173 matches
-
prin validarea științifică a “etichetelor ecologice” din publicitate, aplicate pe produsele și serviciile oferite de industrii. Etichetele ecologice creează dimensiunea transversala prin care organizația economică este legată de piață. Eticheta ecologică pentru publicitatea unui produs nu este un exemplu de vulgarizare a științei, ci de divulgare a științei. Se considera că Ecologia Industrială poate fi realmente implementată că știința a dezvoltării durabile, numai dacă „piratează” codurile culturii populare. Faconda stereotipurilor din cultura populară degenerează frecvent în taxonomia maniheista, unde inventarul existențial
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
falsului care distruge umanitatea de asemenea proporții, încît nu putem evita să ne gîndim la o legătură, poate nu neapărat conștientizată de autor, cu "viața dublă" a "epocii de aur". Teodor Mazilu vede pretutindeni tentative de falsificare, prin idealizare sau vulgarizare; atacă violent, cu armele unei inteligențe indisolubil legate de nevoia de autentic, orice îndepărtare de realitatea brută, "onestă" a ceea ce oamenii simt. Cele mai banale sentimente umane, cele mai comune procese psihice sînt puse sub lupă și le este denunțat
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
foarte diversă. Acestea nu vor dispărea din viața noastră pentru că plebea consideră că trebuie să fie reprezentată de cineva; ea nu vrea să le dea șuturi electorale în fund, "stă pe motocicletă", pentru că jigodiile o alimentează cu naționalism ieftin, cu vulgarizarea virtuților și a limbii. Carpe diem-ul lor este organic. Cei care îi însoțesc în talk-show-uri (și nu numai) sunt avortoane de-ale acestora; ele își caută androginul jigodial, de aceea se simt bine în preajma acestora, chiar dacă reprezentanții lor se comportă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
al XIX-lea) este uneori folosit în mod abuziv în limbajul curent, cu un sens vag, neclar, în care fantezie, imaginație și evaziune se confundă? Această folosire abuzivă dăunează teoriei și teoretizării imaginarului sau, dimpotrivă, creează un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au cunoscut un fel de validare, de consacrare universitară, cuvîntul „imaginar” a devenit acum un
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
unei idei, și alta acustica aceleiași idei. Ceea ce se aplică în definitiv și unor articole, chiar și când ele sunt, cum sunt azi destule, vulgare. Și unde acustica, socială, are o arie de răspândire și mai largă. A propos de vulgarizare... Marguerite Yourcenar mai vorbește în prefața cărții sale și de obscenitate... Am mai scris despre acest lucru într-un ziar, și revin „cu o altă acustică”, bine înțeles, într-o revistă cum e R. L. Obscenitatea, metodă literară, care a
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
că "prin aria sa vastă de interese, Weininger caricaturizează enciclopedismul popularizat în mediul intelectual vienez de către herbartieni, care aruncau în arenă nume celebre precum Platon, Aristotel, Kant, Spencer, Schopenhauer și Darwin" (Johnston) ceea ce, în ultimă instanță, poate primi accepția unei vulgarizări în sens larg. În fine, pe linia acestui eclectism al preocupărilor, însuși Weininger considera că vocația sa este cea a unui "descoperitor de soluții", sugestie oarecum de almanah. Preluarea cea mai entuziastă din spațiul românesc i se datorează lui Emil
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
părintele" spiritual al relativismului moral și modernismului în arta secolului XX. Deși la un moment dat nega el însuși orice conexiune între cubism și teoria relativității, totuși personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu și dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale (spațiul și timpul sunt concepte relative), a putut deveni un soi de ,catalizator" sau chiar exponent al curentelor culturale din prima jumătate a veacului trecut. În 1922, când Einstein câștiga premiul Nobel, James Joyce publica Ulysses și
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
ea părându-mi-se acum vrednică de a face parte din succesiunea de articole apărută în România literară. Să-mi fie cu iertare... Fusese cum ai fi dat orzul pe gâște... Idee mai veche bazată pe un fenomen din ce în ce mai accelerat: vulgarizarea extremă a limbii noastre... Este o exagerare, desigur, spuneam, să dai limbii noastre vorbite de azi atributul istoric pe care latina poporană - vulgata -, strămoașa, îl avu până târziu, în evul mediu european. Răul, oricum ar fi, se întinde. Ca și cum, o dată cu
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
Mircea Mihăieș Un cititor al României literare făcea de curând un reproș nu lipsit de îndreptățire: slaba reacție a societății civile și a presei românești la fenomenele de vulgarizare masivă, cu frecvente devieri în zona rasismului și xenofobiei. Reproșul venea pe fondul unor note scrise de mine despre felul abuziv în care diverse grupuri de presiune încearcă să "implementeze" în România ideologia "corectitudinii politice". Rămân la părerea că ne
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
mînă, la o primă "răpide ochire", istoria și medicina. Amîndouă cărțuliile de popularizare, pentru care autorii lor nu primeau vreun ban, au apărut în colecția Bibliotecii pentru toți¸ una, Istorice, de G.I. Ionescu-Gion, la numărul 34, cealaltă, Cine'i ucigașul (Vulgarizare de doctorul Urechiă), la numărul 46. În același an, adică, pe care seria avea să-l împlinească la numărul 50. Care era el, nu prea putem afla cu siguranță. Pe coperta prăfuit-rozalie (semănînd a hîrtie-indicator uitată mai mult în secretaire-ul
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
bine reprezentat. După onorabilul remake O crimă perfectă, a venit rîndul lui Psycho să intre în colimator. Mărturisesc de la început că mult mai palpitanta mi s-a părut pledoaria regizorului Gus Van Șanț, decît filmul propriu-zis, care cade în păcatul vulgarizării, în primul rînd prin... colorizare și calc stereotip și nu neapărat prin ambiția cineastului de a apărea și el în același cadru în care - ca de obicei - Hitchcock își "semna" opera printr-o scurtă apariție, Van Șanț discutînd chiar cu
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
toate formele sale". "Omul nou", subdezvoltat intelectual, ignorant, influențabil și lesne de manipulat, nu alcătuiește oare idealul social fascisto-comunist? Un asemenea individ poate primi oricînd indicațiile ideologice ale Puterii drept adevăr suprem, incontestabil, necontrazis de alte modele". La rîndul lor, vulgarizarea și simplificarea modelului filosofic oficial, fenomen pe care l-am menționat mai sus, exprimă degradarea unei concepții ce nu s-a putut menține nici măcar la cota propriei sale doctrine, eșuînd în slogan, în poncif, în vocabularul pauper și în sintaxa
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
G. Călinescu la rubrica sa din Adevărul literar și artistic. Ea apare în 10 februarie 1935. E, de fapt, o execuție radicală, ascunsă sub motivația că E. Lovinescu merită o critică dreaptă. Nu-i recunoaște decît meritul unei opere de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin acest roman, Lovinescu credea că a "prins sub lupa sa pe giganticul Eminescu" e o autoînșelare. Romanul e, de fapt, o evocare a lui Mite Kremnitz în care Eminescu ocupă locul
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
deoarece a fost mereu nedreptățit sau cu omagii prietenești sau cu injurii nedrepte". Cronica e, de fapt, o demolare meșteșugită a romanului, considerînd numai precedentele romane strict autobiografice Bizu și Firu-n patru. Cît despre Mite, romanul nu are decît "meritul" vulgarizării unor documente de istorie literară, provocînd "supărarea estetului de a nu vedea invenția și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerea lui". Dar E. Lovinescu, ca autor, mărturisise, într-un interviu din Facla publicat în 23 decembrie 1934, o
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
cu problemele zilei și ale nopții, cu sentimentele lor care se consumă în cel mai mare anonimat. Păpușarul nu mai folosește păpuși, ci oameni, pentru că are de unde alege, i se oferă o mulțime. În lupta cu îngerul omul a învins, vulgarizarea vieții este cîștigul final cu care individul nu știe ce să facă. Misterul, cel care însuflețește imaginația omului de mii de ani, are atîtea răspunsuri, încît întrebările individului își pierd semnificația. Pînă și misterul „eternului feminin”, misterul nașterii, al vieții
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
Nu mai faceți populisme ieftine" (cotidianul.ro). A face populisme este echivalentul familiar și non-standard al unei formulări de tipul "a avea o atitudine populistă", "a avea manifestări de populism"; utilizarea expresiei cu verbul a face este un semn al vulgarizării limbajului politic actual. Construcția a face aroganțe ilustrează, pe același tipar sintactic și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
Johann, Giovanni, Jean, Jon, Juan în zilele noastre, Păziți-vă buzunarele, Pasărea albastră, Marea trăncăneală - care face inevitabila joncțiune cu ficțiunea lui Caragiale). Subiectele sociale sunt tratate cu dezinvoltură (Lux, calm și voluptate, Shopping, VIP-uri și vipuști), ca și vulgarizarea vieții (Zaraza, Bonsoir, mască!), noul limbaj de lemn (Lumea lui mega, super, epocal, genial, Activistul de partid și limba de lemn) ori veșnicele metehne românești (Dispozitiv de omorât capra vecinului, Un sfert de oră în București, Arătatul cu degetul la
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
pe culoarul din stânga? Nici vorbă. Pe dreapta tropăie veseli oameni cu șorțuleț, urcând sau coborând frenetici treptele inițierii masonice. Pe de altă parte, Traian Băsescu l-a ținut aproape în campanie pe Aleodor Manolea, psiholog și autor de cărți de vulgarizare a unor științe de graniță, fiind greu de stabilit în cazul lui unde începe și unde se termină impostura. Am discutat în aceste zile cu numeroși politicieni cu experiență. Mulți admit, în particular, că o groază de oameni aparent întregi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
o vagă autocritică, neapărat constructivă. "Cum se numește filmul?" "The Secret. L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice, de felul reconstituirilor istorice marca Discovery?" "Nu!", face ea lejer sâcâită de eforturile mele de tatonare. "Nu e nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine. Înțeleg
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eșec (Roma nu i-a acordat binecuvântarea), succesorii săi, care vor avea mai mult noroc, nu vor uita lecția profesorului. „Sources” (așa se numea la origine colecția) se dorește un fel de „Budé” creștină, altfel spus, o colecție de „înaltă vulgarizare”. Ce argumente justifică întemeierea unei asemenea colecții? Le regăsim în primul proiect, redactat de Fontoynont 241: 1. Părinții „ne oferă exemplul unic al unor spirite remarcabile, care doresc să câștige la credința lor o lume cu totul păgână”. De ce istoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ulterior. Se declanșează o reacție de oboseală colectivă a cărei consecință este uzura morală a personajului vizat. Repetat pînă la sastisire, numele lui își va pierde pregnanța, iar imaginea i se va deforma inevitabil, dovadă că orice popularizare duce la vulgarizare, pentru ca în final să atingă treapta promiscuității mediatice. Și astfel, în loc să-și păstreze gradul de fascinație meritată, conturul i se va șterge pînă la a ajunge indiferent, semn că nimic nu se demodează mai repede decît idolii. În această privință
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
pe de altă parte fantasmagoria e bună, fiindcă dă sarea și piperul fascinației exercitate de druizi asupra posterității. Straniu e că în preambul autorul simte nevoia să precizeze că volumul nu este nici tratat de istorie și nici lucrare de vulgarizare, ci mai curînd o investigație care împrumută deseori alura unei... anchete polițiste. Pe moment, cititorul nu intuiește dacă arheologul o spune în glumă sau cu o mină serioasă, dar apoi, străbătînd cartea, găsește o explicație pentru această surprinzătoare analogie. Căci
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
Mircea Mihăieș Criza învățământului, îndeosebi a celui superior, a devenit atât de acută, încât nu mai poate fi rezolvată în interiorul sistemului. Primul domeniu care stă să cadă sub foarfecele multiple ale dezinteresului, vulgarizării extreme a societății contemporane și ideologiei distructive a corectitudinii politice e cel umanist. Vor urma - n-am nicio îndoială - cel științific, iar finalmente lepra ignoranței se va extinde și asupra zonei care, deocamdată, pare să fie în culmile înfloririi: cea
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
Nu te acostează dogmatic, ci te absoarbe sufletește. Iar pîrghia prin care te atrage e arma miracolului. Steinhardt e un agent uimitor al minunii cristice, un popularizator rarisim al miracolului în genere, dar un popularizator care, în loc să-și degradeze prin vulgarizare tema, îi surprinde fețe nebănuite. Pentru Steinhardt, taina e tot ce poate fi mai ilogic, mai imposibil mai incomod pentru mintea noastră. Taina, în fond, nu e de nasul nostru, al bieților oameni devoratori de efemeride. Numai că Iisus tocmai
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
sensibilității postbelice erau puține și nesemnificative; în sfârșit, într-o perioadă în care aprofundarea textului beletristic tindea să recurgă la unele discipline moderne de cercetare, cu interpretări care să inhibe supremația sociologistă. În plus, humuleșteanul trebuia smuls din noianul de vulgarizări deterministe și reinclus sub auspiciile esteticului, bătălie care se anunța anevoioasă și de durată. Se impunea așadar o recitire atentă a operei sale, dintr-o altă perspectivă, care să facă legătura cu studiile de până la 1945, semnate de N. Iorga
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]