20,040 matches
-
am și acum în minte. Preotul următor,... Grama,... - dacă tot l-am dat pe celălalt în vileag - era în schimb unul tânăr, foarte învățat, modern în întreg felul lui de a fi. }iu minte că avea dinții deși, albi-albi ca zăpada și tăioși și-o bărbuță neagră, scurtă, de muschetar. Un ins ager, curat, cu respect de literatură și de filosofie, îndemnându-ne să citim cât mai mult. Nu știu de ce, eram preferatul lui. O dată, ne spusese că baza religiei este
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
Dragoș Bucurenci Exasperata de zăpezile Capitalei și de indolenta edililor, Sandra Pralong propune, într-un editorial pe Hotnews, o soluție radicală - grevă fiscală. Ce părere aveți? Nu e nevoie să fi fost în București în ultimele săptămâni ca să înțelegi de unde vine frustrarea cetățenilor care-și
Greva fiscală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82895_a_84220]
-
ultimele săptămâni ca să înțelegi de unde vine frustrarea cetățenilor care-și plătesc taxele în România. Dar ajuta dacă ai escaladat măcar o dată munții de nămeți de pe trotuar, dacă te-ai chinuit să găsești o mică potecuța făcută din câteva urme prin zăpadă, profunde până la genunchi, lăsate de alti temerari care și-au luat inima-n dinți și au traversat pe-acolo, prăvălindu-se dezechilibrați, ca și ține, în bătaia mașinilor care claxonează și-i împroașcă cu sloaie de zăpadă îndulcita cu noroi
Greva fiscală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82895_a_84220]
-
câteva urme prin zăpadă, profunde până la genunchi, lăsate de alti temerari care și-au luat inima-n dinți și au traversat pe-acolo, prăvălindu-se dezechilibrați, ca și ține, în bătaia mașinilor care claxonează și-i împroașcă cu sloaie de zăpadă îndulcita cu noroi. Citește mai mult. http://www.vassian.worpress.com zăpadă upstate Bucharest, rușine! e greu să fii om... nu m-a convins. tb ceva mai puternic pt ai convinge pe oameni ideea nu este rea. eu mă refeream
Greva fiscală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82895_a_84220]
-
și-au luat inima-n dinți și au traversat pe-acolo, prăvălindu-se dezechilibrați, ca și ține, în bătaia mașinilor care claxonează și-i împroașcă cu sloaie de zăpadă îndulcita cu noroi. Citește mai mult. http://www.vassian.worpress.com zăpadă upstate Bucharest, rușine! e greu să fii om... nu m-a convins. tb ceva mai puternic pt ai convinge pe oameni ideea nu este rea. eu mă refeream la susținerea ei. exemplele folosite sunt aparent impresionabile dar proaste câți bani
Greva fiscală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82895_a_84220]
-
multă convingere. Din intersecție în intersecție, câte un echipaj de poliție, voluminos și reflectorizant, lucea în luminile farurilor mai puternic decât ninsoarea. La Română, deja nu mai puteai să-ți dai seama dacă ninge cu fulgi sau cu polițiști de zăpadă. Domnule Bucurenci, Nici cu polițiști de zăpadă, nici cu șnițele de productie proprie nu veti reuși să le dovediți lui Pleșu, Liiceanu & Comp. calitățile unui om de stânga ce afirmați că, brusc, ați devenit. Sunt inca mulți cei care va
Moft by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83012_a_84337]
-
un echipaj de poliție, voluminos și reflectorizant, lucea în luminile farurilor mai puternic decât ninsoarea. La Română, deja nu mai puteai să-ți dai seama dacă ninge cu fulgi sau cu polițiști de zăpadă. Domnule Bucurenci, Nici cu polițiști de zăpadă, nici cu șnițele de productie proprie nu veti reuși să le dovediți lui Pleșu, Liiceanu & Comp. calitățile unui om de stânga ce afirmați că, brusc, ați devenit. Sunt inca mulți cei care va urmăresc pentru a vedea dacă nu cumva
Moft by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83012_a_84337]
-
sau mai bună ;)).. am fost eu și asta e tot ce’a contat.. cu credințele mele, cu visele ne/împlinite.. siii.. da...corect, buni putem fi mereu. iar pe deasupra, anul ăsta nu am simțit deloc k ar fi crăciun. nu zăpadă, nu atmosferă, absolut nimic care să sugereze că e crăciun. era 25 iar eu abia dacă realizăm ce zi era...foarte ciudat anul ăsta. mai mult am simțit comemorarea, sincer. dragoș, ești tu în acest text și sînt și eu
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
acestea, Nicolau își făcuse o intrare promițătoare în lumea literară, postfețele celor două cărți fiind semnate de nume mai mult decît respectabile ca Nicolae Manolescu și Dan C. Mihăilescu. În stagiunea 2002-2003 a avut loc premiera a două piese, Ca zăpada și cei doi (devenită din rațiuni inexplicabile, probabil la dorința regizorului Alexandru Ber-cea-nu, Uzina de plăceri S.A.) și Legenda ultimului împărat, pe două scene faimoase ale Bucureștiului - la Nottara și la Național. Ca zăpada... face parte din volumul editat de
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
loc premiera a două piese, Ca zăpada și cei doi (devenită din rațiuni inexplicabile, probabil la dorința regizorului Alexandru Ber-cea-nu, Uzina de plăceri S.A.) și Legenda ultimului împărat, pe două scene faimoase ale Bucureștiului - la Nottara și la Național. Ca zăpada... face parte din volumul editat de UNITEXT, pe cînd Legenda ultimului împărat, care din punctul de vedere al autorului se numea Fotograful Ma-jestății Sale (Ultimul împărat), dă numele cărții publicată de Polirom. În postfața Ultimul împărat, Dan C. Mihăilescu scria
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
către inima văii, simțea cum o învăluie o senzație necunoscută, ceva ca o binecuvîntare. Era solitudinea. Ca să poți urmări păsările, trebuie să devii parte din tăcere. Cine a spus asta? Vreun imbecil. Aici, în pădure, era ca în Albă ca zăpada. Pretutindeni păsări, ca niște nori de fluturi, și cînd cîntai, cîntau și ele laolaltă cu tine. Păsări cîntătoare cu glugă pe căpșor, păsări cîntătoare cu pieptul galben, toate răspundeau la vocalizele ei, iar ciocănitoarele băteau ritmul. Nissy Poe și-a
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
un om negru care îmi leagă picioarele,/ doctorul cu o seringă în mînă/ mă face să plîng - îmi înfige în corp/ ceva care doare,/ unde e atîta loc în carnea mea?/ ochelarii, creionul, rîsetele,/ bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu caii pe pășunile verzi,/ nopțile de dragoste, grețurile dimineților" (Ars moriendi). Ideea este cea a notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
vagabond/ și un magnetism fără grație// îmbrăcăminte impusă/ păpuși colorate în baloane/ și măști de plastic în saloane/ se lipeau de stele/ pe zborul muștelor rebele/ vișine putrede/ capcane de fum/ îmi făceau curte de peste drum/ pompa funebră/ camuflată de zăpada resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o deschidere a poeticii înseși către asociația inconfortabilă, ostentativ inospitalieră: "Discursul ca pelteaua nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale grotești, indice dramatic al stării decompensate: "Zăpada ca niște rufe spălate/ Toată funinginea pe geamuri pavate/ înnebunitor între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
între patru pereți/ Aceleași figuri, veioze, colivii cu sticleți/ Linii de tramvai, poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat locul zilelor/ Orice duminică e o bibliotecă arsă" (Februarie). Prin comedia obiectelor, fixată uneori într-un ritm parodic-alegru, se strecoară suflul Neantului cîntînd la un instrument muzical, fantoma sa de cenușă și fum: "Și vîntul alergînd
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
seca drept rezultat al unui scepticism trecut în reflex, manifestîndu-se într-o înclinație către expresia laconică. Lehamitea conștiinței se oglindește în versul "economic", concentrat: "fetița cu chibrituri/ suflă în punga cu aurolac// ah ce rușine exclamă limuzina/ care gonește prin zăpadă/ spre antilopele bordelului" (Fapt divers). Ori: "iarnă grea geroasă/ cîteva vrăbii se adună/ la ușa înghețată// împart cu ele/ ultimele firimituri ale pensiei" (Notiță șianuarieț). Ori: "între glorie și nimic/ exersează orchestra șoarecilor// oricum iarna mea este suportabilă" (Cadril). Suportabilă
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
ierburi colibele sunt cuprinse de încordare mă lovește clopotul Doamne Dumnezeul meu sălbatici sunt porumbeii neliniștită este chiar luna cu secera ei care îmi intră în carne Doamne chiar și în grajd este neliniște și la marginea gârlelor unde rămâne zăpada Dumnezeul meu până șI copacul și peștele sunt pătrunși de neastâmpăr. * Vocea ta va fi vocea mea în amărăciune vocea ta care scutură moartea în brazde încremenite care mă distrug o Doamne din noapte și spaimă tropăie rugăciunea mea soarele
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi uriașe viitoarea plapumă, în timp ce eu îmi vedeam de treaba mea. Urmăream cu ochii larg deschiși spectacolul de pe terasa plină de zăpadă: o veveriță, venită probabil de pe Tîmpa, peste acoperișuri, dădea un spectacol acrobatic pe balustradă. Era o veche cunoștință: o consideram veverița casei și îi puneam în fiecare zi nuci și alune într-un colț al terasei. Dar niciodată nu mai
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
mie pofta limbii adevărate, spălată, decantată de scoriile sociale, de ghipsurile crispării și de frica de a nu părea altcineva decât cel care sunt. MARTIE, 1989 O zi plină de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul neiertător. Nu se vede primăvara decât în cimitir, unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din mijlocul Stockholmului, Strömen, învolburată, acolo unde se spune că apare
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
sunt desenate ca îngeri. Primesc de la poetul Jil Silberstein o carte superbă despre Bruno Schultz. Zile fericite, pline de iluzii, în care a apărut și Andonia, fetița lui Vladimir, și Genèvicve, �prințesa elefanților", povestind despre visul ei cu omul de zăpadă îngrijorat că zăpada începe să se topească. Seara citind până târziu Tao-te king despre pierderea bunătății (o bunătate conștientă, înconjurată de inteligență, adică de modul activ al naturii) care te golește de tot. A doua zi a Târgului de carte
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
îngeri. Primesc de la poetul Jil Silberstein o carte superbă despre Bruno Schultz. Zile fericite, pline de iluzii, în care a apărut și Andonia, fetița lui Vladimir, și Genèvicve, �prințesa elefanților", povestind despre visul ei cu omul de zăpadă îngrijorat că zăpada începe să se topească. Seara citind până târziu Tao-te king despre pierderea bunătății (o bunătate conștientă, înconjurată de inteligență, adică de modul activ al naturii) care te golește de tot. A doua zi a Târgului de carte de la Geneva: vizita
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
produce colaje cu ajutorul factorilor anodinului, din care țîșnește insolitul: " Îmi aduc aminte/ oamenii care treceau pe străzile din copilărie/ fotosinteza ferestrelor necunoscute/ acel amestec de tandrețe și neliniște care ieșea din ziduri/ cum cleiul la-ncheieturile prunilor/ și ziua cu zăpadă cînd întinzîndu-mă pe deasupra mesei/ ca să iau o bucată de pîine tăiată strîmb/ o durere fizică m-a cucerit și-am intrat/ într-un timp condensat ca un spîrnel rotindu-se/ biciuit de vocea mamei" (Soare strivit pe zid). Compromisă prin
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă aplec peste orbirea obiectelor/ Și visez zăpada" (Poem șvariantăț). Drept consecință, poetul capătă înfățișarea răsfrîntă de obiect ("Cînd am înfățișarea oferită de o femeie" - ibidem), rezervîndu-și dreptul de a se autocontempla prin mijlocirea acestuia, adică prin gestul poetic de-o sterilă fertilitate paradoxală: "Părul tău rostogolindu-se
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
reflectarea unei inocențe genuine a materiei în sine, care are funcția unei ironii obiective, deci inocente la rîndu-i, la adresa umanului tendențios prin configurarea conștiinței: "Muzică sacramentală, mortar, pe corpul meu/ Suprapun zilele./ Ploaia șchiopătînd pune la încercare verdele/ Care în zăpadă își arată caninii puri./ Această dorință de slăbiciune/ Mă atrage ca matricea ta./ Zi și noapte de absență,/ Membrele-mi sînt sfărîmate în arome./ Îmi sprijin sîngele la băutura ta,/ Străin ca florile/ Ce nu știu ale suferinței/ Zdrențe îngrozitoare
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
la Borges nu salvează povestirea al cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe zăpadă moartea își dezvăluie fără milă absurdul și forța crudă cu care poate învinge viața în cele mai neașteptate și inexplicabile feluri. De altfel, aceasta împreună cu Vara fericită a doamnei Forbes (publicată anul trecut și în revista noastră) sunt și cele
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]