31 matches
-
tot așa și imitarea de către noi a acestei morți se face în mod simbolic prin elementul înrudit, prin apă. Și, după cum Omul cel de sus (Hristos) care a luat asupră-Și moartea, s-a întors iarăși la viață după o zăcere de trei zile în pământ, tot așa toți care suntem acum uniți cu El prin aceeași fire a trupului, dacă ne punem ca Țintă a existenței dobândirea vieții adevărate, reproducem, prin turnarea peste noi a apei în locul pământului și prin
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
este considerat întemeietorul Paleontologiei (ramură a Geologiei). Se consideră, însă, că operele cele mai importante pe care le-a creat sunt: Studii geologice și paleontologice asupra unor tărâmuri terțiare din unele părți ale României și Despre originea și modul de zăcere a petrolului în general și în particular în Carpați. În prima lucrare, publicată la Iași, în 1883, fundamentează cercetarea modernă a Neogenului din România, descrie un gen nou de bivalv - Psilodon, având prioritate înaintea francezului Tournouer, care denumește același taxon
SAVANTUL GRIGORE COBĂLCESCU – ÎNTEMEIETORUL GEOLOGIEI ROMÂNEŞTI, UN EXEMPLU DE DEMNITATE CIVICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383713_a_385042]
-
fluvialul, falsul fosfor "tu". REGRESIV Din văi defuncte strig acele patrii Pășunile reptilei spume-ntîi Cenușa în orb Nil a Cleopatrei Ereb, termen de sulf ca un lămâi. Știu lire cardinale date centre Acești reci acustici de firizi Uimiri și mari zăceri adiacente Genunii adiate pe Atrizi. ÎNCLEȘTĂRI Ca umbra-n stemă, pe basilici, O veghie singură să urci Sub agere oțele silnici: O Moscovă de cer și furci. Stea netedă, vigoare-n chiciuri, Asprime zveltă, imn de biciuri! Explică stricte-acele glorii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
obosit... Și vorbele „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” cântă-n urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat de vârstă și de zăcere-ndelungată. Fața scofâlcită și gălbie pare ascunsă de-un pergament; ochii se mișcă aproape imperceptibil sub pleoape negrii, dublate de cearcănele adânci; gura suptă, păstrând totuși urma unor buze frumoase cândva, pare închisă pe veci. Mâinile întinse pe lângă subțiatul corp
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
de textile/ unul roșu, celălalt violet/ se ceartă ca nebunii de multe zile/ urlând furios, în dungi... ce duet!/ Roșul ataca, violetul se apăra/sunt dușmani ancestrali din conflict de la facere/ochiul în orbite le scapara/ la luptă ieșind dinspre zăcere/ Capetele din textile sunt concepute-n război,/ țesute că reperaje sordide, /au creierele ca un sloi/ fecundat de păcate lichide”. Se reține aici dinamica unei polemici grotești amintindu-l, de pildă, pe gălăgiosul Alfred Jarry, trimitere ce sporește valentele sincretice
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
cam aprigă, aflată între cei adunați la poarta lui Pavăl în așteptarea reîntoarcerii mele, rostise stridentul adevăr - mortu’ de la groapă nu se mai întoarce! Evidența faptului întâmplat mi-a secerat iarăși conștiința răvășită! Când m-am trezit, după săptămâni de zăcere, am istovit slăbiciunile, uimită și eu de puterea găsită! Știi unde am făcut cel dintâi drum dinafara odăii? Spre grajdul cailor! Tocmai către locul de care mă feream cu mare grijă pe când trăia Țunia. Pe ea o adorau caii, își
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de morminte.../ Alteori țipă, sălbatec și crud./ ca o aprigă poftă de viață,/ sau șuieră-a ispită răzleață./ cu brânciul ei ațâțător
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Cerului pentru aproapele osândit la grea suferință! Anul acela, în băietan se născuse mare spaimă: Dacă nu avea să-și vestească beteșugul nimeni?! Cum să-i mai vadă la lucru pe slăviții lui? Dar dacă avea să cadă el la zăcere? Poate ar fi fost mai bine așa... I-ar fi aflat dintr-un foc pornind, schimbând mândrețea de plimbat pe săltatul trupurilor poruncit de muzică. Parcă și vedea pașii săriți, încrucișați în față și în spate, plimbările într-o parte
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
strigând încontinuu. SPERÂND LA O SLUJBĂ M-am trezit într-o baltă de sânge. Deasupra, o îngemănare heruvimică, singura speranță la binecuvântare. Apoi un cântec trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de pustiire, ca o zăcere la odihnă. Puține în anii cerești, pe care-i priveam cu ochi însetat de dor de fetișcană. Nu mai pot ascunde multul nisipos al dezmățului lumesc, se întrevede abisul ce-mi înfioară vlaga. Rămâne așteptarea astâmpărării setei de mângâiere. Privesc
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
de negură. Câte-un răstimp, o cucerea din nou lunga domnie a trecutului; rămânea cu ochii țintă, măriți, ascultând o șoaptă tainică, din lăuntru-i. Murmurând cu creșteri și scăderi de voce, uneori Sanis se închina umblând pe lângă patul ei de zăcere. Întunecat, cu cornul din frunte plecat spre cartea deschisă, c-o mână înfășurată în curele, cu pânza vrâstată în spate, șoptea rugăciunile vechi, și izbucnea uneori într-o plângere scurtă, tremurată, bătându-se cu pumnul în piept. Uneori se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă ieri, Ne înspăimântă astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându-mi pumni de apă rece pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru o zi specială, a spart în cioburi mici oglinda, veche mânjită de pastă de dinți, și tot în atâtea fragmente s-a spart jumătatea superioară a trupului lui. Ziua era „specială“ doar prin faptul că, după o săptămână de zăcere, simțise chemarea să se trezească la ora obișnuită pentru zilele când mergea la slujbă. N-avea de unde să știe că ziua era specială și pentru ceea ce se va întâmpla aici în casă peste șase-șapte ore, un fel de nuntă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ceapă, parcă s-ar pregăti pentru o foamete lungă, polară. Așa trebuia să înceapă orice voiaj de iarnă spre Moldova. În București, prima ninsoare conștientizată, dând predispoziții lirice și cerșetorilor, cade abia spre a doua jumătate a lui decembrie. Plăcerea zăcerii la birou trebuia să fie cu atât mai mare, cu gândul la seara luminată de zăpadă, când o vom porni spre casa copilăriei, uitând fiecare de singurătatea lui. Mama parcă nu s-a mai întors din țările calde, din Mexic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acută interiorizare a trăirilor, având drept consecință și o accentuare a laturii meditative a poemelor, zidul, marginea, noaptea, amintirea părinților (Tremur și tac: / Ce mult v-ați schimbat / De când am plecat / Cât ați pierdut din trup și din glas), mama, zăcerea visătoare, bacoviană, neodihna, retragerea din valea vieții, fiind astfel imagini care sporesc latura melancolic-elegiacă a cărții. De la un capăt la celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gălbinare și m-a cuprins o aprindere de mațe care-a ținut trei săptămâni și era să mă coste viața. Și această boală a fost unită cu o lipsă deplină de apetit, astfel încît, părăsind patul după trei săptămâni de zăcere, arăt mai mult a mumie decât a om. În vremea din urmă am mai căpătat durerea de urechi care-am mai avut-o când am locuit la Blanchin în Cernăuți. Această durere ține adesea ceasuri întregi și, daca m-a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
simțiminte. Știa doar acuma bine că era tuberculos. Vroia să aibă încă aerul că nu ^,tie și, pentru că nimic nu-i era mai dureros și ofensator decât cunoașterea mizeriei lui, o ura pentru prefăcătoria ei. Pierduse tot: avantagiile disimulării, mângâierile zăcerii, n-avea nici cel puțin bucuria de a vorbi cuiva de suferința lui. Vrea să se vindece. De fapt, Ada era avară. nu vrea cheltuieli noi și, nai ales, nu vrea să rămână singură în situația vulgară a unei femei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Oficial, li se dă o uniformă portocalie. Rareori o poartă. Le spunem meseviști, de la „muncă silnică pe viață“. Suntem iar în eroare. Nu depun nici o muncă. Au eticheta de viețași. Nici aici nu avem dreptate. După 20 de ani de zăcere în pușcărie, legea le dă o comisie de analiză a purtării lor. Comisia le poate da drumul. Se întorc printre noi. Vom crede că ei, închiși după trei-patru rânduri de gratii, se sufocă. Se descurcă pe metru pătrat de cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
om să suporte vinul? Organismul lui e în dezagregație. Două zile bolnavul fu pus la regim și stimulat cu sucuri de fructe. Conțescu-conferențiarul era foarte optimist și susținea G. Călinescu că temperatura nu are altă cauză decât congestionarea organismului prin zăcerea în pat. Rinichii, ficatul erau împiedicați să funcționeze. Obosit, Conțescu ședea pe spate și ofta din când în când ușor. - Cum te mai simți? Îl întrebă Gonzalv, care îl veghea. Conțescu nu răspunse direct la această întrebare, ci continuă tare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timpul cel mai potrivit Dar eu zic să nu ne grăbim a băga în gură și cea din urmă fărâmă de mâncare și zic că e neapărată nevoie să răbdăm, fiindcă nu se știe cât mai avem a rămâne în zăcere sub lăcata Apelor, iar când om fi răzbiți de slăbiciune, cu ce o să ne mai înfiripăm, ca să nu ni se scurteze zilele date, înainte de vrerea Bunului Dumnezeu? Neînduplecându-se și nelăsându-se dovedit de asemenea cugetări înțelepte, Pamfil Duran a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și carton de cea mai proastă calitate. Și aceasta nu a fost de ajuns! După ce am propus manuscrisul pentru tipar (mi-l recomandase un prieten din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și carton de cea mai proastă calitate. Și aceasta nu a fost de ajuns! După ce am propus manuscrisul pentru tipar (mi-l recomandase un prieten din vremuri grele al profesorului Constantinescu - neuitatul 160 Gheorghe Cahu), a urmat obligatoriul stagiu de zăcere (aproape un an) pe masa șefului Editurii Junimea (Andi Andrieș), pentru „verificări”. Memorialistul fusese director al Conservatorului din Iași în timpul Regatului; reușise să înființeze Filarmonica pe vremea regimului Antonescu, ba chiar îi solicitase „direct și personal” bani pentru bugetul instituției
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se însoare, supărarea călugăriței. Cum cată a trage la sine pe Niță. Gelozia Marghioliței. O întâlnește noaptea la iaz la scăldat și ea îl necăjește... Început al dragostei lor. V. Iarna, când era să moară Niță, și-l scapă Faliboga. Zăcerea iarna. Primăvara vine și omul întinerește și înflorește iar odată cu natura. VI. Cum a început Niță cu Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
BUCUROS ALTORA SATISFACȚIA AVUȚIILOR șI acare turilor, la care nici că m-am gândit vreodată, dându-le În seama celor care trăiesc gândind la bătrânețile lor, pe care le-ar dori Într-o perfectă inacțiune fizică și intelectuală, Într-o zăcere pe picioare, unii dintre ei nepreocupați nici măcar de frumoasele și nevinovatele Îndeletniciri ale vârstei senine: lectura, scrisul și săditul pomilor; cât și celor făcuți anume pentru strânsul averilor și acaretelor, dintr-un instinct al lor propriu și grosier, al posesiunii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1978, p. 90). Altă dată, cu mulți ani ̀ înainte, Iorga scrisese într-un articol ocazional această frază, care consună cu textul citat mai sus : „...dacă oamenii pot părăsi dreptatea ce suferă și o pot uita chiar în locul ei de zăcere, ei nu sunt așa de mișei încât să nu alerge după dreptatea care se încinge pentru luptă și sare asupra dușmanului” (Giuseppe Garibaldi, 28 iunie 1907, cules ̀ în Oameni care au fost, București, 1966, vol. II, p. 174). Se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]