur, Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească Evocarea mea frățească, încâlcit ștrengar, Arthur!” (Arthur Rimbaud) Dacă în unele strofe abundă neologismele: „Plictisiți de băutură, răzvrătit numele tău îl Pomădează flaști alcoolici în subsolul monoton. Când în curtea ta
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o poezie tânără de oarecare interes. Al. Sihleanu (1834-1857), în singura lui culegere de versuri cu titlu lamartinian Armonii intime, e mai ales byronian. Poetul caută malurile "singurate" ale râului, ar dori să ia parte la lupte sângeroase, s-audă vuirea bombei, să se afle pe oceanul în furtună, ori printre munți gigantici și cataracte. Femeia iubită e "tainicul Luceafăr", pentru care varsă "valuri de lacrime de sînge" cântând jalnic pe harfă. Gelozia e plină de "furie", ucigașă. Într-o baladă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]