252 matches
-
angrenajul va fi împins în lături, o viziune a întregului nu permite dislocarea. A.K. asocia acum această caracterizare cu o răceală de gheață, nimic nu scăpa controlului, de sus privirea impunea armonie și seninătate. Asupra coborârii spre concret, spre vulg, A.K. o califica: ,Olimpysche Herablassung" (condescedență olimpiană). În ontrast, el invoca umanitarismul lui Dostoievski, compasiunea pentru sărmani și obidiți, apelul la altruism. Nu neg că la autorul Casei Buddenbrook prevalează o artă a măsurii, că el nu lasă hățurile
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
el “la ăia” că au biciclete de-astea și că... “o să se gândească el ce s-ar putea face și aici” și apoi, brusc, realizând că treaba asta cu ecologia și bicicletele nu-i chiar cea mai populară tema la vulg, adaugă: “sigur, adaptat așa, si pe cât se poate”. Vine și dl Bucurenci și dă un interviu, apare totul la stiri, obțineți expunerea media dorită... și? Și, nimic. Adică tot acolo suntem. Transportul pe bicicletă e privit ca un moft. O
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
ca într-un carusel stricat, prin fața ochilor au continuat să ni se perinde figurile acelorași și acelorași ciocoi cu chipuri rubiconde, dorindu-ne prosperitate și fericire. Deși repetenți la capitolul bun simț, ei au învățat că e bine să flatezi vulgul. Că zâmbetele căznite, răzbătând pervers dintre osânze, erau cam pe lângă text și că textele însele deveniseră ridicole (până prin 4-5 ianuarie ni s-a tot urat „Crăciun fericit!") n-ar fi nimic. Jalnic e că bărbații publici împrumută tot mai mult
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
simțea o adevărată plăcere să se lepede la bătrânețe de clasa lui ca șarpele, din când în când, de piele... Poate că e un obicei recent al celor aleși, survenit după marile mișcări sociale ale secolelor trecute, să freieze dinadins vulgul, clasa opusă din care se născură caractere memorabile, - vezi spiritualul Beaumarchais, crainicul revoluției franceze. Astfel se explică și raitele zilnice ale lui Georgică în lumea lacului Herăstrău plină de oameni simpli, modești, unde căpătase faima unui șahist redutabil... Cu atât
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
României în Uniunea Europeană. Ei știu că, vrând, nevrând, cu timpul, gunoaiele vor fi măturate din curtea societăților democratice și lupta lor, chiar și pentru o glorie antumă, se va încheia într-o pubelă nevinovată. Căcărăzile lor ademenitoare, cosmetizate, oferite gratuit vulgului nedevenit încă cetățean, vor fi înghițite instinctual, fără grimase. Dintotdeauna mârâiala patriotardă, apelul la urletul folcloristo-mârlănesc își va găsi adepți, iar jogodiile se vor prinde de aceste proteze emoționale descărnându-le până la os și servindu-le "publicului" cu satisfacția împlinită
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
nedevenit încă cetățean, vor fi înghițite instinctual, fără grimase. Dintotdeauna mârâiala patriotardă, apelul la urletul folcloristo-mârlănesc își va găsi adepți, iar jogodiile se vor prinde de aceste proteze emoționale descărnându-le până la os și servindu-le "publicului" cu satisfacția împlinită. Vulgul își va cumpăra o jigodie docilă, nu va avea nevoie de câini de rasă. Tribunul, Trubadurul și haita lor își vor ridica piciorul când vor trece pe lângă valorile democratice europene, apoi vor pieri subit cu trupurile neîngropate, în care vor
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de fotbal România — Rusia și aducerea în țară a rămășițelor lui Carol al II-lea) ține de domeniul nebuniei: pentru că filozofia dominantă la nivelul societății românești e combinația de circ și tragedie, mai-marii televiziunii s-au gândit să le livreze vulgului la pachet pe amândouă. Așa s-a ajuns ca Televiziuna România 1 să prezinte, în chenare separate, dar pe același ecran, următoarele scene: într-una se juca, în încurajările galeriilor, fotbal, în cealaltă, cu o sobrietate mecanică, se coborau din
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
și Traian, el trece drept un model de modestie și cumpătare. Că mănâncă și se îmbracă din fondurile președinției, mai treacă-meargă o fac atâția generali de armată și poliție care n-au nici măcar scuza c-ar fi fost aleși de vulg. Chior în salonul orbilor, Ion Iliescu a reușit constant să deruteze o populație flămândă, obosită și speriată de schimbare, pozând în salvator al nației și protector al celor bătuți de soartă. Că Ion Iliescu răspunde pentru dezastrul actual al României
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
pensionarilor ne va covârși, iar nici un PIB de zece ori mai mare decât al României n-ar face față presiunii sociale. Va mai fi tânăra generație mult mai puțin sensibilă la patriotismele ieftine cu care actualii potentați fac ravagii la vulg dispusă la acceptarea impozitelor înrobitoare prin care pesedeii își imaginează că vor cârpi la nesfârșit buzunarul țării? Sunt semne sigure că adolescenții de azi, pentru care realitatea Internetului e mult mai puternică decât Palatul Victoria și informația luată instantaneu din
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
imagine. Mărturisea mereu că nu-i place să scrie și că nu înțelege plăcerea pe care alții o pot găsi în chinul de a obține o formă estetică care să fie pe înțelesul publicului. Pentru filozof, scrisul însemna epatare a vulgului și etalare a orgoliului. Mai mult, scrisul era o meteahnă de care suferă cei care sînt încredințați că au o misiune de îndeplinit în lume, ca și cum de cuvintele lor ar fi putut depinde soarta unei comunități. Și ce poate fi
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
comun, inconfundabil, amestec de aroganță, cinism și odioșenie. Îi recunoști ușor după felul în care-și micșorează amenințător ochii atunci când sunt puși în dificultate. Dar îi recunoști mai ales după vocea lătrată ce rostește noua parolă ce-i așază deasupra vulgului: . Dezinvoltura de mahala a acaparat întreaga plajă a Puterii. Pentru ei, nu există chestiuni nerezolvate, ci doar penibile interpelări ale unor terchea-berchea, scamele sonore ale nepricepuților și obrăznicia celor care îndrăznesc să le vorbească de respectarea legii. Îi spui, de
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
etc., stă în aer pentru că aceasta paradă de folclor urban nu poate trece într-un roman (oricât s-ar vrea el de postmodern) ca într-o istorie orală puțin mai stilizată. Un roman despre kitsch, clișee culturale, de mentalitate a vulgului, nu poate ieși doar din îngrămădirea gratuită a kitsch-ului și a clișeelor. Așa cum un roman despre nebunie nu abdică automat de la regulile coerenței și logicii. Carențele prozatorului se văd imediat. Faptul că romanul e scris secvențial, modular, cu episoade
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
ce-i sporește eficacitatea și cu un terț, menit să aline neliniștile unui stomac bănuitor. Un trio activ ce-mi poate fi prescris pe rețeta compensată și care mă va regenera. Sunt medicamente tot mai sofisticate, mai tari ar zice vulgul, chimicale de complexă sinteză, prin urmare și cu efecte secundare - greață, vomă, hemoragii pe diverse căi de ieșire, pierderea echilibrului, halucinații, surzire, orbire, demență. însă fără ele șchioapeți mai departe, rabzi dureri mistuitoare, incredibile junghiuri ce-ți distrug răbdarea și
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
simplu prin containere sau rigole. Aceasta, deoarece au descoperit revoltate că nu mai aduc pe lume poeți, ci doar moderatori tv, analiști politici, economici, istorici și etc. O parte dintre acești feți, destinse doamne, având soarta de a lumina mințile vulgului întru perceperea și priceperea corectă a realității imediate, sunt salvați și chiar adoptați de oameni cu frică de Dumnezeu și cu venituri lunare mici, după cum se poate verifica din reportajele în cauză. Din nefericire, respectiva stare gravă de lucruri nu
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
5000 de lei! Hidalgo violent și înșelător. Nu meritam asta. Mă abat prin pasagiul Vilacrosse, intru la Cecil, cer o pereche de ghetre. Neglijentă cusătură; nicăieri nu mai găsesc lucruri perfecte, precum cele dinainte de război. Se fabrică în grabă pentru vulg - bucureștenii trec azi binișor de 500.000, mai toți mahalagii sau amploaiați pișicheri. Mă frec de ei până la Cercul Militar: je bois le calice jusqu'a la lie. Intru la Capșa, răsfoiesc gazetele: Titulescu pleacă la Paris pentru discuții cu
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
instinctul germinativ, dat fiind că Încifrarea rămâne rezerva, armura.Limbajul este, cu desăvârșire, o dexteritate. Alăturările Înseamnă ele Însele stări, impact. Neașteptatul În exprimare frapează, apropie de substanța textului: “O, trupul tău lucrat febril cu forja/ lemn muieratic aclamat de vulg” (Joc de noroc). Muzicalitatea survine, parcă hipnotizată, aceleiași dexterități care atrage neapărat atenția asupra unei inflexiuni spirituale care e, la Dinescu, vocația de a fi poet. Dionisiacă nu este doar aluzia. Tot ce ține de trăire se supune, În poezie
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
evocând faimosul cenaclu cu atmosfera lui spectaculos și senzațional regizată, unde poetul trona marțial și solemn, ca un rigă: ,Macedonski, când l-am cunoscut, ședea pe Polonă; s-a mutat apoi pe Dorobanți. Avea un salon literar care stârnea curiozitatea vulgului. într-adevăr, îl aranjase într-un stil Ťsimbolicť, ca să nu spun simbolist: 12 jilțuri și un fel de tron, în care se instala Ťmaestrulť, jur împrejur, în sfeșnice mari, ardeau lumini de ceară. Când un tânăr poet își recita versurile
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
ani. Nu vreau să fac nici o insinuare și nu speculez pe marginea potențialelor ocupații ale lui Sabin Pop în perioada menționată. Constat doar că încă de atunci domnia-sa acționa ca un veritabil diplomat, știind să păstreze departe de ochii vulgului ceea ce era de păstrat. N-am să speculez nici pe marginea unui aspect care, în lumea diplomaților români, pare a fi un loc comun: că ambasadorul nostru la Paris a rămas, chiar și după 2004, devotat trup și suflet iubirii
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
rămân câteva individualități apte s-o prețuiască. Cei doisprezece oameni de gust care, în opinia lui G. Călinescu, fac canonul unei epoci devin, în versiunea caricaturală a lui Liviu Antonesei, o sectă de inițiați în ale literaturii, scârbiți de nivelul vulgului și de ipocriziile criticii. "Ea nu ne-a provocat de dragul provocării, ci ne-a provocat pentru a ne verifica și selecta. Ne-a supus probei cu apa regală", punctează prefațatorul, cu aerul că el a luat examenul. Dacă testul constă
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
ci o ditamai matahala de vreo treizeci și cinci de ani. Ca să se înțeleagă mesajul egalitarist, individul conducea o mașină de lux (un Jaguar, dacă nu mă înșel). Fără să vrea neapărat, insul ilustra întreaga filozofie a comunismului: demagogie cât cuprinde pentru vulg, bani cu ghiotura pentru mine. Să fie limpede: nu din idealism, ci din lăcomie intră oamenii în politică. M-am convins și mă conving în fiecare zi de acest penibil adevăr. Există, însă, grade diverse de lăcomie și aspirații. Pentru
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
se opunea militantismul înalt al individului genialoid, care, prin negație, își asigură procesul de asimilare și își dobîndește forță trebuitoare creației noi. De aci derivă, normal, un cult al "elitelor", un aristocratism imanent al "supraenergiilor veșnice", opus subordonării la gustul vulgului. Accentul unei asemenea rupturi de concepția tradițională e sfidător: "A zice că arta, prin firea ei, e populară, înseamnă să ștergi fără nici un scrupul diferențierile existente la personalități, care diferențieri n-ar mai avea nici un rost; iar ridicarea gloatei la
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
pentru arte - au crezut că noua putere zdrobind lumea veche va apela la insolitul avangardei începutului de secol. Eroare. Sovietele (ca și nazismul) s-au temut ca de foc de incomodele stilistici dilematice, stimulatoare ale gîndirii originale și distanțate de vulgul (doar masă de manevră) și i-au mătrășit urgent pe incomozii prunci. În definitiv, rău au făcut, pentru că, dacă numele Rusiei a mai contat cîndva în arta secolului, asta s-a datorat acestor excepționali expulzați. Nicicum celor care, în lene
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
decît prin mișcarea nărăvașa a cozii proiectată în nas. Ci cu prestanta, cu morgă celei mai depline autenticități. Produsul este eminamente străin, importat, inimitabil, învelit în ambalajul sau original, marque deposée. Regalist înfocat odinioară, pe vremea Directoratului, june bogat, urînd vulgul porofan și tinîndu-l departe de el, scîrbit, cu palmele răschirate, leu al modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
și un calculat. Treptat, apoi, opoziționist din fire, sătul și de burghezie, începu s-o urască, s-o atace, să se poarte iar extravagant, desi altfel: "Epatons le bourgeois!" Iar cand burghezia se zaharisi, nemaiavînd inamic, isi aduse aminte de vulg, si, schimbîndu-și deviza, executînd un amețitor viraj istoric, se repezi din nou asupra lui, desi altfel: "Epatons le proletaire!" La noi, personajul, potrivind mereu politică cu modă, a devenit prin forță lucrurilor, socialist (însă utopic). L-am întîlnit, într-o
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
astfel încât absolut tot ce avea valoare să nu poată părăsi cercul strâmt al aleșilor. Va veni, desigur, un moment în care fierăraiele ruginițe, pământurile fără vlaga și zonele etern defavorizate vor fi zvârlite, ca niște ciozvârte pline de viermi, și "vulgului", pentru a-i astupa gură. Partea proastă e că până atunci s-ar putea ca întregul "vulg" să se fi îmbarcat pe "Evangelista IV, V, VI...", și tot așa, până la deplină golire a țării de tot ce nu înseamnă neo-nomenklatură
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]