277 matches
-
august 1916. Generalului Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
august 1916. Generalului Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de «retragere în marș forțat», locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2 insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
încă, și mă striga cu deznădejde. Din ce a rămas acolo a mai salvat, a doua zi, ce-a mai găsit, domnul Sadoveanu. Dar unde-s Souvenirs d’un nourrisson, unde-s scrisorile matale, și atâtea altele, din urmă? În zăpăceala mea, am lăsat între clișee exact pe cele pe care trebuia să le distrug: două plăci cu două imagini de-ale mele, strict intime, din „notre folle jeunesse”. Le-a luat cea mai mare, și mai rea, dintre surorile lui
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
viță, adică daco-latină, slavo-cumană, d-le Neagu Djuvara. Natalitatea va rămâne în declin, studii exacte dovedesc că organismul femeii nu e alcătuit ca să nască bebeluși, ci spre a ocupa locuri în parlament, guvern, conducerea de agenții, manageriat, acolo unde, în zăpăceala lor, bărbații dau greș și încurcă locul. S-o spunem clar: bărbaților li se impută toate războaiele, de la cel al Troiei, încoace. încă prin 2008, mai nășteau copii vedetele ce-și exhibau pântecele pe copertele revistelor de lux, soțiile de
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
Oda începuse deja să traverseze râul Kiso și se angaja în lupte violente cu forțele clanului Saito. Rapoartele despre înfrângerile armatei soseau la Inabayama ceas de ceas. Tatsuoki nu putea dormi și avea ochii sticloși. Castelul se umplu rapid cu zăpăceală și melancolie. Tatsuoki puse ca livada de piersici să fie închisă cu o perdea și se așeză pe taburetul lui de campanie, înconjurat de servitorii și străjerii săi în armuri țipătoare. — Dacă forțele noastre sunt insuficiente, continuați să cereți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
complot subversiv. Din acest motiv, pe parcursul atacului, în interiorul castelului s-a stârnit o învălmășeală cumplită, iar apărătorii nu le-au putut opune deplină rezistență atacanților. În sfârșit, Nobunaga, care pândea mereu o ocazie, i-a trimis lui Tatsuoki, în toiul zăpăcelii, o scrisoare: Astăzi, clanul tău imoral e înghițit în flăcările pedepsei divine și în curând va fi covârșit de soldații mei. Oamenii acestei privincii așteaptă un semn de ploaie care să stingă focurile, iar din orașul castelului se înalță deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
doamnele ei de onoare, soția lui văzu un bărbat venind încet spre ea. Omul părea a fi Hideyoshi, dar Nene strigă, prefăcându-se că nu-l recunoștea: — Cine-i acolo? Surprins, soțul ei se răsuci și încercă să-și ascundă zăpăceala, dar nu reuși decât să dea impresia că practica un soi de dans. M-am rătăcit... Se împletici spre ea și o apucă de umăr ca să se sprijine. — Of, sunt beat. Nene, susține-mă! Nu pot să merg! Când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
seniorii din vecinătate, cu rudele lor și cu alții, ca să-i aducă omagii Domniei Sale pentru Anul Nou, a fost o asemenea aglomerație încât s-a dărâmat un zid și mulți oameni au murit loviți pietrele prăbușite. S-a iscat o zăpăceală nemaipomenită. — Taxați-l pe fiecare vizitator care vine pentru urările de Anul Nou în prima zi cu o sută de mon-i, oricine-ar fi, ordonase Nobunaga, în ajunul Anului nou. O „taxă de vizitare” nu e prea mult pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinic năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea momentul propice, ordonă revenirea în castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se întoarseră spre castel, fiecare luptător arătându-i lui Nobumori, care continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu dură decât un moment, și de îndată ce nobilii și oamenii de rând înțeleseră situația, în casele lor se lăsă aceeași liniște din urmă cu puțin timp, când dormiseră în pace. Nimeni nu îndrăznea să iasă pe străzi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întăriri, gata să se alăture aliaților săi, dar forțele lui Nakagawa fuseseră anihilate, iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce conduită rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe decât o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un servitor. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armatei. Dar trăgătorii clanului Maeda alergau tăcuți ca apa printre toate urletele și, răsfirându-se cu repeziciune la o oarecare distanță de tabără, de culcară la pământ. Observând această acțiune, Genba răcni un ordin cu glas pătrunzător și, în sfârșit, zăpăceala se mai potoli puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui Genba, precum și pentru Genba și ofițerii care-i mai rămăseseră. — Nu vă retrageți nici un pas până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
România va rămâne Românie normală, democratică. Și În felul acesta, imediat după 23 august, iar a cumpărat o căruță cu cai - și, cum tot nu aveam nimic, doar câteva lucruri, ne-am urcat În căruță și, printre trupe, prin mare zăpăceală, că era imediat după 23 august, am ajuns la București, la o rudă de-a mamei, prin septembrie 1944, cu o căruță cu doi cai... O călătorie care cred că a durat săptămâni... Săptămâni cu popasuri, pe la Roman... Țin minte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe toți din vagoane, au Încolonat femeile Într-o parte, bărbații În altă parte, indiferent de vârstă. Era pustiu. Nu vedeam oameni. Doar lumină și niște alei, barăci... Era lumină electrică, nu lumina zilei. Asta contribuia și mai mult la zăpăceală. La lumina zilei parcă ai mai multă Încredere. Prima dată a pornit coloana femeilor. Era o comisie germană alcătuită din câțiva militari. Nu știu dacă era și Mengele - dar cred că era. Și unul avea un bastonaș cu care făcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar fiindcă m-ai luat tare, m-am zăpăcit și"... Mă așezai și rămăsei tăcut. Fără s-o privesc direct, Clara mi se păru insignifiantă, iar mintea, gândurile ei, în care desigur se amestecau cuvinte din sanscrită, fără noimă. Doar zăpăceala fostului meu prieten, când ridicase privirea și mă văzu, stârni în mine un vag interes, o îndepărtată întrebare: chiar se bucură că mă vede? S-a întîmplat ceva cu el după acea convorbire telefonică în care surpriza îl făcuse lamentabil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pe casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte sunete. O zăpăceală haotică, dar, fără îndoială, sunetul unei voci. Am surprins un cuvânt care ar fi putut fi „bărbați“, apoi un „oooooooh“ care îți dădea fiori. Nu-mi venea să cred. Se întâmpla, se întâmpla cu adevărat, oare eram pregătită pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un dans infernal, În efortul disperat de a-și scutura din păr și de pe haine bucățile de jar aprins. Se loveau peste mâini și peste picioare printre Înjurături și imprecații, ignorându-l pe Dante. Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avansa dosarul către următorii priori... Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși. Apoi Lapo luă pana de gâscă și o Înmuie În cerneala vărsată. După o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drumul. În scrisoare, unchiul arată că și dacă Naoji se vindecă, e foarte puțin probabil să-i găsească imediat o slujbă, în starea sufletească în care se află acum. Chiar și oamenii perfect sănătoși se țăcănesc în Tokyo - cu toată zăpăceala de acolo - darămite un semiinvalid care abia a renunțat la otrăvirea cu narcotice. E lesne de înțeles de ce ar fi în stare. Dacă Naoji se întoarce, cel mai bun lucru ar fi să avem grijă de el aici, la Izu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mâna noastră. Dar bătrâna transformase acest lucru într-o problemă care poate n-ar fi trebuit să existe, într-un test al rezistenței, lipsit de tact, o dovadă de tiranie; provenea din lucruri pe care le înțelegeam prea puțin: dezamăgire, zăpăceală furioasă datorată unei lupte autoimpuse, vanitoase, apropierea neputincioasă de moarte care îi știrbea cugetul, poate o afirmare tăioasă a spiritului ei încăpățânat și animalic, sau un balon de săpun al operativității omenești, ce se scufunda și se spărgea orbește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bir cu fugiții sau unde poți să bâjbâi și să fii obligat să faci tot felul de gafe. Și pentru că băiatul lui plecase la universitate, eu eram singurul învățăcel care-I mai rămânea. Era judicios, și oricât de mare era zăpăceala, o ținea la respect, o domolea, atunci când se declara gata de treabă. Își ridica brațele neputincioase de pe birou, printr-un truc inteligent ce presupunea câteva stadii, întâi trăgea de mâneca dreaptă cu degetele mâinii stângi, iar apoi își sprijinea stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și o iarnă barbar de geroasă; așa că plimbatul prin oraș în vagoanele acelea friguroase, ore în șir, te tâmpea la fel cum se simte o pisică de pe cuptor când a stat închisă prea mult timp; și în plus era o zăpăceală în toată acea masă de lucruri uniforme, toate piesele care semănau unele cu altele, rubricile de ziar și cărămizile clădirilor. Să stai jos și să fii înghesuit mereu, în timp ce privești: există un pericol în a fi o bobină pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
n-aveam. Dar oare cum mi se păreau mie oamenii, fantastici? Nu voiam să fiu cum credeau că aș fi, ci voiam să le fac pe plac. Să explicăm mai pe larg! Un destin independent, în plus și dragoste - ce zăpăceală! Probabil că eram un monstru să creez atâta zăpăceală! Dar nu, nu puteam fi monstru și suferi în același timp. Ar fi fost prea nedrept. Nu puteam crede una ca asta. Nu era normal să cred că toți ceilalți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
oamenii, fantastici? Nu voiam să fiu cum credeau că aș fi, ci voiam să le fac pe plac. Să explicăm mai pe larg! Un destin independent, în plus și dragoste - ce zăpăceală! Probabil că eram un monstru să creez atâta zăpăceală! Dar nu, nu puteam fi monstru și suferi în același timp. Ar fi fost prea nedrept. Nu puteam crede una ca asta. Nu era normal să cred că toți ceilalți aveau mai multă putere de a fi. Păi bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales din jurul gurii baldachinului, unde poposisem și eu - se destinsese, prefăcându-se în ceea ce, dacă imobilul ar fi fost o biserică și ziua ar fi fost o duminică, s-ar fi putut numi zăpăceala și învălmășeala normală a unei congregații care se împrăștie. Pe urmă, brusc, a început să se răspândească zvonul insistent - pornit de la unchiul miresei, Al - că invitații la nuntă sunt poftiți să folosească automobilele parcate la marginea trotuarului; adică, fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]