203 matches
-
Mare lucru să nu fi rămas gravidă, oh, izbăvește-ne Doamne, și de nenorocirea asta după mare mila Ta... A dormit patru nopți pe ciment, înțepenită de frig, cutreierată prin viscere și creier de șuierul viscolului de afară amestecat cu zăngănitul ferestrelor, pînă ieșea la prima plimbare a zilei, Dumnezeule mare și bun, precum m-ai sculat din somnul în care zăceam ca o moartă, așa să mă scol din păcatul fărădelegii și nemulțumirii în care zac eu, leneșa, și uite
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
uitat că Statele Unite se află în stare de război. Nu e nici o metaforă la mijloc, ci descrierea riguroasă a unei stări de fapt. Or, deși suntem admiratori ai muzelor, se cam știe că acestea obișnuiesc să tacă atunci când se aude zăngănitul armelor. Ce se uită, de asemenea, e că America n-a intrat în actuala confruntare din pur militarism. N-avea motive s-o facă: cetățenii săi o duceau minunat, economia înregistra succes după succes, tehnologia de vârf îi asigura supremația
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și învăluie casele în toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă în sus și-n jos pe străzile întortocheate din Chinatown, se îmbarcă în funiculare, făcînd ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără în vîrful Turnului Coit pînă cînd n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm încă, și-i sîcîie pe turiști. Ceața din San Francisco, pîcla aceea rece
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Ajungem. Tot ce știu este că nu pot în nici un chip să merg methodic dupa Kiril. Mă hinervează, mă! Caterincă: Pe munți zăpada a îngălbenit Pe mări vapoarele au adormit în ceață Din robinete curge numai gheață Cuvintele - un straniu zăngănit. Stau culcat pe burtă. Capul îmi atîrnă peste marginea ascuțită a lumii. Nu bănuiesc, nu știu dacă ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar asta nici nu mai contează. De cînd cu histerical disphonia, e o liniște desăvîrșită
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
neturistic, cocoțat pe munte. Trei-patru restaurante, două trei buticuri și cam atât. În rest, străduțe medievale înguste, cu case superbe, înfășurate în flori cățărătoare. Te plimbi și simți, dincolo de geamurile mici, viața dinăuntru. Scâncetul unui copil, profilul unei bătrâne, un zăngănit de tacâmuri... Dar nu vă lăsați purtați de descriere și nici de peisaj, că nu despre cât de frumos era sătucul cu pricina vreau să vă zic, ci despre cât era de civilizat. Fiindcă era foarte civilizat. Avea ceva ce
Cățeii lor sunt mai civilizați decât ai noștri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21225_a_22550]
-
ca la fiecare sfîrșit de an, lîngă fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe Grigore Micu - cel mereu pașnic - privindu-i dârz, cu
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Unde mă caută și azi o jună umbră,// Ci-aici, în locul unde-am stat 'naintea/ închisei porți, în carne sau cu mintea.// Mă tem ca, în coconul caldei șube/ A morții, să nu uit claxon de dube// Cu condamnați, și zăngănit metalic,/ Sau urletul băbuței, animalic.// Ci fie ca din ochi de bronz de preț/ Să-mi lăcrimeze neaua la dezgheț,// în gîngurit de porumbei de ocnă,/ Cînd nave trec pe-o Nevă nemaibocnă." Din cînd în cînd se oprea speriată
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
care e, vorba lui Camus, "în același timp o idee și o căldură sufletească". Această participare umorală, atent filtrată, dă viață argumentelor, le articulează într-o postură moralmente asumată. Cartea pe care am comentat-o e una excelentă, de referință. Zăngănitul de săbii al polemicilor pe care le-a provocat nu face decît a-i sublinia semnificația.
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
A luat sfârșit o campanie care n-a dus la nimic, în urma căreia rămâne doar ”zăngănitul invectivelor”, consideră europarlamentarul PDL Cristian Preda, în opinia căruia, în eventualitatea unei victorii a lui Traian Băsescu la referendumul din 29 iulie, trebuie acționat pentru un compromis politic, care, deși este posibil, nu este și sigur. S-a încheiat o
Cristian Preda: O campanie care n-a dus la nimic () [Corola-journal/Journalistic/43345_a_44670]
-
a încheiat o campanie care n-a adus nimic, în afara unor noi retorici agresive. Era cumva inevitabil. Fiindcă nu s-a discutat despre Constituție, ci despre personajele politicii noastre. Și cum temperamentele sunt mai puternice decât ideile, ce rămâne e zăngănitul invectivelor, nu melodia argumentelor”, este de părere democrat-liberalul, Cristian Preda într-o postare pe blogul personal. El susține că dacă românii vor decide demiterea lui Traian Băsescu din funcția de președinte, România va aluneca și mai jos, existând totuși și
Cristian Preda: O campanie care n-a dus la nimic () [Corola-journal/Journalistic/43345_a_44670]
-
în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor produs de trecerea peste pod, trenul avea să frâneze, pilotând la curbă înainte de intrarea în pădure, după care, tăind-o drept, avea să-și recapete viteza inițială. Era momentul cel mai bun. Se agăță de-un tampon, sprijinit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că-i tăcere! Afară duduie un motor. Totul s-a liniștit. Partenerii se regăsesc cu greu. Unul câte unul se întorc de la perete și privesc cadavrul patronului în al cărui trup medicul legist a numărat 28 de gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lectura în care era cufundat. Mă simțeam stingherit. - Cine e tipul? - De unde naiba să știu? Nici măcar n-a spus bună seara, a răspuns Terence cu un strop de iritare. Părea mai mult amuzat decât neliniștit. S-a auzit atunci un zăngănit ușor de oale, niște fălci mestecând, iar pe chipul lui a înflorit un surâs. Alte umbre famelice și furtive urmau să vină după noaptea aceea și curând accentul de Oxford și clienții în smoching aveau să rămână o amintire. O
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când ușa se deschise, de-abia reuși să rostească bâlbâit: —Vă rog să mă scuzați. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
piept, strânse pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu care Începusem să mă obișnuiesc: mmoaaarrteee... Cuvântul, grav În deschiderea sa, devenea la mijloc larg precum o apă fără margini, ca mai apoi să se Înnoade Într-un zăngănit de consoane, ca niște săbii Încrucișate, și, spre sfârșit, să se piardă Într-o vocală plată și prelungă, ca o potecă ademenitoare, nesfârșită... M-am simțit dintr-o dată aiurea, rătăcit, vulnerabil și fără consistență. Pătruns de un fior rece, mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca să aducem ce trebuie ca să se vindece”... Până în seară am tot cărat apă ca să adăp calul și să fie și în casă. O întrebare însă mă frământa: „De ce a pornit armăsarul în galop așa dintr-odată?” Din vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde să cadă găleata pusă pe prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
soarelui Înțepă una dintre pleoapele Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor se pierdură printre firele mopului care executa șarje pe coridor, iar sunetul goarnei și zăngănitul de zale trecură În hârșâitul metalic al găleții Împinse cu piciorul. Împăratul se ridică În capul oaselor și oftă. Își azvârli brațele deasupra capului, dar nu pentru a comanda o contraofensivă Împotriva Universului care complota Împotrivă-i, ci doar spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chică. Am reușit, probabil, o lovitură norocoasă, căci o blondă aflată În proximitate a scâncit scurt, ca o mobilă deplasată pe linoleum, Începând să-și dea ochii peste cap. În timp ce apăsam toate butoanele aflate la Îndemână ale flipperului uman, așteptând zăngănitul monedelor, o a doua duduie Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voiam să o văd. Aveam nevoie de consolare, de iubire, o iubire puternică, uriașă, care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doua. Trenul, În mersul lui accelerat, o scutura și o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia geanta din compartimentul În care se afla domnul Peters și soția acestuia, Amy. Departe de zăngănitul metalului și de bătaia pistonului, ea pășea gânditoare, Înfășurată Într-o haină de blană, urcând scările spre apartamentul ei. Pe masa din salon era un coș cu trandafiri de seră și o carte de vizită pe care scria „Cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit, spuse ea și Începu să râdă ușor, ca pentru sine. Râsul ei dăinui ca o oază sonoră aproape imperceptibilă sub huruitul și zăngănitul expresului, dar când vorbiră, În loc să șoptească, trebuiră să pronunțe cuvintele intime tare și clar. Senzația de stranietate supraviețui chiar și gesturilor uzuale. Cum zăcea pe pat, tânăra se dovedi stâjenită Într-un mod misterios și inocent care-l uimi. Râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]