85 matches
-
la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară muierile amândouă, zăpăcite. - Cine? Bărbatul dumitale, coană Lino, cine? Inima lui ca tran-dafiru, și-o ține-n bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui a uitat, nu-i așa? Și când se întoarce, tot fără dragoste se întoarce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privirile în timpul turului, doar că acum stătea în picioare, singur, la celălalt capăt al culoarului îngust. Maggie nu avu nici un sentiment de jenă, ci doar unul de recunoaștere. Îi mai văzuse figura înainte. Dar unde? Mintea ei era atât de zăpăcită din cauza oboselii, încât parcă înainta printr-o apă adâncă pentru a găsi amintirea. Era recentă, știa asta. Chiar din ultimele câteva zile. Să fi fost de la hotel? De la consulat? Nu, își dădu imediat seama. O, nu. Nu era deloc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În transă.): Gata? Plecăm? IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm! (Către călător.) Ești atât de bun... (Zăpăcită.) Dar unde e tata? Unde e tata? De ce n-a venit de la apă? De ce n-a venit cu apa? Grubi, ce i-ai făcut lui tata? HAMALUL: Nu știu, Ioana. Trebuiau să vină. IOANA: Tata nu întârzie niciodată. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu-i așa, Mirciulică? Bineînțeles după ce vom oferi la toată lumea. Se servi doar Șerbănică. Apucă lacom două fondante și le băgă în gură mestecând repede cu ochii spre bucătărie. Cotoiul mirosi bomboana și miorlăi întorcîndu-și capul. ― Cât pot fi de zăpăcită! Am uitat de mâncarea ta. Întinse o pungă de plastic pe covor și așeză deasupra feliile umede de parizer. Mirciulică se năpusti ca un smintit, dar bătrâna îl dădu la o parte delicat. ― Fii civilizat, dragul meu. Așteaptă să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi. Am fost atât de uimită și de zăpăcită de ceea ce se Întâmplase În acea zi la L’Idéal, Încât am decis să aștept până ajungem acasă la New York, ca să iau atunci o hotărâre În legătură cu ceea ce era de făcut În continuare. Zborurile către casă au fost foarte obositoare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de bordel În hrubele lor, mame cărora le-au fost asasinați copiii, „ocupându-mă“ ba de una, ba de alta. Știa, nu fără o anume mândrie, ce se vorbea prin redacția de la Londra: „Vrei ceva lacrimogen, o trimiți pe Mabel Zăpăcita“. Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe buzele unor oameni ursuzi, patos pe buzele unor femei prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
înghită. Căutam să-mi ascund turburarea, pentru că ghiceam în dansatorul acesta magnific ceva mai mult decât un bărbat seducător, ghiceam de-a dreptul o magie, care ar fi făcut să-și piardă mințile un oraș întreg, nu numai o îndrăgostită zăpăcită cum era Maitreyi. Știam că lui nu i-ar fi putut rezista nimeni și, dacă îl invidiam pentru aceasta, nu îl uram, căci mi-ar fi plăcut să descopăr în privirile Maitreyi preferința pentru el, ca să mă pot dezbăra și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ieșit un pic din vis. În momentul acesta eu trec la fitness: mă întind bine, mă fac arc, îmi înalț coada ca un catarg și alerg. Alerg de unul singur, ce pot să fac?! Jucăriile după care alergam, au intrat, zăpăcitele, pe sub fotolii și pe sub dulapuri. Casa asta seamănă cu Triunghiul Bermudelor. Ați auzit de locul acela, prieteni? El se află în plin ocean. Acolo dispar fără urmă vapoarele, iar vapoarele sunt, totuși, un pic mai mari decât jucăriile mele. Și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
superioară pe care no înțeleg. Pentru Stănică, e femeia deșteaptă care știe să se descurce în viață, iar pentru Aglae și Aurica este dezmățata ce sucește mințile bărbaților. Otilia însăși se caracterizează cu luciditate, descoperinduși structura dilematică: Eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau. Această reflectare caleidoscopică în „oglinzile“ mișcătoare ale conștiinței ce lorlalți pulverizează unitatea personajului, așa încât Otilia apare ca o ființă contra dictorie, indeterminată, enigmatică. Construirea principalului personaj feminin la confluența planurilor narative, la intersecția tuturor liniilor de conflict nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]