15 matches
-
putea înmlădia fără să doară, fără să crape, fără să ceară efort, pe inimile coloșilor cât muntele pe care îi au țara în artiștii ei magnifici. Dar, în adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii, mai mult decât dragostea, și de aceea, uităm câteodată să iubim! Parcă ni-i și teamă să o spunem! A pătruns atât de înstăpânitor agresivitatea, vulgaritatea, hidoșenia în viața noastră, încât parcă am fi condamnați dacă spunem că o
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Florin_piersic_rechemand_spe_aurel_v_zgheran_1389968190.html [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
putea înmlădia fără să doară, fără să crape, fără să ceară efort, pe inimile coloșilor cât muntele pe care îi au țara în artiștii ei magnifici. Dar, în adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii, mai mult decât dragostea, și de aceea, uităm câteodată să iubim! Parcă ni-i și teamă să o spunem! A pătruns atât de înstăpânitor agresivitatea, vulgaritatea, hidoșenia în viața noastră, încât parcă am fi condamnați dacă spunem că o
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1403708060.html [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
de casă 97 Case locuite 71 Toponimie, părți de hotar: La cruce, la piatră, Hodai,urmele unei construcții, există o fântână artezian, Rovina,Satescu, Râturi, la Cris, în Sălci, Zoampa, Lalascu(dealul din imaș), Târși(pădurice), Plopi(pădurea orașului Beiuș), Zăcătoare, Topili(pod), la Fântână Foarelui-faurului-, Vale-Lata, Valea Bicii. la Fântână Foarului (și nu Foarelui), Florescu, Dealul Morii, Bereag, Prunduț, Sub Ciuceti, La Vale, Omezău. (Frentiu Titus) Satul: Sat de forma pătrată , cca 150 x 150 m, cu biserică în centru
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
există și astăzi. După ce i-au învins pe turci, oamenii au strâns corpurile neînsuflețite ale turcilor și pe cei răniți și i-au dus să moară într-o zonă a pădurii bântuită de lupi. Aceasta zonă se numește și azi Zăcătoarea - locul unde au fost duși turcii să zacă. Satul are o bogată moștenire folclorică, de la olărit până la călușarii și lăutarii vestiți și până la săptămânalul târg ce are loc în fiecare duminică, sau bâlciul de Sfântă Mărie pe 15 august. Satul
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
puțin instruiți, a căror agitație nu dura decât o secundă a lumii; alături de madonele delicate sau moderne stăteau vrăjitoarele reprezentate în scene de o sexualitate ațâțătoare sau de o urâțenie cumplită; alături de împrospătarea credinței sub steagurile rațiunii și libertății stătea zăcătoarea plină de cele mai vechi superstiții". Ștefan Augustin Doinaș în prefață la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. VI. 188 Ștefan Augustin Doinaș în prefață la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. VI. 189
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sl. Șariște, „locul unde a fost arsă pădurea sau vegetația“), Loviște (< sl. loviște, „loc de vînătoare și/sau pescuit“), Măieriște (< magh. mogyoró, „alună“ sau germ. Meierei, „fermă“ + iște), Pociovaliște (< sl. počivaliște, „loc de odihnă“, probabil pentru animale, sinonim cu rom. zăcătoare), Poloniște (< ucr. polonina, „regiune sterpă, nefertilă“+ -iște), Prihodiște (< sl. prihodiște, „locurile pe care pasc vitele în drum spre adăpost sau spre sat“ + -iște), Rîmniște (< rîmnic, „iaz, heleșteu“ < sl. rîbnik, „loc cu pește“ + iște), Rojiște (< sl. roșa, rușa, „trandafir, măceș“ sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
chiuiau surugii, scăpărau pietrele drumului... Pe atunci vinul curgea gârlă, chimirurile erau doldora de galbeni, în toiul culesul ui, femei goale, așa cum le-a lăsat Dumnezeu - și nu numai fete de gospodari, dar și jupânițele de la Iași - călcau strugurii în zăcători mari cât heleșteile. Ehei! Ce vremuri! Ia întrebați pe bătrânii târgului!. - Și are vinuri, domnule, nu glumă, ofta amărât primarul. Poți să umbli în rădvan cu patru cai prin beciurile viei. Uite mata într acolo! Cât vezi cu ochii, de la
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Aracii-și spun povestea în surdină Vierul s-a țicnit din rock și pop. La cramă-i bal cu stripteuse de rugină. Se bea Cotnar cu pepsy și sirop. Nu mai surâd capsulele de ceară N-auzi cântând vechimea-n zăcători N-a mai venit astâmpărul de seară Să ne călătorească până-n zori. Visez atunci, departe la Cârjoaia La Feltin Sasu, meșterul chelar, Cum le-aprindea mesenilor văpaia Din mai puțin de-al treilea pahar Și Răreștii-i parfuma odaia Cu-o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean”. Acolo era „masa întinsă tot anul . Chefur i la toartă. Femei ! ...femei goale, așa cum le-a lăsat dumnezeu - și nu numai fete de gospodari, dar și jupânițe de la Iași - călcau strugurii în zăcători mari cât heleșteile. Ehei ! Ce vremuri ! Ia întrebați pe bătrânii târgului!”, suntem sfăt uiți, pe ntru că însuși primarul își lăuda locurile, când venea vorba de vin: Și are Cotnariul vinuri, domnule, nu glumă ! ... Poți să umbli în rădvan cu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd pe munte// trec cocorii cîrduri cîrduri/ furînd al verii/ ultim surîs" (Tihnă). Preferința acordată decorului autumnal e grăitoare prin ea însăși. Exemplelor de mai sus li
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Limpede, Chicuiul, la Corn, pe Ghergheleu, în Dos,/ Zăpodea, Gura Pojorâții, la Sat, pe Coastă, la Hodăi,/ Între Cărări, pe Hici, pe Coasta Oroiului, Între Răzoare,/ Pârloage, Togul, Calea Morii, Grochile, Turda, la Căstăi,/ Fântâna Boilor, pe Dealul Căpușului, în Zăcătoare,/ Pârâul Brețului, la Moară, pe Coasta Turzii, în Rupturi,/ pe Calea Bunii, Stăuina, în Boronești, în Poderei/ La Sântirim, în Fundul Turzii, la Iclănzel, la Sărături,/ În Stegea, După Curmătură, pe Vale, Petea și Vaidei." (p. 92) Dacă aici suntem încă
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
și trânte, Străbătând veșnicii... Lasă, nu te frământe! Ori nicicum nu voi fi, Nici cu tine, pământe, Nici în loc, nici în zi... Lasă, nu te frământe! Și totuși Și totuși m-am întâlnit Și-am urlat, la izvoare, Doamne, din Zăcătoare, Doamne, din Continit! Eu sunt cel izbăvit, Cât mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
important cătun din lume...) dar și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se împletește pe parcursul versurilor cu ordinea umană, o influențează sau, paradoxal, pare a o lua drept model, când aceasta din urmă e dominată de iubire, definită în multe feluri în volumul de față: Iubirea-i floarea-n chingi și-n zăcătoare / Precum e ntâi și-ntâi nebănuitul salt / Ce-ncinge-n brâu de aur lujerul de floare..., fiindcă, aici, sentimentul este conceput ca forța în stare să reconfigureze lumea, de vreme ce, sub influența lui, se rup încet din astre nebune gravitații... Asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mocirlele instinctuale, pentru a se răzbuna. Noua lui experiență nu-i scoate din suflet dragostea pentru Ela; ea e o componentă a ființei lui. Împăcarea a fost „o beție de dureri amare, transformată În bucurii tari, cum se schimbă drojdiile zăcătorilor În alcool. Totul, trecutul Îmi apărea acum clar, mai ales după noi explicații, mai ales după fericirea ei, acum nestăpânită”. Dar „fericirea” e scurtă: concentrat la Dâmbovicioara, eroul șiaduce soția la Câmpulung, să-i fie aproape. Aici trăiește „ultima noapte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]