109 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > LA MASA TIMPULUI Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1473840097.html [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
Trăieste un infern, cu final previzibil. Bătută, maltratată, cum de-a ajuns într-așa un hal? Unde sunteți, autorități, când e nevoie de soluții? Acesta e un SOS! Îndepărtați din casă cât mai e vreme încă monstruoasa creatură de ea zămislită! Acesta e un SOS! N-așteptați să vă căiți printr-un tardiv mea culpa! Interveniți inainte de previzibilul, de tragicul final! S.O.S.זה הגולם קם על יוצרו: בן התהפך על אמו! הוא חולה?הוא שפוי? סדיסט או מעורער
S.O.S- ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1442012869.html [Corola-blog/BlogPost/369042_a_370371]
-
pentru cel ales,/ cum floarea/ în miresmele sublime/ se desface.// Ca o holdă de aur/ e numele Tău,/ un Trandafir cât cerul înflorit/ e scris de-o mână albă/ ca de pruncă,/ din zare-n zare/ prins de infinit/ stă zămislit/ de-a cerului poruncă.// Fiecare literă-i/ un înger ce se-nchină/ ca-n ramuri verdele-cuminecare./ Arome și miresme/ din mugurii grăbiți/ împodobesc cohortele de Sfinți/ din sufletele dalbe:/ Floare lângă Floare.// Literele sfinte/ țes slova divină/ ca-n Psaltiră
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini by http://uzp.org.ro/cinstirea-fecioarei-mariai-in-slova-marilor-poeti-crestini/ [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
apăra. Aceasta nu este altceva decât o alergare spre crimă pentru că sufletul se unește cu trupul în clipa cea sfântă și binecuvântată, adică în momentul concepției și procreației, după cum ne învață Sfinții Părinți încă din primele veacuri ale creștinismului. Odată zămislit, cel din pântece devine o persoană umană alcătuită din trup și din suflet, care are drepturi civile iar tu ca mamă îl arunci la gunoi. În aceste condiții misiunea duhovnicească este extrem de dificilă. Întâi de toate noi preoții și voi
DESPRE TRADITIE SI MODERNITATE IN FAMILIA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_traditie_si_modernitate_in_familia_crestina_.html [Corola-blog/BlogPost/366875_a_368204]
-
Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o bucurie, o poartă deschisă a Raiului. Nu la toți. Doar unora. Celor privilegiați și dragi Lui. Altora le-a dăruit munții, dealurile, podișurile
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1476547077.html [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
de pământ e mai mare și mai naturală decât a altora? Căci pentru țăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o ființă vie, față de care nutrește un sentiment straniu de adorație și de teamă. El se simte zămislit și născut din acest pământ ca o plantă fermecată care nu se poate stârpi în vecii vecilor. De aceea pământul e însuși rostul lui de-a fi. Pământul nostru are un glas pe care țăranul îl aude și-l înțelege
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română by http://revistaderecenzii.ro/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o bucurie, o poartă deschisă a Raiului. Nu la toți. Doar unora. Celor privilegiați și dragi Lui. Altora le-a dăruit munții, dealurile, podișurile
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472813038.html [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
pe palme de-anotimpuri să mai visezi la mine. Cerul se rupe-acum, ne învelește-n ploi mărunte de rime sărutate, aruncând cătușele la întristări, ne-om exila la cerere-n azilul pletelor cărunte, printre cuvinte, muze, poeme, șoapte, interpretări. Vers zămislit, atent, cu dor, în praf de stele să-ți fie pled, în somn final, etern, pe-o rază să te vegheze, aripa de gând a visurilor mele, silabe calde, iubitoare, aline-ți dorul într-o frază! Referință Bibliografică: Urare / Olguța
URARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1408697626.html [Corola-blog/BlogPost/352240_a_353569]
-
ei cântă numai ea! În glasul Adrianei cântă copilăria ei și dansează înmlădiat pe coloana visului adolescența, cântă fructele rumenitei maturități, dragostele ei, dragostele lumii toate, înalte până la pandantivii de nori albi ai cupolei lăuntrice, patimile ei și ale lumii zămislite la voia tulburătoarelor schimbări veșnice, ale lumii înrădăcinate întocmai de zbor, ale lumii strânse în pumnul nerisipirii întocmai de scurgerea timpului, ale lumii cântate întocmai de descântecul de iubire și patimă. Adriana Antoni cântă de pe când era crin cu boboc
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428991552.html [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
către Tine, / Și-n genunchi, cu vie lacrimă-ca frânt / Aliluia, Ție, pururea să-Ți cânt! Virgil Mateiaș Poetul creștin susură ca un Cuvânt legănat de cer în ode de lumină, prelins ca o rugă ce se aprinde de mireasma destăinuirilor zămislite ca odinioară în cântecul Dochiei. Soarta i-a țâșnit ca un sâmbure din pământul dac primenit de sângele sfânt martiric ce a proptit pentru veșnicie Crucea biruinței întru Hristos. Culegând cu sufletul nectarul luminii strămoșilor care au creat veacuri și
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Poetry, She opened her arms widely And stroked my forehead! LA MUZEU În spatele panourilor de sticlă păsările sorbeau soarele precum un fluviu care se revarsă în gâtlejurile lor pătrunzând adânc în gușile lor asemănătoare cu curbura amforelor vechi din ceramică zămislita de hiperboreni și păstrată pentru noi în nisipul de aur al unui fund de mare. AT THE MUSEUM Behind the glass panels birds absorbed the sun like a river overflowing from their throats penetrating deep into their crop resembling the
CĂUTÂND INSULA FERICIRII / LOKING FOR THE ISLE OF HAPPINESS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_poeme_bilingve_george_roca_1364295039.html [Corola-blog/BlogPost/345441_a_346770]
-
pe fața ridată a pământului... După o noapte rece cu un cer minunat, plin de stele sclipitoare, străzile au îmbrăcat în zorii zilei veșmânt de gheață, arătând ca o oglindă uriașă în care se privește... soarele. Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Momentuldaruit_doina_theiss_1385720579.html [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
lumii Sufletu-mi să nu fie luat de leu De vrășmașii mei cu inimi de ateu Slava mea să nu fie hrana humii Drept la inimă și nevinovat sunt Cu răbdare și tărie judecat Adevărul să nu intre în păcat Zămislit cum se face din lapte unt Fără parte de unelte de moarte Cei ce au săpat-o să cadă-n groapă Dincolo de gând pedeapsa s-o poarte Pe capul unui silnic să pogoare Cel care prin fapte morminte sapă Cum
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1427177236.html [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o bucurie, o poartă deschisă a Raiului. Nu la toți. Doar unora. Celor privilegiați și dragi Lui. Altora le-a dăruit munții, dealurile, podișurile
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Drumul_catre_nicaieri_stan_virgil_1380392076.html [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (FAMILIA ARMONII CULTURALE) Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dragi prieteni și colaboratori, dragi autori ai revistei și editurii Armonii Culturale, Pentru că motto
GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (FAMILIA ARMONII CULTURALE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_o_idee_za_gheorghe_stroia_1387781859.html [Corola-blog/BlogPost/363559_a_364888]
-
LA MULȚI ANI, 2014!!! Gheorghe A. Stroia Membru corespondent ARA Membru LSR, scriitor, editor - senior Membru fondator și redactor-șef Armonii Culturale Director al editurii Armonii Culturale www.armoniicultural.ro geocosynus@gmail.com Referință Bibliografică: GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (familia Armonii Culturale) / Gheorghe Stroia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1088, Anul III, 23 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (FAMILIA ARMONII CULTURALE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_o_idee_za_gheorghe_stroia_1387781859.html [Corola-blog/BlogPost/363559_a_364888]
-
aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse-n limpezimi de iriși dragi Ce-mi dăruiesc mirifice priveliști Și-mbălsămează cu miros de fragi. Sunt doar o fărâmiță de iubire Đin lacrimi zămislită și durere Dar năzuiesc mereu la fericire Te simt aproape, dulce mângâiere. De vei veni îți voi aduce-n dar Un coș împodobit cu flori de suflet Plin de lumină, dăruit cu har De-a-ți face viața lină, dulce cântec
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_dragoste_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
găsesc prin Stele, vi-l las întru păstrare. Și unde stă ascunsă Lumina Sufletească? Să v-o aduc degrabă, ca ea să vă sfințească... Pierdut-ați și voi drumul!... Dar când l-ați rătăcit De vreți ucide Viața din pruncul zămislit!?... Dacă v-aduc Iubire, Speranță, Puritate Veți ști păstra Magia, trăind cu Demnitate? 10.01.2011 Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI SUFLET - versuri - Care e drumul?!... Maria Ciumberică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 483, Anul II, 27 aprilie 2012. Drepturi
CARE E DRUMUL?!... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Inger_si_suflet_versuri_care_e_dru_maria_ciumberica_1335512574.html [Corola-blog/BlogPost/359217_a_360546]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > SUNT ILUZIE Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt iluzie Sunt iluzie de timp zămislit Pe-un ciob de privire răsărita , O umbră pierduta-n infinit În lacrima din orbită stingherita. Un strop picurat de sub streașina , O floare răsărita din câmpie , O speranță străină și târzie Sunt iluzia ascunsă ce iar învie . Sunt mirosul trandafiriu
SUNT ILUZIE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1479575666.html [Corola-blog/BlogPost/375558_a_376887]
-
martie 2016. AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în
MIHAI MIRCEA MATEI by http://confluente.ro/articole/mihai_mircea_matei/canal [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
sunt curios de viață, ... Citește mai mult AM DREPTUL LA VIAȚĂMĂ macină grijurile,unele sunt negrepline de catran,altele sunt greleaducând în ele plumbul vremii.Mă macină grijurile,gândurile-mi sunt răvășitee un frig artic,mă strâng oasele din încheieturistau zămislit și răpus.Mă macină grijurile,sper încă la viață,tânjesc după-o vară fierbinteși lan de grâu copt,întind mâinile spre cerul albastruîmi caut soarele,vreau să-l prind,vreau să-l cuprind.Mă macină grijurile,trăiesc în timidsunt curios
MIHAI MIRCEA MATEI by http://confluente.ro/articole/mihai_mircea_matei/canal [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
zâmbesc. Zile care surâd. Zile care cântă. Peste tot se presară Petice de cer. Țăranii români sar cu plugul să le are. Din Holda lor, ei vor da tuturor după merit, după credință, după dreptate, după Adevăr. Așa sunt ei zămisliți: din Dor, din Dar, din Libertate, Dăruind, dobândind Omenie. Se spune că Marama Maicii Domnului e țesută din Iia libertății românilor, de a-i cumineca pe toți Românii, Frumuseții Adevărului absolut-Iisus Hristos, Sublimul Pantocrator. Și se mai spune că toți
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
cu-a ei vrajă, Înmiresmând cu petunii Tot nisipul de pe plajă. Pentru viața următoare Mi-am propus s-adun în plete Tot ce este trist și doare Să aștern pe îndelete Peste pajiști înflorite Transformând relele-n rouă Din iubire zămislite, În seara în care plouă. Mi-am propus să dezbrac haina Nopților reci, întristate Și să duc cu mine taina Iubirii nemăsurate, Să te port în gând mereu Printre razele de Soare, Să te-aștept, iubitul meu, Chiar și-n
CÂND NU VOM MAI FI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cand_nu_vom_mai_fi.html [Corola-blog/BlogPost/355424_a_356753]
-
lor Emanuel, părinții Nicoletei, părinții lui Alex... Se străduiau să pară veseli, dar în sufletul lor se cuibărise îndoiala că ceva rău s-a întâmplat... - Mulți ani trăiască! Mulți ani trăiască! Cine să trăiască? Cea mai minunată mămică și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți au existat! Încercau să creeze o atmosferă de sărbătoare, dar vocile lor nu aveau acea forță a fericirii care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_zi_fatidica_madrid_11_martie_20_valentina_becart_1331549152.html [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul sărat al mării. În fața mea este o panoramă fără de seamăn. O întindere albastră fără de cuprins. Aceasta este opera lui Dumnezeu, zămislită atunci când s-a oprit să se odihnească. A vrut în mărinimia Sa, să lase și românilor o bucurie, o poartă deschisă a Raiului. Nu la toți. Doar unora. Celor privilegiați și dragi Lui. Altora le-a dăruit munții, dealurile, podișurile
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493874370.html [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]