12 matches
-
dă privilejul de a ne întoarce Acasă, de a ne reîntoarce în noi înșine ca Chip al lui Dumnezeu, de a ne reveni în simțirea de dacoromân legendar, de a ne regăsi în menirea noastră creștin-ortodoxă, prea primitoare, prea dăruitoare, zămislitoare de eroi, de martiri, de mărturisitori, de sfinți. Apelul ei maturizat în cicatricele suferinței ne întoarce cu fața spre Răsăritul acestui Neam, cu chemarea și azurul său asupra zbaterilor lui văzute și nevăzute, asupra tainelor lui cele mari, știute și
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin,sânul de la care-a supt copilulce astăzi e femeie ori
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e
MĂ VEȘNICESC PRIN IUBIRE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1440863247.html [Corola-blog/BlogPost/372236_a_373565]
-
puterea creației. Toate aceste rădăcini ale iubirii, par a fi traduse în cele două poezii: ,, Mă veșnicesc prin iubire ,, și ,, În altă viață ,, din toate cât sunt cuprinse în acest capitol. Pentru că eu sunt însuși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădina cu mirosul alb de crin, sărutul de la care-a supt copilul, ce astăzi e femeie
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1456752169.html [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
est percipi * Evadarea în utopie * Odin și tăietorul de lemne * Mediocritatea învinge spiritul aristocratic * „Eu este altul” * Fatalitatea convertirii în tragic * Adevărul: metaforă, metonimie, iluzie? * Primejdia de a zări Divinitatea * Tigrul albastru, un tabu sacralizat * Taina omului cifră * Misterul pietrelor zămislitoare * Deșertul biblic * Dumnezeu și Allah * Reîntoarcerea identicului * „Miracolul obscen” * Spațiul cuprinde totul * „Necesitatea nu are nici o lege”? * Haosul este inextirpabil * Cecitatea cerșetorului * (Co)relația mentor - discipol * Trăim în paradis?! * Câtă memorie, atâta identitate * Ubicuitatea și eternitatea spiritului * Biblioteca este opera
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1455431760.html [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
câmpul semantic al versurilor a unei idei fundamentale, subliniată și de Mircea Eliade motivul mormântului, al îmbrățișării, al mamei reprezintă învelirea permanentă cu eternul și dorința acestuia de a extrage din noi inițierea predată și care să-i devină matrice zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
câmpul semantic al versurilor a unei idei fundamentale, subliniată și de Mircea Eliade motivul mormântului, al îmbrățișării, al mamei reprezintă învelirea permanentă cu eternul și dorința acestuia de a extrage din noi inițierea predată și care să-i devină matrice zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Bilitis, de pe țărmurile Mării Egee, scrie imnuri Astarteei - secolul 5 îen, din care reiese că în Cipru zeița era onsiderată Luna, iar cultul ei ajunsese la o dezvoltare și simultan, la o degenerare fără precedent. IMN ASTARTEEI Maică necuprinsă, pururea neprihănită Zămislitoare, tu, cea dintâi născută, Zămislită prin tine însăți, născută din tine Și prin tine însămînțată, Astarteea! O! Pururea fecundată, fecioară și maică a Tuturor, neprihănită și desfrânată, curată și Voluptoasă, inefabilă, nocturnă, dulce, spumă de mare! Tu care dăruiești în
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
fi simțit a dimineții tale roua. Privește cum se-aprópie a zorilor de ziua revărsare cu armonie-n glas! Privește cum razele-arată dinainte nălțárea vreunei putéri de slávă! Soarele-i al tău, merge nainte în maiestuoasa-i strălucire. 400 O tu, zămislitoare voce care chemi! și cine-ți va răspunde?" Încotro fugi, O-ncîntătoareo? unde îți cauți sălașul fericit?" " Spre strălucirea cea de colo, eu într-acolo mă grăbesc, căci ne-ndoielnic de acolo am venit Altfel pesemne că aș fi dormit pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați, animale și lucruri de preț ale lumii defuncte, care a trecut deja în uitare. Aceea a fost vechea lume, iar ea este zămislitoarea unei vieți noi. Străpunge cu privirea întunecimea apei și scoate din ea un bărbat cu pielea deschisă, trandafirie, de culoarea perlei, răsuflând greu ca un copil. Respirația lui greoaie o excită. Amrita îl trage după sine pe bărbatul de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]