1,565 matches
-
aripi, smerenia și ne învață zborul, să ne potrivim pașii zilelor noastre împrejurărilor, să căutăm fără osteneală și crispare dreptatea și frumusețea faptelor ... Și, continuă, cu răsuflarea întretăiată, ca pentru o binecuvântare mult așteptată: „Ne dăruiește puterea duhului pentru a zămisli și a crește la rândul nostru sămânță de rod sub tălpi, a înțelepți cu iertare și milostenie scurta noastră trecere prin lume, a o înveșnici prin trudă și credință. „Dar aripile de ce planează în zbor, pe o parte și pe
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 by http://confluente.ro/_mama_cocoarele_.html [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
după orizont în apusul propriei eternități pentru a răsări din aceeași eternitate deasupra clipelor efemere... (Bineînțeles într-o duminică albastră...) Suntem o rotiță dintr-un mecanism ancestral și învârtim alte rotițe zimțate care antrenează roata melcată a unei mașini de zămislit scrisori pe banda rulantă a sufletului... Unele rotițe patinează în gol, redactând continuu scrisori către o iubire pierdută, dar iubirea respectivă nici nu le mai deschide... Totuși se mai găsește o altă iubire care le citește pe ascuns, prețuindu-le
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1492927649.html [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
uimită, despământenită ÎNGERUL ALB Rotește, Doamne Căile Lactee- ce Înger alb și-a fluturat veșmântul!, în noaptea mea s-a luminat cuvântul... ce imne se vor naște în femeie ? Cometele iubirii însetează ninsorile mai arse în sărut, ce duh a zămislit adânc femeia - a infinita punte de trecut? Ce rugă nerostită prin cuvinte a troienit o tâmplă de poet; rănit de carnavalele tăcerii un Înger alb mi-a răsărit în piept... Referință Bibliografică: Medalion liric / Nicolae Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Medalion_liric_nicolae_negulescu_1356372944.html [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
în octombrie 1934, editează și revista „Duh”,” revistă de artă, critică literară și filozofie.” În curtea liceului comercial, într-un atelier improvizat, realizează busturile pedagogului Petru Pipoș și al ziaristului de la „Știrea”- D. Mărculescu. Tot în atelierul său Marcel Olinescu zămislește bustul lui Crișan, după portretul în ulei din celula Albei Iulii, făcut de către Johan Stook din Sibiu, bust turnat la Arad, în atelierul lui Matuz și care va fi amplasat în satul natal al eroului de la 1784, Vaca, azi localitatea
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 by http://confluente.ro/Testamente_uitate_testamente_care_dor_marcel_olinescu_.html [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
după orizont în apusul propriei eternități pentru a răsări din aceeași eternitate deasupra clipelor efemere... (Bineînțeles într-o duminică albastră...) Suntem o rotiță dintr-un mecanism ancestral și învârtim alte rotițe zimțate care antrenează roata melcată a unei mașini de zămislit scrisori pe banda rulantă a sufletului... Unele rotițe patinează în gol, redactând continuu scrisori către o iubire pierdută, dar iubirea respectivă nici nu le mai deschide... Totuși se mai găsește o altă iubire care le citește pe ascuns, prețuindu-le
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
după orizont în apusul propriei eternități pentru a răsări din aceeași eternitate deasupra clipelor efemere...( Bineînțeles într-o duminică albastră...) Suntem o rotiță dintr-un mecanism ancestral și învârtim alte rotițe zimțate care antrenează roata melcată a unei mașini de zămislit scrisori pe banda rulantă a sufletului...Unele rotițe patinează în gol, redactând continuu scrisori către o iubire pierdută, dar iubirea respectivă nici nu le mai deschide... Totuși se mai găsește o altă iubire care le citește pe ascuns, prețuindu-le
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
înțelege o serie de realități care justifică afirmația făcută: - suntem concepuți din iubire (iubirea dintre cei doi soți și iubirea dumnezeiască revărsată asupra părinților și noilor născuți); - ne naștem prin iubire, pentru că mama adevărată își iubește copilul chiar de când e zămislit, îl naște acceptând jertfa nașterii, cu toate durerile si riscurile ei pentru o nouă viață; - creștem de mici cu dragoste (părinții își iubesc copilul și se sacrifică să-l crească și să-l educe cu toate greutățile care sunt într-
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Darul_iubirii_marian_malciu_1386868841.html [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
și răspund în fața propriei conștiințe. Nimeni nu verifică, nimeni nu stă cu nuielușa alături ca să emuleze munca. De ce trăiește omul? Omul se naște, trăiește sub oblăduirea lui Dumnezeu pe pământ, apoi moare transformându-se în țărâna din care a fost zămislit. O simplă frază care constată un adevăr. Îl spun nu numai oamenii de știință ci și Biserica, indiferent de religie sau sectă. Matematicienii ar spune că este un postulat deoarece, deși adevăr adevărat nu se poate dovedi. Dar să o
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1397038554.html [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
sufletul arzând, se naște nemurirea, Cu-amnarul timpului, demult aprins. Și peste timpuri, cu sfială calc, Pășind cu talpa aspră și fierbinte, Acopăr amintirile, cu pulbere de talc, Și tainic, voi rosti ,,două cuvinte". Care, din vise dulci s-au zămislit, Dar le-am lăsat mereu, în letargie, Când, prea mult timp am rătăcit, Printre tristeți, furtuni și nostalgie. Din amalgamul de cuvinte, Eternul ,, te iubesc", îl voi păstra, Cu dulci și pătimașe jurăminte, În palma ta iubite, îl voi așeza
ETERNUL ,,TE IUBESC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1483352387.html [Corola-blog/BlogPost/353229_a_354558]
-
În ceea ce privește nașterea propriu zisă, nu este nici o diferență la clonare. Unei mame de împrumut i se implementează ovulul gata fecundat, care urmează să se dezvolte într-o ființă. Precum rândunica clocește și câte un ou de cuc, mama de împrumut zămislește o ființă care nu are caracteristicele ei și nici ale normalului tată. Abia la tăierea cordonului ombilical clona este definitiv dezlegată de mama împrumutată. Ceea ce am descris mai sus este unul din cele două procedee prin care s-au obținut
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1398593448.html [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MAMA-I SUPREM SACRIFICIU Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Mama este cuvântul cel mai sfânt rostit întâia oară, suprem sacrificiu pe altarul vieții, zămislind iubirea. Chipul ei senin și surâzător îmi strecura în sufletu-mi cald de copil aroma florilor de tei, în amărăciunea greșelilor de-o clipă. Privirea-i înecată în lumină îmi dădea aripi să zbor spre tărâmul viselor neîntinate; vocea ei
MAMA-I SUPREM SACRIFICIU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Mama_i_suprem_sacrificiu_elena_lavinia_niculicea_1331150964.html [Corola-blog/BlogPost/354299_a_355628]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PLÂNGE TĂCEREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Plânge tăcerea în negre petale Ochii îmi tac zămislind cataracte Au împietrit în tăcerile goale Unde doar moartea semnează contracte... Șoapte perfide din gură de șarpe Se înmulțesc pe la colțuri de stradă Fuge sărmana, sensibila harpă Nu vrea parada minciunii să vadă... A coborât peste mine tot Iadul Liniștea
PLÂNGE TĂCEREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Plange_tacerea.html [Corola-blog/BlogPost/361461_a_362790]
-
un nou născut sau un copil ca să fie iertat și apoi mântuit?” Indiferent că ești copil, tânăr sau bătrân, toți ne naștem cu un păcat în noi”. Acel păcat Adamic despre care Apostolul Pavel spune că: „În păcat m¬-a zămislit mama mea și în păcat m-am născut”. Purtăm în noi păcatul neascultării. L¬-am moștenit din generație în generație și îl transmitem copiilor, copiilor noștri. Oricât de mult vom nega că nu avem păcat, nu este decât o mare
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1428661853.html [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
Și-ntr-un ocean de fericire să-ți prefaci Tăcerea lor, să le iubești atât de tare Încât cu ele hialinul cerului să îl îmbraci? Să-ți iei, eliberat, "la revedere" de la ele, Că lacrimi triste nu mai știi să zămislești? Cuprinsă-i toată durerea lumii-n lanțuri, cristale Vii încep să cânte, trezește lacrimi ingerești. Lumina lor va risipi intuneric din trecut, Curgând șuvoi de rouă binecuvântată, Lacrima bucuriei ți-e inamic temut Al suferinței, nici n-ai crezut vreodată
NICI N-AI CREZUT VREODATĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1479662413.html [Corola-blog/BlogPost/385033_a_386362]
-
ale noastre ai sfințit, Ce a rămas de nepătruns? Cum s-a-ntâmplat atunci când ai cioplit În lemnul crucii Tale sfânt, Când Tu ai pus aluatul la dospit, Ce n-a ieșit după cuvânt? Când după chipul Tău ne-ai zămislit Și ne-ai lăsat liberi să fim, De ce pe unii Tu ai urgisit Și-ai mutilat chipu-ți sublim? A Ta voință nu ți-am împlinit Precum în toate Tu ai vrut, Dar dacă pentru noi ai pătimit, De ce să
DE CE?! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1455114099.html [Corola-blog/BlogPost/383943_a_385272]
-
triste... Dar inima își are anotimpurile ei și, păstrând „izvoare ale unei /lumi pierdute ...„ încercăm, mai întâi să „devenim oameni compleți„ , apți de cele mai profunde trăiri și acțiuni , evoluând conștient spre o lume mai bună. Pentru că „La hotarul sufletului / zămislim comoara / ce-o ascundem / printre aripi de îngeri, / prin nori... Astfel vom primi în suflet „miresme de mărgăritar„, „în jocul magnific al vieții„ . Într-o iluzie , omul este, în viziunea poetei, „mâzgălit de Creator / pe nisipul chinuit de valuri„ ; un
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Și mă luam la-ntrecere cu mine În gândul meu naiv c-o să mă satur Stahanovindu-mă prematur Că cine e sătul, se simte bine N-apuca ceaunul să dea-n clocot Să-l umple cerul de steluțe albe Că pofta zămislea în mine salbe La start toți concurenții într-un ropot! Să aibă lapte, mă rugam în așternut Joiana fiecărei zile Pentru atâtea câte mi le Petreceam cu dânsa la păscut Masa joasă, străchini de pământ Și totuși mai curat ne
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dor_0.html [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
toți cei din jur. Dumnezeu a suflat asupra lui Adam dând-ui viață. Asupra Evei nu a trebuit să mai sufle deoarece viața, sufletul, Duhul Sfânt se află în oricare părticică din corpul nud, deci și în coasta din care a zămislit-o pe Eva. Astfel toți oamenii formează Duhul Sfânt de pe pământ, concretizat și în Biserică (comunitatea de credincioși condusă de paroh, nu clădirea, care trebuie sfințită spre a rămâne curată spiritului creștin adică Duhului Sfânt. Dacă rog pe Dumnezeu să
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 by http://confluente.ro/emil_wagner_1466851312.html [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
pentru că mi-a dat impresia unei doamne frumoase, fine, neasemănat de generoasă, pe care parcă o cunoșteam de o viață, care parcă îmi era prietenă dintotdeauna...! Nu vorbesc despre această întâlnire decât ca despre cea mai obișnuită dintre întâlniri, ce zămislește amintirile cele mai omenești și cele mai alinătoare conștiinței care pierde cu fiecare clipire memoria unui gest de omenie, unui bine sufletesc, unei îmbrățișări, unei priviri calde, unui vis, unei speranțe...! Nu e o mirare să întâlnești astfel de oameni
CRINA MUREŞAN. ÎN PRIMUL RÂND IDEALURILE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419626028.html [Corola-blog/BlogPost/357623_a_358952]
-
pe acest tărâm al repulsiilor, al rasismului, Philbert Schirach avea să cunoască pasiunea, dragostea care se cocea la flacăra inimii deschizând noi orizonturi în sufletul său de îndrăgostit, remodelând un spirit de piatră, rigiditatea și ticăloșia în brațele unei duioșii zămislite din iubire.” Secvențele de autoreferențialitate pe care Aurora Cristea le introduce în roman, cu privire la cartea sa de debut „Povestea Danei” nu fac altceva decât să întregească acțiunea, după metoda Poveștii în poveste, frecventă în proza actuală. De neconceput, temutul ofițer
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
vii să guști din har. Adu-ți aminte... nu te-am făurit Ca să tot bați din tobe fără tihnă Ci pentru tine am pășit în iad, Ca să te caut și să-ți dau odihnă. PAHARUL ACESTA În nelegiuire am fost zămislit și în păcat am fost născut - așa că nu-s venit tocmai eu, copil al deșertăciunii, spre mântuirea neamurilor. De aceea depărtează Doamne, de mine paharul cel rostit pentru vecie și poartă-mi pașii pe cărări plăcute, senine și limpezi, ce
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
o „părăsire” a patriei-cuib, ci, mai degrabă, de o „plecare” din plaiul însuflețit de dorul românesc purtat peste oceane în inimile românilor. Îndepărtarea de România îmbină dorul de țară cu dorul, sau, mai exact, cu dorința de afirmare a personalității zămislite în spațiul doinei, spațiu ondulat mioritic-în accepția lui Lucian Blaga - între deal și vale, cu voința a ceea ce Mircea Eliade numea „aflarea de sine” nu te poți întrece fără compromitere. A fi compromis înseamnă a fi viu, tânăr, harnic, neliniștit
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_maria_necula_octavian_curpas_cristina_maria_necula_1335450736.html [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
complexa, până la urmă, broderie a parcursului existențial al personajului abordat. Căci TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ a conceput cu fiecare reprezentație scenică a sa mereu câte un alt copil perfect al artei dramaturgice românești și universale, încercând să propună prin tot ceea ce a zămislit cu patimă și zvâcnet de atâția zeci și zeci de ani o viziune despre actor, așa cum puțini mai sunt interesați să îl vadă în ziua de azi, anume aceea că actorul reprezintă o entitate îndelung reformatoare a actului artistic în
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
pură a registrului specific al transfigurării scenice. O emoție intens acaparatoare, în substanța căreia simți brusc cum te afunzi până în straturile cele mai adânci ale timpului psihologic și îți abandonezi cu bună știință sufletul. Efervescența magiei dificil explicabile a personajului zămislit de actriță adună laolaltă, ca într-o reprezentație dramaturgică singulară a însuși autorului piesei de teatru respective, patima fără de granițe fixe a unui ludic continuu reconstruibil, simțul măsurii individuale în raport cu stilistica interpretativă aleasă, dar și participarea vădit directă a sa
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
existențe pământene, interpretul de teatru își aruncă și el, la rându-i, cu durere, de cele mai multe ori, masca personajului construit spre a se oferi publicului, de fapt, pe sine însuși ca personaj real de această dată, desprins din geometria celui zămislit cu anterioritate de către dramaturg. Este cu siguranță cel mai credibil și echivalent cu sublimul rol din cariera de pe scândură a oricărui actor. Brusc, începe să mi se facă frig. Cortina cade din nou cu ne-milă peste apa tulbure a
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]