130 matches
-
stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet ca o pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă dreaptă. Până și concentrarea bătăliei într-un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui să declare, și după ce am cunoscut în amănunt istoria melegurilor mele natale, cuprinsă în planul mare al istoriei poporului, am fost aproape sigur că săpînd aici voi descoperi așezări de vechi sate românești. Rezultatele muncii mele n-au fost zădarnice. “ Valorificate în timp, descoperirile arheologice se întind între Neolitic și perioada feudală tîrzie, mai toate relatînd, prin conținutul lor, lucruri legate de obiceiurile și modul de viață ale strămoșilor noștri. Atenția arheologului fiind îndreptată îndeosebi către stabilirea legăturilor etnice între
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ospitalității îi era sacra. Carlo cere că fugarul să-i fie predat, dar de Silva refuză (``Lo vedremo, veglio audace''). Carlo este exasperat de încăpățânarea bătrânului și amenință să-l ucidă. Elvira intervine cerând indurare pentru De Silva. După cercetări zădarnice, Carlo pleacă, luănd-o cu el pe Elvira (``Vieni meco, sol di roșe'')..Furios, De Silva se gândește la răzbunare; oricum, De Silva îl provoacă din nou la duel pe Ernani. Acesta refuză să accepte o luptă inegala. În final amândoi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Egiptului. Orice încercare din partea Aidei și a lui Amonasro de a l liniști pe Radames eșuează. Dinspre templu se aude vocea lui Amneris care tocmai asistase la cele petrecute alături: “Trădător!” Amonasro își dă seama că toate eforturile sale fuseseră zădarnice și încearcă să o ucidă pe Amneris. Radames intrevine și îl împiedică pe Amonasro în această tentativă, dar totodată îi cere acestuia să fugă împreună cu Aida. Imediat Radames se predă Marelui Preot. Actul IV Tabloul 1. Un hol din palatul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție exercitată de imaginea mea simțise nevoia să-și spună că o urăsc. Acum, când mă gândesc la acestea toate, încercând prin zădarnice asalturi să reconstitui trecutul îndepărtat, am impresia că ceea ce am simțit eu pe atunci în legătură cu Hartley, oricum după ce mă lăsasem capturat de Clement, era un sentiment de vinovăție pentru că nu sufeream îndeajuns, pentru că nu o căutam îndeajuns și cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
semnul întrebării seriozitatea și temeinicia verdictului (dacă o fi fost verdict...) de colaborare cu Securitatea în anii studenției. Procesul intentat de Cezar se va stinge datorită dispariției petentului. Degeaba a fost distins răposatul cu ordinul cel mai înalt, "Steaua României", zădarnic s-a afirmat ca una dintre vocile reprezentative ale poeziei române: mereu va prevala, în aprecierea contemporanilor, acuzația de colaboraționism. Poate, nu și în aceea a posterității. Într-un articol anti-Ivănescu (altfel, decent scris) din revista "Argeș" nr. 2/2008
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
interbelică și nu era deloc lesne, câtă vreme îi avea parteneri de dialog pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica & comp. Eliade îi oferă o carte cu dedicația "dacă nu-i va plăcea ei, a fost zădarnic tipărită", Cioran îi scrie, în 1940: "Tu ai atins un grad de luciditate aproape inconceptibil la o fată. Și, pe lângă asta, în... România. Ce singură trebuie să fii!" Și, într-adevăr, a fost teribil de singură, pornind chiar de la conștiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aur din terciu..." Bătrânul tresare. "Aur din terciu? Asta este mare lucru..." Și se duce acasă, se apucă să facă terciu, mestecă și așteaptă să se facă aur. Dar aurul întârzie. Întreabă pe fecior: "Cum să fac, că văd că zădarnic mă necăjesc? Cum? să-ți spun eu. Mesteci bine și cauți să nu te gândești de fel la crocodil..." Și se pune Ovreiul, dar cu cât mestecă, cu atât mai tare la crocodil se gândește! Și așa avea crocodilul bogăției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și partizan al d-rului Radoslavof, cu o încăpățânare ciudată și cu o inconștiență grozavă, susținea, într-o convorbire cu Marinescu, că Bulgarii au 700.000 oaste... Toate argumentele și vorbele lui Marinescu, ca să-i demonstreze deșertăciunea acestei afirmații, au fost zădarnice. De unde poate avea Bulgaria atâta oaste? Nu se poate! Ei, asta-i! Avem noi, ce vă pasă. Bine, dar cum poți ști dumneata mai bine decât toate gazetele românești, nemțești, rusești, franțuzești. Așa-i cum spun eu: avem 700.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și vom asista la o minune care este totuși în firea lucrurilor la minunea unei rodiri nobile. Acesta este destinul nostru. Acesta trebue să fie destinul nostru. Dacă nu trebue să facem asta, atunci toată străduința generațiilor va fi fost zădarnică. Un vent de fronde C'est levé ce matin. Je crois qu'il gronde Contre les mandarins. Il Principe este medicul timpurilor de epidemie. Feltin Sasu [SPECTATORUL ȘI DIVERSE NOTE]* Spectatorul Vă pot spune de la început că acest spectator e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puțin la convorbirea lor. Trimis d-lui Anton Treischin, strada Domnească R. Sărat, un manuscript al său din viața basarabeană românească, scris însă de cineva care nu știe limba. A. T. probabil e rus. La Academie, în secția literară, discuție (zădarnică!) asupra unei publicații buletin îndreptar care să se ocupe de greșelile de limbă care apar în toate domeniile: tipărituri, cinematograf, reclame, firme etc., și să stabilească și o terminologie științifică. Am mai propus anul trecut așa ceva s-a primit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie 1948 [IALOMIȚA VÂNĂTOARE] Pe o admirabilă zi însorită, cu ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă cum a rămânea? Oare nu tot cel sărman a rămânea și cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre ușă. Oratorul și încă câțiva, așteptară să-mi întâlnească privirile. Apoi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comune, înotânde în mocirla vieții obișnuite și desfășurate mai toate în umbra interesului, Eminescu va izbucni în interogații de un dispreț suveran: Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic;/ Viața adoratei și gingașei copile/ Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile/ Și să iubesc ca dânșii... când partea cea mai bună/ Din inima-mi și minte i-a ei pe totdeuna?170 Pentru Eminescu, în afara iubirii, sub diversele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ochii, i se taie limba, e jupuit de viu). Finalul e previzibil, în ordinea doctrinei predicata în român: "Sufletul avu senzația unei ușurări înălțătoare. Apoi senzația însăși se subție că un abur care se împrăștie. Mai dăinui amintirea unei vieți zădarnice, apoi și ea se stinse. Conștiința pură de-acum plutea fulgerător spre planuri tot mai înalte, ca și cînd ar fi încercat să ocolească un destin." Urmează momentul egiptean. Eroul nuvelei se naște în a șaptea zi a misterelor lui
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
par a fi lecturi ideale pentru asemenea umaniști, chiar dacă e limpede că rostul lor, așa cum a fost gîndit de autor, este de a seduce un public nou și de a-l converti într-ale științei, nu de a mîngîia nostalgii zădarnice sau de a retrezi pasiuni abandonate. Dar pentru că presupun că nici unul dintre cititorii de formație umanista ai României literare nu se va apuca de matematică sau de chimie, oricît de fascinat ar fi de vreuna dintre cele două cărți, după cum
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
omul nu va uita s-o ia cu sine la Judecata de apoi, spre a dovedi misterul cel mai profund și mai fatal (sic) al său, spre a proba că frumusețea, puritatea, castitatea, candoarea, virtutea, curajul, inteligență pot fi toate zădarnice și luate în derîdere. Dintr-un ăHamlet rusă, ăomul ridicolă ajunge un creștin Don Quijote, el îi cere iertare fetei pe care a jignit-o, știind că alți trecători insensibili îl vor jigni pe el - copil nevinovat -, îl vor umili, batjocori
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Emil Brumaru Îmi spui că-i seară. Ziua a fost blîndă Cu tine, mai șoptești, mă-nvălui, darnic, Cu-aroma ta neomenescă încă... O, îngere,-ți răspund, tu-mi stai zădarnic Alături... numai o femeie Știe parfumul clipei să-l desfacă Ca pe un fruct rotund și, blînd, să-mi deie Miezul mustos...
Îmi spui că-i seară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8282_a_9607]
-
Emil Brumaru Florile mov Se deschid pe degeaba Zădarnic le rog Să-mi mîntuie graba De-a fi și-a iubi Pe-oricine mă chemă-n Odăi de-oglinzi vii Pe paturi de-alamă Ca-n dulce istov Să mîngîi podoaba Florile mov Se deschid pe degeaba
Cîntecel de spus degeaba by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10271_a_11596]
-
ispitele. Nu am trebuință de ele, Amăgitorule, Nu am trebuință de tine. Ia-ți înapoi cerul albastru Și florile care miros atît de suav. Ia-ți înapoi caliciile & femeile în care parfumul Foliculinei adumbră. Ia înapoi pămîntul cu totul, căruia zădarnic făcutu-i-am io umbră. 5. "Nu va mai fi nici lumea/ căci gîndul meu o ține" Printre copacii tăi, Amăgitorule, n-am să mai stau. Căci io mă duc la Dumnezeu, Amăgitorule. Un lucru pot să fac, totuși, pentru
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
fluorescenți daseră buzna de pretutindeni, greoi, burtoși, vibranți, plini de polenuri afrodiziace, zbîrnîitoare bombardiere cu escale scurte în corolele largi de crini imperiali, de maci flaști, cu petalele înmuiate de delicatețe, miezoși, fîlfîiți în dunga zefirilor fini. Jos, printre frunzele zădarnic strivite, călcate pe nervuri, aranjate de timp în straturi blînd-grijulii, asimetrice, gospodărești, pe sub crengile duios aplecate, boltite de tandrețe. la sol, cum s-ar zice, temeinice și ,energizate" de pămîntul întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
Emil Brumaru Îngerii sînt tot mai triști. Pentru dînșii zădarnic îți miști Coapsele printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
din maldărele de flori de zgură ale sentimentalismului primar, material pentru o altă simțire. O, sfîntă naivitate a mea, personală! Cel puțin pînă acum, a rămas o formă fără nici o evoluție, cauționarea mea (doar în fața minelui meu, însumiul) fiind una zădarnică. Ea, maneaua, cîntă despre merțane care vor fi tamponate, dar încă nu, nu sînt. Păduri ce ar putea să fie... Despre lanțuri grele de aur la gît, care, poate, nu vor fi rupte niciodată, dar ce folos să îți atîrni
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
8 000 RON, ceea ce ne-a permis să achiziționam haine, încălțăminte, produse de igiena personală, rechizite, produse alimentare și dulciuri pentru cei mici. De fiecare dată, ASTO pune piatră de temelie la ajutorarea acestor copii, însă eforturile noastre ar fi zădarnice fără contribuția invitaților. Ca simbol al aprecierii noastre, cei care vor calcă pragul Bibliotecii Naționale a României în seara de 12 decembrie 2013 vor primi noul număr al Revistei ASTO”, a declarat Petru Deaconu, președinte al ASTO. Despre ASTO Asociația
Studenții teologi colindă, după datini, în scop caritabil by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/57821_a_59146]