47 matches
-
prezentul nostru „al bibliotecarilor”. Nu e numai un fel de a mulțumi domnului Teodor Pracsiu ci și gândul că poate fi de folos cuiva „omagiind” pe cel ce ne-a sprijinit și însoțit existența noastră. Înainte ca timpul să arunce zăbranicul peste ce încă mai este viu în memorie, încredințez aceste pagini văzutului și nevăzutului cititor. VIAȚA ȘI CĂRȚILE EI PRACSIU, Teodor I, critic și istoric literar, epigramist. S-a născut la 2 iunie, 1946 în orașul Râmnicu Vâlcea într-o
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
largul Mării Marmara legănat în vise de mărire, urzind planuri nebunești de cucerire, triumful Islamului asupra Europei. Dacă visele furtunosului Padișah se vor împlini, dacă popoarele Europei vor cădea sub călcâiul de fier al Fatihului, o întunecată epocă, ca un zăbranic negru -, se va așterne asupra Europei și a milenarei sale culturi. Și când te gândești, spune Maria, că toți cuceritorii, în setea lor nebună de cucerire, își iau drept steag crezul "războiului sfânt". Unde-i sfințenia? În jaf? În siluire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de tot. Ele vin, tot ca în viață, pe rînd, la carnavalul funebru care încheie, pe străzile mohorîte din Bucureștiul copilăriei, un destin de personaj. Ceea ce urmează este un fel de "indiscreție" auctorială, a "romanțiarului" ce ridică un colț de zăbranic și se pomenește în lumea vieneză a începutului de secol, cu eroii ei maudits, copii mari și buni, ca Peter Altenberg, somnolînd pe străzi, curtenind femei ușoare, sub privirile unor Stefan Zweig, Hofmansthal sau Arthur Schnitzel, care n-au putut
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
Tatiana Radulescu dor de bacovia dor de bacovia dor fabulos mă deșir în cuvinte urmă în translucid vocalelor ce vor trece diurn în morminte jale acoperă totul - blândul zăbranic inspiră lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
se-ngaimă, Același drum și-același timp urzind. Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un nume, Cînd una e și-aceeași anatema? Groussac ori Borges, simt înduioșarea De lumea ce-n zăbranic se-nfășoară. Cenușă este, palidă, ușoară, Ce seamănă cu visul și uitarea. Oglinzile Eu, care simt o spaimă de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
mine atît de instructiv, și nu mă tem să fiu învinuit de repetiție... Murind Stalin în martie 1954, - povestea preotul Brenner, - autoritățile din Sebeș îi dăduseră dispoziție, chiar din ziua fatală, în care globul terestru își atîrnase pe meridianele lui zăbranice lungi de jale și de sfîrșit de lume, - să tragă ore în șir clopotul cel mare al catedralei lor săsești bătrîne de la anul una mie două sute și treizeci de pe timpul cînd Europa ducea cruciatele sale catastrofale și pe cînd Bizanțul
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
autoritar întregul spațiu sensibil, motivînd preferință poeților pentru obiectele capabile să o pună mai viu în evidență. Vom avea așadar de-a face cu brîuri și panglici, cu horbote și dantele, cu falduri și draperii, cu valuri, crepuri, lințolii, zaimfuri, zăbranice - într-un cuvînt, cu tot ce poate afirma viața expresiva a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurați mereu de vîrtejuri, volute, spirale, de curbe și serpentine, de bucle și
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu, țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită...". Secesionism sadea! Unde? La I.L. Caragiale, în nuvelă Calul dracului. Vom reveni.
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Geo Vasile Ca și cum ar fi ultimul, Venera Antonescu oferă cititorilor acest (grafic) îndoliat volum Zorilor Zăbranic, alcătuit din 53 de poeme inedite (scrise în 2002) și 28 de poeme selectate din cărți anterioare precum Stelele lui Filoctet, Dincolo de coclauri, Umblet subțire, Aud înfrunzire, Al luminii arbor. Florilegiul la care ne vom referi, cuprinde, spre iluminarea lectorului
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
volumele de acum 30, 20 de ani anticipau o crepusculară dornică de a se mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
nimicnicia de după anihilarea a tot ce se presupune a fi omenesc, îngăduindu-i însă să mai spere că, până și dincolo de ultima clipă rămâne ceva vrednic de a fi salvat. Frapează, subjugă contrastul dintre realitatea nediferențiat mohorâtă, monoton oripilantă sub zăbranicul omniprezentei cenușe funerare și sclipitoarea ei evocare într-un text de o glacialitate dozată în așa fel încât să biciuiască imaginația, să întrețină, cu minimum de informații pentru maximum de efect, curiozitatea cititorului conștient aproape de la bun început că nu
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
este foarte important să o ajungă din urmă dar chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca un râu desfundat de o furtună năprasnică. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului, moale și mângâietor, i se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector din Andromaca lui Euripide, acest Absent pe care Andromaca nu-l poate invoca decât ca pe dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a binelea. În scena următoare, Tezeu, revenit și el din ținuturile morții, îl imploră pe Heracles să-l lase să-i vadă chipul, pe care acesta și-l ascunsese sub propria-i mantie, așa cum obrazul morților e ascuns sub un zăbranic: Heracles nu voia ca dezonoarea lui să se răsfrângă și asupra lui Tezeu. Tezeu insistă, spunându-i că nici un răzbunător (alastor) nu e chemat în ajutor de un prieten pentru a-i face vreun rău acestuia. El vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Și avea dreptate. De fapt nu de coasa ei murisem, ci de frigarea ce m-a străpuns cu o noapte înainte pe rampa de gunoaie. Omul cu ciocul de ramă i-o luase mult înainte. ăO văd pe Zitta în zăbranic, calmă, tristă și socotită. E înconjurată de neamurile ei, atentă la sfaturi. Cineva coboară de la etaj, cu ajutorul slugilor mele, un cufăr mare cu obiecte de valoare practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sub acel efluviu, toată lumea se încovoia ca sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescură până răsunară peste toată zidirea, făcând să tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de oameni capabili de a ieși din fruntariile vechi ale rațiunii și moralei pentru a fi coloni dacă nu chiar colonizatori. Religia, patria, amorul îi găsesc sceptici și pregătiți pentru adaptare. Femeile aveau și ele o beție. Erau amețite de zăbranicul purtat al durerei, al fricei,' al strîmtorărei, al înstrăinăm. . . și acum le amețea bucuria și libertatea, și în lumina nouă străluceau aiurite; nu-și aveau deplin discernământul ființei izbăvite. - Ce mai e? întrebă Lina intrând. - Nimic! Aceeași vorbă despre o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala norilor a prins a se subția și lumina soarelui scăpătat spre chindie devenea atotbiruitoare. Când noaptea și-a întins zăbranicul, căpitanul a cercetat ceasul. ― Sergent major Dinsus, la mine! - a strigat căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și vino iute înapoi. ― Am înțeles. Când bateria s-a oprit din marș, Dumitru s-a întors la căpitan. ― În fața noastră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea obstretică dintr-o birjă, se dete jos odată cu unul dintre morți din carul lui, găsindu-se față în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era învăluită... Mult au alergat așa... Să stăm, să mai răsuflăm! a zis Prichindel amețit, când au ajuns într-o pajiste. Dar ea, ce să-l asculte?... De unde-și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
kilometri, În stânga sau În dreapta În fața dezlănțuirii ucigașe a vulcanului! Nu ne doream, acum, decât să fim cât mai departe de Java fierbinte. Doamne ajută!!! Dimineața trecuse călduroasă și sosi și după amiaza ucigător de arzătoare... Soarele Își ridicase de pe față zăbranicul său de aburi roșietici, și ajuns În răscrucile cerurilor, Își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul ștres al adâncurilor, discul său alb de lumină topită; iar din ceruri peste pământ, ca dintr-o imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]