89 matches
-
Dulap, închizând pe tăcute ușa după mine. Înăuntru nu avea nici o importanță ce parte a zilei este, ce anotimp, ce an. Întotdeauna era catifelat. Mă hrăneam cu propria mea respirație. O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile și picioarele cu trupul lui R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis, dar vorbele lui
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
urmă. De imagine era obsedat și fanariotul cu sania trasă de cerbi, vara, peste hârtoape acoperite cu zahăr - tos! Și la fel groful ce poruncise a i se lipi, cu clei moale, diamante pe cizme, spre a se desprinde, în zăduful balului, ca netrebnice gunoaie. Tributar superbiei, nefericitul suveran Ludovic al XVI-lea, singurul Bourbon cinstit, cum s-a spus, urma sfatul unui pișicher, bancher într-un timp, de a ascunde falimentul prin organizarea de fastuoase petreceri și aruncarea de bani
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
încă vreo 10-20 sînt produsul culturii și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-a dus tinerețea... S-a dus ca o apă... Și-ascunde-ntomnarea mici șanțuri sub pleoapă dar mie nu-mi pasă de-această hașură. E semn c-am trăit și zăduf, și arsură, și sete, și zbucium, și ger, și-ncleștare, și spaime, și furii,și zbor,și-ncântare... S-a dus tinerețea... S-a dus ca o ceață... Se pârguie vise pe ramuri de viață și asta îmi pare că-i
CA UN ABUR de AURA POPA în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380253_a_381582]
-
mai are dinții din față. Pe terasa casei cu vedere la orașul vechi și câmpiile Mesopotamiei, crește porumbei pe care-i hră nește cu grăunțe, iar apoi îi taie să aibă familia ce mânca în zi de sărbătoare. Vara, pe zăduf, lenevește la umbra unui nuc din curte împreună cu vecinul de alături care îi este și cumnat. Are o grădină unde cultivă mentă și legume. Are un cățel, un băiat care scrie foarte urât, câteva fete deja măritate și o nevastă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nu știu, nu mă-ntreba. Hai, repede, că moare. A fost împușcat în burtă. Are hemoragie. Împușcat! Haide... sau du-te! Fă ceva. Luna în descreștere răsărea mai târziu. Pe străzi, din pricina camuflajului, domnea aceeași beznă ca pe câmp, un zăduf și mai mare. Și tu? O umbră se dezlipi de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă duci? La spital. Ah, da, făcu ea paralizată. N-ai vrut așa? Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puțin câte puțin în orbite. O liniștea doar gândul că auzul ei mai percepea încă foarte limpede zgomotele la mare distanță. Cel mai mult se temea de delir; de aceea a mai încercat o dată să se calmeze, făcând abstracție de zăduf. Aza nu putea să uite că nu setea provoca moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
oameni și ei s-au mutat în vilele celor pe care i-au omorât. E o ironie a sorții că în 1999 (zece ani de la prăbușirea comunismului!) a pierdut casa din Primăverii - culmea! - în favoarea unui individ despre care afirmă cu zăduf: " Dom'le, era un securist, unul ce lucrase în Elveția și-și făcuse o firmă de termopane". O frumoasă lecție a tranziției românești: securiștii îi scot din case pe activiști! Dar cea mai spectaculoasă lecție ne-a dat-o tot
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
nu altceva" (p. 8-9). Musafirul își transmite și el cum poate toate senzațiile căldurii sufocante, cu un potop de sinonime și relatări agricole cu verbe specifice pentru efectele caniculei: "E prăpădenie, domnu' Dimancea, pe crăpătul acesta e vipie, zăpușeală și zăduf, ce mai, caniculă! De-o lună n'a mai picat o strachină de apă, se usucă porumbu' d'anpicioarele, sărăcuțu, să sfarogește, să scrumește, de să-i plângi de milă, și-a intrat și-o gânganie'n el dă-l
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Caragiale, nu atât prin comicul social și prin comicul caracterelor, cât prin comedia "timpului băltit" și comedia specifică a limbajului. "Căldura mare" nu e, nici la scriitorul nostru clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o condiție meteorologică oarecare. Vipia, zăpușeala, zăduful, crăpătul, crăpelnița, topenia, fierbințeala (șirul sinonimic poate continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni altcineva în literatura română) sunt explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
numai fă să fie benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă deschis pe noptiera de lângă pat, unde se mai află și un pahar pe jumătate golit cu suc de ghimbir răsuflat. E zăduf și mi-e sete, iar maică-mea, care-mi citește gândurile, îmi spune să-i dau drumu’ și să beau ce-a mai rămas în pahar, mai mare nevoie am eu decât ea. Dar chiar așa, cu gura uscată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei. "Ca să fii fericit trebuie să fii liber, iar ca să fii liber trebuie să ai curaj. Curajul, domnilor colegi, curajul este totul. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doi bani, peltite rău. Lasă, însă, că nici cu autorii români nu mi-e rușine: de când au început să scoată cărți pe banii lor, tot românu-i scriitor. Tot românu' se și vede (străvede?) auctore. Scriiptor de vagoane, pă vreme dă zăduf. Aștept să se schimbe, totuși, ceva: și, de pildă, cărțile bune să fie tratate drept cărți bune. Să nu ne mai entuziasmăm după cărțile proaste-bâtă, dar fudule, hardcovere care nu merită să fie hardcovere etc. Și editorii grosieri să mai
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
grădină plină de flori, cu sticle colorate în vârf de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala era mai departe, la vale. - Tot vorbeai de apă rece, finule, vino de bea un pahar cu o dulceață, după atâta zăduf, că pe noi ne-a urgisit Domnul să umblăm pe la fânețe, pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
libertate luminii, vocile avocaților și ale celor împricinați se confruntau cu tăcerea judecătorilor și în felul acesta urcau spre tavan și dincolo de el, coloanele unei spiritualități a cărei origine venea din vechimea civilizațiilor latine. Nimeni nu-și dădea seama. Era zăduf, era vară, fierbințeala trotuarelor cu asfaltul înmuiat de caniculă urca până aici și pătrundea prin oberlichturile ogivale înăbușind sălile în căldură. Iarna ferestrele se zguduiau în crivățul bătând din răsărit, zăpada scârțâia sub picioare pe străzile în parte pustii; primăverile
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
întâlniți în cale, erau moleșiți de căldură și muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
printre politicienii lor de vază,“ spuse Doru. Se apropie de ei șeful de echipă un ecuadorian mic de statura și vorbareț pe nume Carlos. ,,Vă odihniți bine, uite ce am hotarat noi să m-ai stăm două ore ca să treacă zăduful zilei apoi ne apucăm de treabă ce zici Vasea ești de acord de ce nu vii cu noi să ne mai povestești ceva să râdem puțin.“ ,,E bine așa Carlos ne odihnim ceva mai bine însă acum nu pot veni cu
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
destul de departe. Oricum, mi-a venit o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud, îl văzură abia după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Insh Allah...! Dacă Cel de Sus hotărâse să fie bogați, n-aveau altă soluție decât să accepte împreună cu toate consecințele. Zilele ce urmară au fost liniștite. Cu apă și mâncare din belșug, se refugiau în peșteră în orele de mare zăduf, iar serile stăteau și priveau stelele și făceau planuri cu privire la un viitor pe care fiecare membru al familiei și-l imagina în chip diferit. La un moment dat, chiar Laila a fost cea care a definit situația cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o oarecare măsură aeroportul Changi, așa că nu îmi este greu să ajung la stația de taxi. Un secret! La Singapore se circulă destul de ieftin cu taxiul spre oraș. O căldură intensă, dar plăcută mă întâmpina la ieșirea din aeroport. E zăduf! Doar suntem la aproximatv 100 de kilometri distanță de Ecuator! După câteva minute de așteptat la rând, un dispecer cu uniforma și chipiu mă întreabă unde și câte persoane călătorim. Îi spun că sunt singur și că vreau să ajung
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
ațintite pe paharele din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
zi toridă de vară, sub soarele Mediteranei care nu lăsase nici un nor pe cerul de azur. Briza mării făcea însă suportabilă atmosfera în insulă iar verile toride nu aveau aici efectul lor obișnuit. Nici printre grădinile de la baza vilei Iovis zăduful zilei nu-și făcea simțită prezența. Împăratul se opri în fața unei mici statuete a lui Apollo, iar Thrassylus profită de acest lucru pentru a relua o discuție începută cu puțin timp în urmă. Se aflau în fața unor tufe de verdeață
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
pe cuprinsul patriei. La umbră. Până una-alta, ploile, dirijate de Sfântu Ilie, continuă în ritmul lor ancestral, lovind punctual zonele tulburate de mâna omului. „Canicula este un fenomen de dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, care apare, de regulă, între 22 iulie și 23 august.” Vorbim de caniculă la peste 34șC. Nu e vorba de nicio încălzire globală, cum susțin alți îngrijorați planetari, fiind un fenomen specific aceste perioade. Ca dovadă, maxima absolută din
TABLETA DE WEEKEND (71): AH, CANICULA! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349274_a_350603]