2,178 matches
-
je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de tradiție, graba de-a schimba violetul doliilor princiare cu roșul ,vremurilor
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost admiși fără restricții în sala de concert. A reușit marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu și-a continuat cu indiferență drumul. A zăbovit în preajma tinerilor muzicieni performeri. I-a ascultat. A întârziat la standul cu cărți, cu CD-uri, a vizionat un film muzical. în mod evident a primat conștiința faptului că Festivalul enescian este un eveniment de importantă conexiune cu marea dinamică
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
pentru că tata câștiga prea puțin și nu-i mai rămâneau bani după ce plătea datoria de la tejghea. Poate că nu primea niciodată cadourile pe care și le dorea. Poate că primea o groaza de cadouri, dar părinții care i le aduceau zăboveau numai cinci minute ca să nu întârzie la restaurant, iar el rămânea singur cu noile jucării, speriat de umbrele pe care luminițele multicolore din brad le făceau pe perete. Poate că el n-a avut o copilărie fericită. Și poate că
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
a migrat din Piața Victoriei într-un spațiu vecin de pe Șoseaua Kisselef, spre a ajunge după '90 în cimitirul militar de la Pipera, soclul pierzîndu-se pe parcurs. Ceva asemănător a pățit, nu demult, și statuia lui Caragiale. Lucrarea sculptorului Constantin Baraschi zăbovise cîteva decenii în curtea editurii "Cartea Românească", ascunsă privirii trecătorilor de ghirlandele viței sălbatice, deși preferințele celui eternizat în bronz ar fi impus mai degrabă hameiul. Gurile rele spun că fusese, la origine, o statuie a lui Lenin, căreia autorul
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
Vintilă Horia. Le concepuse în primii zece ani de la înstrăinarea forțată de țară, cu experiența acelor trăiri. Le-a scris pentru cititorul revistelor diasporei românești și le-a răspîndit în atîtea colțuri ale lumii prin cîte a trecut sau a zăbovit. "Pe atîtea răscruci de meridiane și paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia consacrată de geografie, în Postfață la un deceniu personal. La unitatea volumului Sfîrșit de exil. Nuvele, au contribuit Nicolae Florescu și Mihaela Constantinescu-Podocea, echipă de mult
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin asupra ghidului medievalității românești pe care Neagoe ni l-a pus la dispoziție? Fiindcă aici avem exact opusul cazului cantemirian. Dacă principele moldovean nu a fost asimilat mentalității noastre colective, deși modernizarea noastră de la el începe, în schimb Neagoe
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
facultatea limbajului, sau asupra raportului arbitrar sau motivat dintre cuvinte și lucruri, cu care problematica acestei confusio linguarum babelice s-a intersectat de-a lungul vremii, de nenumărate ori. Sînt multe episoadele din această istorie asupra cărora ar merita să zăbovim. De la primul capitol - acela care se ocupă de configurarea unei utopii a limbii perfecte în Geneză - pînă la discuția asupra inteligenței artificiale și a limbii esperando, ipotezele lansate de Eco sînt cum nu se poate mai seducătoare, cu atît mai
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
continuare, ca eșantion, un fragment din roman. Și cînd te gîndești că apartamentul ăsta cu două camere confort doi din groapa Vitanului, de pe strada Danubiu, îi plăcuse cîndva să-l vadă ca pe un adăpost privizoriu, în care să fi zăbovit să-și tragă sufletul cîteva luni, cel mult un an... Casa Magdalenei în definitiv. Barem atîta lucru ar fi meritat și ea în schimbul acoperișului ce i-l oferea Dorulețului ei deasupra capului, să-i dea numele lui de familie. Elefterescu
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
de stat, întrucît Germania nazistă obligase țara sa să declare război Statelor Unite. Întîlnirea s-a dovedit cît se poate de civilizată și, după ce ambasadorul și-a îndeplinit misiunea oficială - deloc ușoară - secretarul de stat l-a invitat, politicos, să mai zăbovească puțin, la o conversație neprotocolară, în fața unui pahar cu coniac. A avut loc următorul dialog: "- Nu vă pot ascunde, domnule ambasador, cît de mult regret faptul că Republica Ungară a hotărît să intre în război împotriva Statelor Unite! - Domnule, a răspuns
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
afară Lucrețiu Pătrășcanu, ca o consolare acordându-mi leafa pe o lună înainte - gest care cu o altă serie de magistrați nu s-a mai repetat. A urmat apoi o "aventură" la Canalul Midia... - Ajungem și acolo. Haideți să mai zăbovim la anii tinereții. - Așadar, "marche arriere"! - Haideți să mai rămânem în sfera familiei dumneavoastră. Cum era ea? - Am un bunic matern - cel din fotografia de pe perete. A participat în 1877-1878 la cucerirea redutei Grivița - colonelul - atunci maiorul - Eftimie Ulescu. Se
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Mai mult o încercare narcisită de rupere în două a eului. O disecție existențială, paralelă. Reproduc textul succint: "Lui Borges - celuilalt, nu mie - i se întâmplă fel de fel de lucruri. Eu nu fac altceva decât să hoinăresc prin Buenos Aires, zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori ușa unei marchize; știrile despre Borges îmi vin prin poștă; din când în când, îi zăresc numele printre ale câtorva profesori sau într-un dicționar biografic. Mie îmi plac
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie adunîndu-se-n cheaguri de frig// iar eu/ încă
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
îmi explodează mintea, conștiința, că pur și simplu înnebunesc, mai ales atunci când nu-mi mai găsesc o preocupare concretă. - Inventați evenimente la care participați? - Uneori. Trebuie să-mi găsesc în permanență o preocupare, să descopăr un gând asupra căruia să zăbovesc. Un eveniment cât de mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
mai ales la partea din bibliotecă aflată în fața mea, unde se află cărți ce așteptau să fie citite - cărți de critică, mai ales, dar și de proză, pe care n-am apucat să le parcurg și n-am să mai zăbovesc niciodată asupra lor. Cărți, de pildă, în limba germană pe care nici nu are cine să mi le citească. - Le-ați păstrat pentru bătrânețe, ca pe o rezervă spirituală, ca pe o desfătare târzie... - Era o rezervă conservată anume. Mi
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
sub un cer fără pic de nori. - Haideți, grăbiți-vă, ne zorea căutătorul de minuni. Ea ridica atunci de jos piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care-o făcuseră să zăbovească și își relua drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu o forță covârșitoare. Lacul era albastru, albastru. Pe pajiștea din jur, încă verde, pășteau vacile, în
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vacile, în sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă ștergarul cu merinde, păturile, sacii și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia să ajungă la peșteră fără întârziere - am reluat urcușul. Când am ajuns sus, l-am ajutat să dea jos samarele și să care bagajele până la gura peșterii. Soarele ardea acum destul de tare și, peste plaiurile
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
înaltă tensiune pe deasupra orașului, dar n-am îndrăznit să te strig, să-ți fac semn, să-ți spun că mi-e frică de umerașele cu paltonașe, de portmantourile cu blănuri groase, de bărcuțele de hîrtie din congelatorul zanussi printre care zăbovesc foci cu priviri întrebătoare" (30 noiembrie). Extraordinarei îngrămădiri de obiecte i se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj de neidentificat - cu care se poartă dialoguri imaginare - degenerînd apoi în îndepărtate și ireale, exotice decoruri: "într-una din
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
de-al beznei/ din jur" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Poezia lui George Vulturescu nu e decît un simulacru demonic al mitului, de-o intensitate a absenței care ține în șah prezența, o hipnotizează prin puterea verbului. O silește să zăbovească. Așa cum se mărturisește poetul pe sine, într-o mică fabulă: "- Ce pictezi, l-am întrebat./ - Pictez zeii care stau în jilțurile/ Nordului, mi-a spus./ - Nu e nici un zeu, copile, m-am revoltat./ Uită-te bine: jilțurile lor sînt goale
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
privitoare la posibilitățile nelimitate ale persoanei și voinței lor". Membrii generației interbelice care l-au glorificat pe Nae Ionescu pentru că au văzut într-însul marele lor dascăl și ferment, "înțelegeau lucruri fundamentale încă de la sfîrșitul adolescenței. Nu aveau nevoie să zăbovească ani în șir în pură literatură, iar din aceasta nu elementul estetic îi interesa în primul rînd, ci acela spiritual. Din Dostoievski, să zicem, îi interesau nu atît "mijloacele" cît ideile. Aceasta se întîmpla și datorită faptului că deschiseseră ochii
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
încă și nu cred că voi întâlni vreodată autorul a cărui operă să-mi solicite interesul în mod egal. Întotdeauna va fi o carte (sau mai multe) care-i poartă numele în posteritate făcându-i carieră, iar alta(altele) va zăbovi, adunând fire de praf, pe raftul celor necitite. Destinul nu este însă implacabil și poate fi deturnat, spre exemplu, de relecturile ample, exhaustive pe care le presupune un studiu monografic. Dacă judecățile critice ajung, cât de cât, la un consens
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
îi află înțelesul pe care și-l notează cu creionul pe un caiet de matematică nescris: «cochilie, s.f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini etc.». Creionul zăbovește în aer; nu înțelege pe deplin. Mai citește odată ce a scris. Scutură din cap. Ceva nu merge” (p. 44) Les incertitudes du language, ar putea comenta Jean Paulhan aceste rînduri care fac cît un eseu despre relația scriitor-cititor, limbajul metaforic
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
trebuie ținut în afara curții) în partea metaliterară a povestirii, el vizează, încă o dată, raportul dintre cititor și autor (discuțiile cu unchiul său), sugerează elemente de criză a creației („Pînă să intru în atmosfera creată deja pînă aici, trebuie să mai zăbovesc puțin! Să dau tîrcoale textului, cum s-ar spune. Pentru că am ieșit din ritm...” - p. 107), sau face considerații generale asupra literaturii. Scriitorul păstrează întotdeauna o poziție superioară în raport cu textul, pe care îl privește de sus, cu detașare, (auto)ironie
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
închis. Să înțeleagă că, pe porțiuni, versurile dacă sunt modeste, ele pot fi reparate cu meșteșug și puse în stare să funcționeze: ,,Călătoresc prin vremi și locuri,/ Prin viața mea treceți zburând,/ Doar amintirea unui cocostârc/ bolnav de ceruri/ Îmi zăbovește-n suflet/ Până când, uitare și tăcere,/ Vor ninge’n geamuri cu povești.// Mi’e sufletul greu/ și parcă’mi ninge pe mormânt/ În duminica asta/ Mugurii țâșnesc din tăcerea unei crengi/ Asemeni ochilor păgâni de lumină/ Ai îngerilor căzuți/ Pentru că
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
existență. O dată și ultima dată. "- Ce faci în viață? - Cum ce fac, o iubesc pe Olga..." E complicat să iubești. Și solicitant. Continuu. O viață. Oblomov nu poate să facă nici efort pentru totdeauna. Zboară, are aripi la întîlniri, dar zăbovește puțn în înaltul cerului. E mai bine în halatul ros, în groapa din patul lui, în suferința lui, decît în relața cu Olga Sergheevna Ilinskaia. E mai bine să fii iubit. E mai bine cu Agafia Matveevna - și Toca a
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
populate decât spitalele. Aproape nu-i stradă în marile orașe unde să nu te uimească forfota unor flăcăi bine făcuți, de obicei îmbrăcați în negru, purtând insigne, pistoale și bocanci „ca-n filme", gata să te ia de guler dacă zăbovești o clipă mai mult în fața vitrinei pe care-o au în grijă și neezitând să-ți aplice un baston peste cocoașă dacă te plângi c-ai fost furat la cântar. Întâmplarea face ca, de câteva luni, să trec aproape zilnic
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]