41 matches
-
prin ricoșeu, de la construcția personajelor. Alături de povestitor (sau povestitori), textul integrează personaje taciturne, atente însă la discuție: "cînd povestitorii tac sau ezită să meargă pînă la capăt, el îl provoacă prin întrebări menite să-i stimuleze, și eventual, să-i zădărască punîndu-le la încercare orgoliul, etc.". în analiza consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins, care-i zădărau ochii și mintea și-i strecurau fiori reci pe șira spinării. O neînțelegere amestecată cu o bănuială scormonitoare l-au încercat, punându-l ca pe jeratic, pe Anghel Furcilă. Mai mult ca sigur că lighioana picată din nori, știuse dinainte
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
încă neîncercat de muritorii de rând - dar cât de promițător! Cu siguranța cu care chelnerul surd confirmă că ți-a înțeles comanda, viteazul prim bărbat ce-i înfruntă pe inchizitorii ce ne-au luat la ochi, îi asigură că, așa zădărâți cum sunt, soarta peștilor celor mari este pecetluită, țepoaie sunt ascuțite să-i străpungă, cuțite să-i spintece, se importă în cantități impresionante, cu grele sacrificii valutare, cele mai moderne unelte de dibuit, cu sonare, undițe de carbon, cu cârlige
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
Ilie Merce depune azi mărturie că unul ca șeful său de partid nu ar fi fost racolat, pentru că avea gura prea mare. Dar colecția Săptămînii nu e o dovadă clară cu ce se îndeletniceau Eugen Barbu și CV Tudor, care zădărau public Securitatea? Sau delațiunea pe față nu se pune? Încerc să uit că șefii SRI și SIE au fost membri PSD și că serviciile secrete, chiar și în perioada în care au avut șefi numiți de justițiarul de azi, Emil
Ce securitate mai by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10337_a_11662]
-
al fiecăruia. Din acest motiv ar fi slăbit autoritatea instituțiilor statului și, de aici, nevoia periodică de apeluri de tot soiul. Dar românul obișnuit e cel care se joacă cu legea în România răsucind-o așa cum îi convine? Românul obișnuit zădărăște opinia publică anunțînd-o că va lua la puricat toate privatizările, ca și cum toate ar fi fost frauduloase? Românul obișnuit sare la jugulara Justiției pentru că a dat sentințe valabile ieri, dar neconvenabile azi? Și în sfîrșit, românul obișnuit e de vină că
Apelul unei treimi de ceară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16090_a_17415]
-
mai fi produs acel cutremur în activitatea dvs. literară. Recunoașteți că în cele trei răspunsuri v-aș fi dat de lucru pentru multă vreme. Și adăugați, citez: "De poate spune că sunteți adevăratul descoperitor al talentului meu literar. M-ați zădărât, acum vă rog să suportați consecințele. Greul a început să își arate colții. Cele trei răspunsuri mi-au sugerat temele prozelor care îmbracă miezul manuscrisului numit Invitație la ieșire din coșmar. îndrăznesc să spun că am scris un roman format
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
te tăvăleau pînă se îndura judecătorul să-i cheme. Stelian n-a zis nimic. La anii lui era încă iute de picior. Cîteva nopți mai tîrziu cei doi alsacieni au fost împușcați cu o armă de vînătoare, după ce i-a zădărît careva prin gard. Ce pierdere pentru judecător!" a comentat Stelian: el avea pistol, cu hîrtii în bună regulă. Pușcă de vînătoare nu ținea în casă. Judecătorul și-a îngropat cîinii cu mîna lui în fundul curții. Îi avea de cînd erau
Alsacienii judecătorului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8086_a_9411]
-
zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dacă-i așa, atunci te ascultăm, Pâcule - l-a îndemnat moș Dumitru. În seara asta am să vă spun o poveste cum alta nu s-o pomenit. Îi o poveste adevărată sau vreo scorneală de-a ta, Pâcule - l-a zădărât moș Dumitru. Jur pe oala ceea din brațele lui Costache - da’ plină cu vin - că-i adevărată cum vă văd și mă vedeți! Așa că desfundați-vă urechile și să nu adormiți până n-oi striga eu „stingerea”! Ca de obicei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajuns oameni mari pentru țara asta, plecând de aici de pe băncile acestei școli a lui Bașotă... Măi Pâcule, te pomenești că și tu îi fi învățat pe la școala ceea mare a lui Bașotă, de știi tu atâtea povești! - l-a zădărât moș Dumitru. Află tu, măi Dumitre, că chiar am făcut două clase la școala ceea mare. Tu n-ai de unde să știi, că doar nu suntem din același sat... Numai că n-am avut noroc s-o termin, fiindcă au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trasul clopotelor. Biroul de presă al Mitropoliei a reacționat, primarul i-a atacat, acuzându-i că, în loc să-și vadă de lucrările de renovare, smintesc lumea. Eu am impresia că a greșit, s-a aruncat așa, chiar în campania electorală, să zădărască biserica. Să vezi cum o să piardă voturi... Pe nebunul care lansase Ora profetică - a făcut un fel de rug în Piața Unirii și i-a dat foc, adepții au dansat în jurul lui și s-au rugat pentru salvarea orașului - ...pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și câte altele“, Îl Întrerupse Simon. „Așa e“, Încuviință Petru. „Menirea Lui este să facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tâmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât de căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și cîte altele“, Îl Întrerupse Simon. „Așa e“, Încuviință Petru. „Menirea Lui este să facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tîmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. PÎnă la urmă, zădărît de căpoșenia lui Petru, care-i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i-o tăie Petru, cu glas tremurînd. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
duhnind a zădărnicie - trăim într-o beție sub influiența unei țigări și a puterii armei albe ... Dar ce este astăzi? Duminică. Și ieri ce fusese? O duminică de iarnă ... Lume neînchipui de ușuratică, și pietre de moară peste pieptul celor zădărâți de mumii și fantome de lup - dar mă dor cioburile ascuțite a ceea ce fusese neclintit și rece în mine ... Adunați-vă aici, cu toții, acum - astăzi ... Referință Bibliografică: Duminica de ieri ... / Livia Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
doi canafi. Mereu împreună, ne dam jocului fără griji. Nici în ruptul capului n-aș fi îngăduit să-l taie! Ai mei îmi spuseseră că junghiat e bun pentru vopsit ouăle. Cât despre fript, se făceau că plouă, nu mă zădărau. Îl iubeam grozav și, când se făcu vorbă să-l tăiem, simții o durere la inimă și-un leșin mă doborî printre ăi duși. Dar mă-ntorsei degrabă c-o găselniță zviduitoare pentru suferința mea. -Da! Da! Parcă-mi aduc
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
persoane ce se înfruptau din ciorba aburindă de fasole, în străchini mari de lut și din turtele calde ce alcătuiau un prânz dumnezeiesc! Câte un căpșor curios și îndrăzneț se ițea din când în când prin ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui. Aparițiile drăgălașe ale iezilor, stârneau chicoteli înfundate și zâmbete duioase. Referință Bibliografică: În ograda
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
hotărî să-și câștige libertatea cu orice preț și se folosi de ocazia priitoare când împăratul întreprinsese o campanie în Tessalia contra lui Mihail Angelos din Anatolia. Prin unchiul său, care trăia pe țărmul nordic al Pontului, el puse să zădărască pe Constantin, principele româno-bulgar, să irumpă în țara romeilor și-i făgădui acestuia o sumă mare de bani daca va lua parte activă la eliberarea persoanei sale. În aceeași vreme el fățărnici o înclinare și o simpatie adânc înrădăcinată pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Șoarecele s- amăgea, dar ea, haț !... Și el țipa, cică se ruga de dânsa : ia așa boldea ochii. Mai dormi, babă, dacă poți”. Chioară și înceată, Bocoaia pășea în urma celorlalte. - Hai, fa hăi, că ne-ajunge amiaza pe drum, o zădărî Aglaia. - Fiecare cu a’ lui, observă înciudată Bocoaia. Și sfântul Petrea i-a cerut într-o zi lui Dumnezeu să-i deie locul : „Dă-mi, Doamne, zice, locul pe vr-o două zile, să văd cum îmi șede”. Și Dumnezeu, de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, că la prima adiere de pericol, trec urgent în tabăra lui Făt Frumos. Dar zmeul are și o mare calitate. Este extrem de familist. Dacă i-ai zădărât vreun frate, un cumătru de frate, sau mai știu eu, apăi nene, vine după tine cu toată familia- n păr, și cu zmeii de la DNA, și nu se lasă, până nu se răzbună. Ceea ce este interesant și de reținut, e
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe... Un moș informă pe ceferistul cu fața stacojie care mătura peronul că merge la tîrg pentru „ochilari de pensionar”. Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna era începută: în coloarea mai lîncedă a frunzelor cobora
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, încât luptătorul din clanul Tokugawa care se apropia, se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit în vegetația deasă, războinicul înălță capul, privindu-l pe Shonyu cum stătea așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Krog pentru Siloa. De-aia e Krog cel mai mare ucigaș. M-am așezat. De câte ori Începea Moru așa, știam că are multe de zis. Dar el, blestematul, totdeauna tăcea mâlc după aceea, așa, ca să mă zădărească. La fel mă zădărî și În ziua aceea, căci luă un fir de iarbă și se apucă să-l muște, privind În zare. Dar, până și asta era frumos. Era cald și se pornise un vânt molcom. Părul lui Moru, rar, cenușiu și lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arătându-și dinții. - Las’, că nu ne bat ei! Și ai mei vor să dea lupta În fața lumii. Să ne vadă cu toții cât de viteji suntem, chiar dacă suntem așa de mici. - Kikil! S-ar putea să fim Înfrânți, i-am zădărât eu din nou. Cui Îi folosește dacă o să fim văzuți cum ne Învinge Scept? Dar Barra: - Măi Krog, măi... Să zicem că ne bat ei, deși eu nu cred asta, dar stăpânul vorbei ești tu, nu e nici Scept, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce să mai facă? I-am Întrebat dacă știau locurile Într-atât de bine Încât să ne facă urma pierdută, căci, le-am zis noi, voiam să Începem În noaptea asta o hărțuială cu neamurile lui Scept, doar ca să-i zădărâm bine și să-i scoatem din minți, după cum făceam și cu mamuții cei mari Înainte să tăbărâm pe ei cu toată puterea. - Pământul nostru e loc tare bun pentru lupta de sânge, ne spuseră ei. De ce nu-i Înfruntați odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]