35 matches
-
Gheorghe Grigurcu Fără dificultate ne dăm seama că Nicolae Tzone e un poet dintr-o speță mai puțin frecventă. în locul habitualei ființe fragile, vulnerate, inadaptabile ne întîmpină un individ robust, cu un surplus de energie, rostindu-se într-un interminabil discurs gîlgîitor (impulsul vital din care purcede îl oprește cît mai mult posibil a recurge la punct), într-o avalanșă de corespondențe care par
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
și ciorbă de burtă. Noi ceilalți, în schimb, avem de învățat ceva din dictonul că nu se știe cine mănâncă pe cine, corelat cu acela că pe femeie nu trebuie s-o atingi nici cu o floare, și că onoarea vulnerată se reperează iarăși după o rețetă dragă lui nenea Iancu! Manifesta el simaptie pentru inșii suciți? Cum să nu mă întreb, atunci, din care blestemate motive, măcar unul dintre preferații mei adversari politici nu m-a insultat în presă, cu
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
incontrolabil a recuperării unor întâmplări, întâlniri, afecte și meditații care nu ne-au aparținut. În 1990, Monica Lovinescu, notoriu factor al rezistenței anticomuniste din exil, revine în țară, după patruzeci de ani, spre a da cu ochii de un peisaj vulnerat, de imaginea decrepită a caselor pe care le lăsase curate, albe, proaspete, occidentale. Spre a lua notă de starea unei societăți profund divizate în urma a ceea ce se numise Revoluție, dar putea să fi fost numai o lovitură de stat, dacă
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
citit le-am trăit./ e clar: jocul meu nu-i aici. dar unde?/ e undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip de lirism negru tot mai răspîndit, cu simțămîntul unui sfîrșit de ciclu istoric, căruia individul vulnerat îi slujește drept fidel receptor. Particularul absoarbe precum o ventuză semnificațiile generalului, de unde efectul invers, de amplificare a discursului (ca și cum ar fi rostit la portavoce), în fața unui auditoriu ce se presupune că se recunoaște într-însul... Al doilea capitol al
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
preferate și tratamentele specifice și cum navighez eroic către pontonul octogenariatului, aș fi nedrept scoțând din cauză ajutorul medicamentelor, foarte conștient, altfel, de fabuloasa capacitate a insului de a uita suferințele, nopțile când durerea zvâcnind magnetic în câte o măsea vulnerată, pretindea câte un algocalmin la fiecare sfert de ceas. Natural că atingând vârsta când Matusalem se gândea să-și croiască o cale în viață, numărul de hapuri pe care înainte și după fiecare dintre mese trebuie să le dau pe
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-un terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e de la plumb, pentru ea, nu-i leac, nici doctor. De pe casă, zboară-n beci streptopelia decaocto, - nu de răul ploii reci, de urîtul ploii octo- brale, zboară-n beci sau
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
Theodor Stolojan. Apoi, când a simțit că astrele lui Călin Popescu Tăriceanu încep să apună în partid, s-a hotărât să-i caute și acestuia fluierele picioarelor. Câtă indignare! Câtă dezamăgire! Câtă pricepere în a găsi osul sensibil în corpul vulnerat al premierului! Într-un fel, Crin Antonescu a reușit o performanță: mimează independența cu asemenea dezinvolură, încât până și protectorii săi de mai ieri îl privesc încremeniți. Au și de ce: mai rar atâta resentiment și violență într-un individ incapabil
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
și pictoriței clujene Mariana Bojan e în măsură a-și releva o lăuntrică unitate. Ruptura e mai mult de ordin plastic decît de substanță morală, aceasta din urmă, în pofida unei linii evolutive, dînd tonul omogenizator al unei poezii a candorii vulnerate, semnate de o ființă "rău vindecată/ de copilărie". E adevărat că prima etapă pare a ilustra un festin al asociațiilor, o orgie imaginativă, dar sub sclipitoarea, voioasa suprafață mustește amarul dezamăgirii. Am putea zice că iluzia jocului frenetic de imagini
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
lor Surdu, Gavra, Măgureanu, nemuritor fiind de soiul său ca și bricul "Mircea". Întocmai cum un partid creștin democrat condus - dar nu prin faxuri - de dl Andrei Marga are șansele sale de a-și recruta adepții nu numai din coasta vulnerată a partidului-tată, ci și din oștenii obosiți ai altor partide cu pasul, azi sau mâine, pe loc. Ceea ce pare pe moment exclus, împăcarea cu pupat în locul cunoscut, vrem să spunem într-o tradițională piață, aparține unui viitor în care n-
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
simplu se dizolvă." (p. 130). Dacă Occidentul este văzut, din România și din celelalte țări comunizate cu forța, ca un teren al libertății și prosperității, Estul și intelectualii lui sunt percepuți, din celălalt punct, într-o grilă complet diferită. Idealismul vulnerat al cobailor umani răsăriteni e contrabalansat de pragmatismul decizional al politicienilor și de socialismul pur teoretic al intelectualității, al faimoasei intelligentsii pariziene pentru care antisovietism înseamnă anticomunism și anticomunism înseamnă fascism. Aceste echivalări jenante, dar atât de comode pentru stângiștii
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
mai avea clipe,/ Voi mai avea trup?// Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
american. Tema eroului întors din război, incapabil să mai recunoască lumea lăsată în urmă, a fost o veritabilă obsesie a generației lui Faulkner. Nu doar în povestiri, dar și în The Great Gatsby F. Scott Fitzgerald construiește un personaj adânc vulnerat de experiențele trăite ca soldat sau în preajma frontului. Într-un fel paradoxal, Donald Mahon străbate același traseu și are parte de același tratament: în timp ce se află în război, iubita îl trădează. E secundar faptul că Jay Gatsby se îmbogățește făcând
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
atmosfere de respect și de toleranță în mica și agresiva noastră lume literară. Dintr-un prilej de a ne sărbători reușitele, s-au transformat într-unul de a ne bălăcări unii pe alții. Orgoliile, pe cât de nemotivate, pe atât de vulnerate, au luat locul bucuriei. Nutresc iluzia că lucrurile n-au stat totdeauna așa. Și, dacă iluzia mea e doar o iluzie, cu atât mai rău. Mi se ia și bruma de speranță în mai bine.
Pedagogia premiilor literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6222_a_7547]
-
Bagaj. Femeia sa demonică și otrăvită sau, dimpotrivă, „simbol al numelui inefabil” rămâne un simplu enunț. Dar poate fi citit ca tulburător roman al infernului (cuvântul cu cea mai mare frecvență în Jurnale) unei inteligențe fisurate și al unei hipersensibilități vulnerate.
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
ridică la rang de simbol: „Să auzi cum țipă o frunză în cădere / și mai presus de toate să o vezi plângînd, / aceasta-i proba ce ți se cere / când vrei să scoți cuvintele închise-n gînd. / Numai poeții - ființe vulnerate, / ca luminile rătăcite peste cîmpuri / aud sfîrșitul frunzelor în toamnă / și pot elibera cuvintele din gînduri.” Pentru toate acestea și multe alte calități, în opinia lui Dorel Sibii „...pământenii au încheiat recensământul / concluzionând că poeții nu mor” („Voyager” privește în
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele anterioare, fragmentele de poezie autentică, având ca generator o sensibilitate feminină profund vulnerată, să se piardă într-o masă de versuri terne. Alte impulsuri lirice, precum cel al dragostei de țară și neam ori cel religios, găsesc la C. o expresie banală. Încercările de epică obiectivă nu se disting nici ele de foiletonistica
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
visul, iluzia, divinitatea: „Vrei să-mi fii martoră, /iar astfel ești,/ poți într-atât/ cu numele meu să vorbești?” (În penumbra maternă). Poemele transcriu disputa și împăcarea, confruntarea și oscilația între stări și atitudini contrare, între reflecția tăioasă și sensibilitatea vulnerată, între trăire și vis, între profan și sacru. Două arii tematice - divergente, corespondente sau adesea contopite - configurează universul, dinamica interioară și formula compozițională a liricii: una autobiografică, exprimând o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
să-ți arunc și hainele după tine, în hol. Hai, dă-i drumul. Nici un cavaler, nici un om de lume, nici un dandy manierat nu ar vorbi în felul acesta, oricât de mare ar fi afrontul adus. Însă în Marlowe vorbește masculinitatea vulnerată, apele adânci și liniștite, brusc tulburate, ale unei sensibilități de bărbat ce fusese mult prea multă vreme singur. Nu cunoaștem existența anterioară a detectivului, dar e limpede că n-a trebuit de prea multe ori în viață să răspundă - ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
personajului pe care, deși nu l-a întâlnit niciodată, îl simte ca pe un alter ego al său. Amărăciunea discursului final este singurul răspuns ce poate fi dat unei oglinzi ce refuză să mai reflecte altceva decât adâncimile unei conștiințe vulnerate. Într-o lume a crimei, a păcatului, minciunii, violenței și nebuniei, a fi vulnerabil înseamnă a fi deja mort. Graalul păcătoșilortc "Graalul păcătoșilor" În ultima secvență a romanului Farewell, My Lovely (Adio, frumoasa mea), detectivul particular Marlowe iese din biroul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
machism antipatic. Helen Grayle și Anne Riordan sunt, din acest punct devedere, personaje antitetice. Nu pentru că una e coruptă și imorală, iar cealaltă pură și onestă, ci pentru că ele ating și fac să vibreze în mod diferit orga sufletească profund vulnerată a detectivului. Trei din titlurile celor șapte romane ale lui Raymond Chandler - Farewell, My Lovely, The Little Sister și The Lady in the Lake - fac trimitere directă la personaje feminine. Celelalte patru sunt construite pe baza unor referințe la situații
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sub privirile cititorului, Marlowe și-a pierdut nu doar cheful de viață, ci și minima motivație profesională. Ar merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului învins, a conștiinței vulnerate și a dezamăgirii instalate ca o boală. În astfel de împrejurări, eroismul dispare cu totul, iar inteligența detectivului e înlocuită de câteva gesturi confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și fără speranță, incapabil să performeze chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de plăcere. A venit la el din pâclă, adulmecându-i calea, Vidra, cățelușa lui de vânat, care caută urma cerbilor vulnerați. —Tu ești, Vidra? — Eu sunt, schiaună capauca, aburcându-se până la șoldul lui și căutându-i obrazul, cu botu-i fin și ascuțit. — Da, da, zice Culi; suie până sus și mă cunoaște. Cine ți-a dat drumul, ca să vii după mine? Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care macină interioritatea și așa vulnerată a poetului: în trecerea concretă spre acest funest dincolo ar putea avea un însoțitor demonic. Prezența demonicului în mod evident, catalizator al anxietății este aproape o certitudine în Tratamentul autoadministrat cu același sadism sinucigaș: "(întind mâna iau de pe calorifer o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Vindecarea de simetrie și aproape toate Portret-ele în cuțit (chiar și cele ce par descinse direct din retorica lui Mircea Ivănescu) sunt, în fond, arheologii ale imaginii de sine, așadar mijloace eficiente de instituire și de comunicare a unui sine vulnerat, căci marcat de iminența evanescenței în acord cu acest corolar tematic este și definiția-tip a poemului: "mulajul propriei mele dispariții". În Cartea invaziilor, acest mulaj al dispariției ființei poetice este mult îngroșat, ca pentru a deriva atenția cititorului dinspre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate fi privită, metaforic desigur, ca talantul care i-a fost dăruit la naștere pentru neîncetată înmulțire...". Privite strict din perspectiva criticului de poezie, aceste cărți apar însă ca o dare de seamă, concepută cu amară luciditate, a unei interiorități vulnerate atât de propriile angoase, cât și de excesul de violență pe care îl constată într-un univers aproape dezaxat. Poetul Doru Maximovici se așază, deloc întâmplător, într-un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]