61 matches
-
cunosc și proiectează pe această masă... a realului, propriile lor fantasme. Din prima categorie fac parte scriitorii excelenți, naturaliști, descriptivi, interesanți, mari maeștri, care, după cum spuneam eu, ... inclusiv poeții care transfigurează datele realului. Din a doua categorie fac parte marii zănateci începand cu Cervantes, cu Shakespeare, o parte din marile sale creații, și maestrul meu Dostoievski; eu am procedat cam la fel, am proiectat pe o masă nevăzută o realitate... inventată de mine... și ca urmare, romanele mele sunt fiction... ficțiune
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
Înscrisese acestea pe pagina de gardă a unui dicțonar. Ce-am mai găsit: ... O întreagă colecțe de boli cu transmitere textuală. Ferecate în coperț grele de toval, sfinte scripturi apocrife încuiate-n argintării de evangheliar, croite toate pe porunceala lui zănatecă. Sastisite ori fragede, ferfenițte sau fecioare, cu toatele-i simțră mîna și mîngîierea, bălăcind cu degetele printre cotoarele lor... Și cu cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul acestor țipete zbuciumate n-are nimic omenesc în el. îl irită
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în vreme ce Kogălniceanu vorbește elogios despre Suțu, Suțu îl îngroapă sub o avalanță de anateme. De un tratament asemănător au parte Mihai Sturdza, Grigore Ghica sau principele Carol. August Treboniu Luarian, cu obsesia etimologiei latine, îi apare lui Suțu ca un zănatec care atentează la hegemonia limbii grecești în Moldova, în schimb generalul Kiseleff e privit ca un binefăcător care a adus un suflu de civilizație peste barbaria autohtonă, motiv pentru care anexarea Basarabiei de ruși nici nu e pomenită. Cele mai
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor produs de trecerea peste pod, trenul avea să frâneze, pilotând la curbă înainte de intrarea în pădure, după care, tăind-o drept, avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală, ca-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Corvino, pe inginerul Corvino Gabriel, după cum se prezentase, Balbo perora despre disciplina socială, în care fiecare om își are locul său bine stabilit, și lupta lor, de ce nu spune clar cine sînt ei, tot îi dă cu eroii, niște zănateci, toți se numără la sfîrșit și spun că tot atâția au fost și la început, de aceea sînt niște aleși, niște eroi, iar restul, restul îngrașă pământul, despre lupta lor pentru stabilizarea societății, împotriva parveniților, ajunșilor, escrocilor. Iarăși se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul de Pangratty a descris-o și apoi a arătat-o tuturor celor ce voiau să o vadă. Și prințul zănatec a tot repetat că nici măcar nu mirosea urît în birou, "scorțișoară și piper, amestecat cu ceva dulceag, asta e concluzia logică, nu?" Ca un copil a dus la nas dintele căzut și o clipă a avut vaga senzație că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apoi al firmei de șampanie și vinuri Mott și se descurcase admirabil. Nimeni nu putea spune că Bîlbîie ăsta era ceva mai mult decît un om de comerț la locul său. Fusese cel mai potrivit să stea agățat de jacheta zănatecului ăla de Pangratty, nederanjîndu-l și în același timp neslăbindu-l din ochi. Prințul ăsta aviator era o figură mult prea importantă pentru jocul ce se desfășura pe marele cîmp de înfruntare a intereselor care era noua Românie. Nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi altceva, altcineva, oameni cu scaun la cap care știu ce înseamnă regula, ordinea dată de bunul Dumnezeu. Prințul voia să se asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit domnul Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o eroare am spus, dar nu pe de-a-ntregul din greșeală. A fost, ca să zic așa, și o marjă de necesitate care i-a împins. Poate le-a fost frică, poate s-au gîndit că niciodată asigurările celor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît să deschidă încetișor o ușă care după toate aparențele va ceda la prima izbitură dată în grabă? De aceea cred că Bîlbîie nu aprecia corect situația, Balbo nu s-ar amesteca într-o chestie atît de provincială, niște ofițeri zănateci care se joacă de-a puciștii într-o țară în care lucrurile merg în general de la sine, fără prea multă bătaie de cap. Oricum, Bîlbîie mi-a zis că există un complot și că așa s-a întîmplat că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu faptul că toate astea atrăgeau indignarea oamenilor obișnuiți pentru pictorul care-i scotea din sărite cu gărgăunii lui multicolori, ci dorința ca acesta să îndeplinească cererile deșucheate ale prietenilor, la fel de zănateci, de rupți din realitate prin atitudinea lor necivilizată de a face ceea ce nu se cade la vârsta lor, mai târziu vai de capul lor: or să se lovească ei de pragul de sus, ăștia n-or avea părinți? Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușa de intrare și apoi în alcov. Nimic, însă, aici din aura de straniu a unor maleficii asasine ori din fantasticul de iraționale suprapuneri, parazitînd nu o dată răscrucile deciziilor stringente. Prompt, de o imperioasă promptitudine, profesorul ceruse fără zăbavă mîna zănatec azvîrlită la gunoi; care, grijuliu recuperată, obiect de benefică taumaturgie, se găsi din nou în viul țesuturilor și al unei funcționări normale. Dintr-un lest lamentabil, chirurgia izbutise a reconstitui unealta suprem eficace a umanului. Livrescul, recursul la reperele lui
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
lumea și mai are și un cămeșoi mare, înflorat cămeșoi are unchiul Bil și la gît are o bentiță de piele de care e legat un os de la o găină, așa cum are Janis Joaplin. Adică, mai bine zis, cum avea zănateca de Janis că s-a prăpădit anul trecut în toamnă ca și Jimi, numai că ea în octombrie și el în septembrie, și a fost mare nenorocire și mare durere pentru unchiul Bil moartea ghitaristului ăsta cu păr creț la
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Și în suflet durere ne-a turnat - suntem goi. Am ajuns doi străini - cât de mult ne-am iubit! Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit Și din trupul ce-am fost - astăzi doi singurateci, Despărțiți, suferim precum caii zănateci Ce-au scăpat dintr-un țarc - al iubirii ocol, Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol; Libertatea e grea fără gram de iubire... Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire! Adu-mi draga-napoi, cu iubirea
TIMP NEBUN... de NELU PREDA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382880_a_384209]
-
râdeam din te miri ce și asta ne-a și costat, în sensul că așa s-a făcut de am luat eu primele - sper că și ultimele - palme în teatru. O zi cu ghinion, nu știu ce dracu’ aveam, că râdeam ca zănatecii. Vine scena Marcelei. Avea un lung monolog undeva în fundul scenei; Beligan stătea pe un fotoliu la față de scenă, el chiar stătea pe gânduri, nu știu dacă se gândea chiar la scena asta, dar ce se vedea pe dinafară era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
CEREREA ÎN CĂSĂTORIE Autor: Magdalena Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului (FRAGMENT DIN ROMAN) Eva a primit un buchet de flori în cabina pe care o împărțea cu alte trei acrițe tinere și zănatece. Acestea și-au dat coate și au pufnit în râs, vorbind tare chiar în prezența ei, știind că nu înțelegea bine ebraica, deci își puteau bate joc de ea fără teamă că le-ar putea răspunde. Avea de rostit în
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
zăpadă și să-mi împodobească pomi în ogradă. Să-și scuture ramuri de al norilor scrum pe Moș Crăciun, când pe sub ei își făcea drum. Așteptam Iarna cu țurțuri la streașină, să ascult vântul cum o harpă îngână, când urca zănatec, scară de solfegiu. Natura moartă să își plimbe cortegiu. În orice iarnă așteptam pe Moș Crăciun și repetam o poezie, ca să-i spun. O păpușică de mi-ar fi dat din sac plin, nu mi se mai frângea dorință în
AȘTEPTAM IARNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366536_a_367865]
-
și-n must din vie Încumințește dor și-n armonie Cu-mpletituri de slove-l arămește. Iubirile - ce dans nebun, sălbatec - În toamnă ard pe ruguri și-n amurg Licori de miere peste trupuri curg Iar gândul, rătăcind ca un zănatec Se-oprește pe un colț de foaie albă... Destramă-se, se-nșiră, se deșiră Preface-se-n pian sau poate-n liră Și în cuvinte ninse într-o salbă! Da, vinovată-i toamna ruginie De bucurii și de tristeți răzlețe
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
trezi Fiii și Fiicele Americii Întru jertfirea de sânge Spre pururea izbândă a ființării statale Și a Libertății unei Națiuni O obsesie s-a risipit dar avea să vină alta Un oropsitor a plecat dar avea să vină altul Mai zănatec și mai necruțător Zvârcolind șerpii pe care mereu are să-i crească La sânul ei o comunitate (oricare) Pe care mereu avea să-i pună între ziduri Constructorii casei cu ceva timp în urmă... Taci! Se târăște șarpele casei Pregătind atâtea
REQUIEM PENTRU FIII ŞI FIICELE AMERICII ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356053_a_357382]
-
lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă-ți falca! Vântul se mai potoli, dar tot se mai zbuciuma din când în când. Când se mai liniști vântul, Mărțișor urcă rapid în vârful muntelui, până la stânca despicată. - Cum nimeriși aici, nenișorule
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă-ți falca! Vântul se mai potoli, dar tot se mai zbuciuma din când în când. Când se mai liniști vântul, Mărțișor urcă rapid în vârful muntelui, până la stânca despicată. - Cum nimeriși aici, nenișorule
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii cu raze, zănatecul de lup, care se considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic și prelung: -Auuu! Vă ronțăi ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n arc de curcubeu Concert de greieri răscolind fânețe Și-o lebădă pe-un val de eleșteu... Atâta dor într-un crâmpei de gând Inundă tainic prăvălindu
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]